9,443 matches
-
puțin elastică, așa cum se purtau izmenele pe vremuri, cu destăinuiri din presa americană de-acum treizeci de ani, presă care, nu mă miră, Îl numea pe BÎrlădeanu „părintele miracolului economic românesc”. Să ne oprim nițel asupra cuvîntului miracol; Înseamnă fenomen neobișnuit, care pare ori chiar este inexplicabil fără a fi Însă neapărat supranatural, precum, de exemplu, domnul academician, sau reprezentarea lui teatrală asemănătoare misterului, destul de răspîndită În Europa secolelor XIV XV. Ceea ce-nseamnă că domnul BÎrlădeanu este mai bătrîn decît lampa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bumbac. Se desprinde ideea de magnificență. Ca și din revista Fufa care, aflată la prima apariție, surprinde plăcut printr-un articol unde se recomandă femeilor să se așeze goale În fața oglinzii și să se mîngîie pe buze. PÎnă aici, nimic neobișnuit. Însă, În timpul exercițiului trebuie „să folosiți sunete specifice extazului sexual. De genul Ommmmm! Ahdî! Ommm!” O cititoare susține În continuare că „sînt mulți gușteri aligatori care vor să vîndă țara”. Ommm! Nu, doamnă, gușterii aligatori nu vor acest lucru. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
latrine ori stai culcat. Din paginile Dimineții răsare o frază a lui Adi Păunescu: „Rareori un guvern mai hotărît să-și dea picioare-n fund. Acest șpagat cu tălpi În posterior Îi reușește strălucit.” Iată, pe scurt, descrierea unei poziții neobișnuite, ce demonstrează, dacă mai era nevoie, că poetul practică, cînd e necăjit, un balet yoga destul de periculos pentru echilibru. În loc de așa ceva, mai bine ar citi primul număr al revistei bulgare Eu și Tu, publicată, În sfîrșit, și În limba română
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pagini de deces continuu apar excepționale descrieri de natură, picturale și sonore, tocmai În zilele noastre, cînd credeai că asemenea paragrafe au dispărut pentru totdeauna, n-au dispărut, la un scriitor extrem de Înzestrat iată că surprind și Încîntă În chip neobișnuit. Mai ales În ca de obicei excepționala traducere a lui Radu Paraschivescu. „O povestire extraordinar de romantică”, se citează pe copertă din Kirkus Review. Hoituri romantice. Putred de romantic. Moartea unui dac Însemna pentru acest popor un prilej de bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
decît În cazul oricărui nenorocit de milionar român care nu știe nici măcar să scrie muie pe peretele toaletei (scrie cu cratimă). Coelho a găsit doar o schemă de succes: unu, scrie cît se poate de clar, să priceapă fraza cetitoriul neobișnuit, doi, subiectele sînt un soi de fabule - care-au plăcut dintotdeauna - și trei, picură constant infime doze din gîndirea taoistă, hindusă, arabă. Rezultatul: oamenii rămîn cu senzația că li s-a dat acces la marea cultură. Evident că făpturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din zilele când mă întorceam ― ars de soare și cu o poftă nebună de mâncare ― de la Tamluk. L-am întîlnit pe peron, în timp ce așteptam ca servitorul să-mi găsească ua taxi (venise tocmai expresul de Bombay, și era o afluență neobișnuită). Pe Lucien îl cunoscusem cu doi ani mai înainte, la Aden, când eu mă coborâsem acolo pentru câteva ceasuri, ― în drum spre India ―, iar el aștepta un vapor italian ca să-l ducă înapoi în Egipt. Mi-a plăcut de la început
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Atât. Și umblând agale, cu pipa într-o mână și biciușca în cealaltă, ― soarele nu incendiase încă întinderea și păsările ciripeau încă prin acei măcieși cu miros de tămâie și scorțișoară ―, mi-am dat deodată seama că se petrece ceva neobișnuit cu mine, că am rămas singur și am să mor singur. Gândul acesta nu mă întrista; dimpotrivă, eram liniștit, senin, împăcat cu toată câmpia din jurul meu, și dacă mi s-ar fi spus atunci că trebuie să mor într-un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am avut norocul s-o cunosc, dar de câte ori am ascultat-o, mi-a lăsat impresia unui om perfect normal. O femeie tânără, frumoasă, echilibrată, trăind în lumea noastră, aici, pe pământ - cu toată melancolia ei, cu toată purtarea ei curioasă, neobișnuită, aproape stranie. Nu părea deloc exaltată, n-avea nimic neurotic în ea... Deși, adăugă după o pauză căzând pe gânduri, când, acum vreo doi ani, începuse să se îmbrace numai în negru, și nu se mai farda deloc, de i
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
izbuti să-l identifice. - Asta voiam și eu, să mă audă. Să vedem cum va reacționa. Poate că totuși n-a rămas mut... Fără să vrea, fără să știe ce face, își descleștă încet gura. În acea clipă auzi trosnituri neobișnuit de puternice în urechi, ca și cum în dreapta și în stânga lui s-ar fi prăvălit, peste stânci, nenumărate vagoane încărcate cu fierărie veche. Dar, deși îl asurzea ecoul exploziilor prelungindu-se la nesfârșit, continuă să-și deschidă gura. Și deodată se auzi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ce prilej. L-au amuzat îndeosebi cercetările făcute în legătură cu trăsnetul din noaptea învierii. Cum de s-a aflat că aversa n-a depășit un anumit perimetru și că n-a căzut decât un singur trăsnet și într-un fel destul de neobișnuit, pentru că credincioșii care așteptau în tinda bisericii văzuseră fulgerul asemenea unei nesfârșite sulițe incandescente? În orice caz, alături de specialiștii trimiși de doctorul Rudolf, care adunau tot felul de informații în legătură cu forma și intensitatea luminoasă a fulgerului, venise și un faimos
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se va întîmpla. Altminteri, experiența mea n-ar avea sens." Introduse paginile scrise într-un plic, îl sigilă și plecă spre bancă. Încuind ușa, auzi telefonul sunând, și continuă să-l audă coborând scările. IV Vara lui 1955 a fost neobișnuit de ploioasă și, în Ticino, furtunile se dezlănțuiau în fiecare zi. Totuși, nu-și amintea să fi văzut un cer atât de negru ca în după-amiaza de 10 august. Când primele fulgere s-au încrucișat deasupra orașului, uzina electrică a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dimineața, după ce se închide berăria. Dar trebuie să fim cu băgare de seamă, să nu aprindem luminile, căci ne-ar putea observa vecinii. Trebuie să ne mulțumim cu lanterna asta... Se întrerupse și-și mișcă repede picioarele, urmărind cu o neobișnuită dexteritate, unul după altul, și strivindu-i, trei mari păianjeni negri care se avântaseră, în mici salturi ce păreau aeriene, în direcții deosebite. - E păcat, șopti Iconaru. Nu trebuia să-i omori. Nu-ți făceau nici un rău... De mai multe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dar foarte probabil, cel puțin la început, nu te vei recunoaște, căci, ți-am spus, oglinda nu mai e ce-a fost, și uneori amplifică, lungește sau lărgește sau chiar desfigurează - n-o să-ți fie frică? Îl privise cu o neobișnuită intensitate, ca și cum de răspunsul lui ar fi atârnat cine știe ce decizie importantă. El rfmbi suav, aproape ironic. - N-are să-mi fie frică, mon General. - Bine. Și iată acum ce surpriză vreau să le fac. Evident, asta e un secret, nu spui
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o întrebă. Ai uitat ceva? Sau te-ai certat din nou cu Ieronim pe drum? Fata se oprise la un pas în fața lui și-l privea, zâmbind trist. Și de-abia atunci o văzu cât este de frumoasă, ce lumină neobișnuită îi însuflețea figura. - Maria Daria, începu el emoționat, te-ai făcut deodată foarte frumoasă. Ce s-a întîmplat? Fata continua sa-l privească, adânc, în ochi, cu același zâmbet trist uitat pe buze. - Nu mă mai recunoști, Maestre, spuse foarte
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ascultat o muzică divină. - Vai, Catherine, dar clopotele noastre parcă ar avea voci de îngeri, așa de frumos cântă... De vorbă cu Cerul Nu după multe zile, întrun asemenea moment de meditativă singurătate, Jeannei i s-a părut că ceva neobișnuit se petrecea cu ea. Parcă niște voci reverberate în surdină, doar de ea auzite, i se adresau cu cuvinte omenești. La început, copila nu prea a înțeles despre ce putea fi vorba. Avea impresia că are închipuiri, că i se
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
un caracter calm, împăciuitor, așezat și cu o stăpânire de sine ce îl transpun în cercul celor înțelepți. Astfel, el este un personaj plurivalent, cu calități și defecte, cu un rol precis în basm și care reușește prin însușirile sale neobișnuite să stârnească râsul cititorilor, indiferent de gradul lor de înțelegere a simbolurilor. Continuarea drumului de formare personală a personajului principal este însoțită în permanență de întregirea grupului cu o nouă coordonată himerică a psihicului acestuia. Secvențele narative sunt invadate de
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
în simțurile mele, moștenită de la copilul care am fost, începea să renască, redevenea a mea, reîncepea să existe AIEVEA, clipă de clipă : soarele, frunzele, foșnetele, fluturii, înflorirea, adierea, zăpada strălucitoare, aerul colorat, luna. Copilul aducea în viața mea emoția aia neobișnuită legată de o bizară și sublimă eternitate - Marea Eternitate Mică! - din cărțile simple, simple, simple, din filmulețele nostime de la televizor, din teatrul de păpuși, făcut cu bani puțini, sfâșietor cumva, pe care-l vedeam duminica la Țăndărică (ea cu gura
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
a nu lăsa să se reaprindă jarul... Au constatat Însă că aproape totul e la vedere”... Din această stare l-a trezit profesorul: ― Unde ți-au fugit gândurile? ― Nu știu cum să vă spun, dar mi-am pus o Întrebare... Una destul de neobișnuită. ― Ce anume te frământă? ― Mă Întrebam unde există forța care să adune ca Într-o Enciclopedie numai trăirile celor care au trecut prin infernul războiului sau purgatoriul lagărelor rusești?... Numai atât de ar face, ar scoate la lumină faptul că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tip bine. Și totuși, nu era de ajuns. Această lume barbară era plină de bărbați cu aspect viguros. Lydia, care se așteptase la calități deosebite, era nedumerită. Chipul lui Czinczar părea mai degrabă sensibil decât brutal, ceea ce era un fapt neobișnuit. Dar încă insuficient pentru a explica faptul că era stăpân absolut al unei hoarde imense, indisciplinate. Marele om făcu un pas în față. - Doamnă, - spuse el - ai cerut să mă vezi. Astfel ea îi cunoscu puterea. În întreaga și lunga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
copacului din preajmă. Nici un sunet, nici o lumină vizibilă nu se revărsă, dar partea superioară a copacului se prăbuși la pământ, pe poteca de jos. Czinczar simți satisfacția unui om a cărui logică s-a dovedit corectă. Nu era o satisfacție neobișnuită. Din primele zile, când fusese un copist de mesaje dintr-un ținut îndepărtat, până în ziua când ajunsese la putere, riscase atât cât i se păruse necesar, nici mai mult nici mai puțin. Nici acum nu putea fi sigur că vrăjitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
primei vizitări. Clane spuse. - Mă bucur că mi-ai arătat asta, dar care e scopul unei asemenea acțiuni? Czinczar răsuflă adânc. Și făcu o a doua mișcare, pentru a para catastrofa sugerată de fiecare acțiune și purtare ale acestui prizonier neobișnuit. Spuse: - Ar fi o gravă eroare, pentru fiecare dintre noi, să ne distrugem armatele. - Ceri îndurare? Asta era prea de tot. Barbarul își arătă dinții într-un rânjet: - Îți cer bun simț - spuse el. - Imposibil - răspunse Clane. Oamenii trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Sărmana făptură! Mă-ntreb dacă știe în ce secol a trăit Maiorescu". "Am citit și eu, în "Limbă și literatură", prin '93, o recenzie la antologia voastră, semnată de..." "Iordan Datcu. Un experimentat editor de la "Minerva". L-a contrariat numărul neobișnuit de mare de greșeli, dar le-a pus, elegant, pe seama "incuriei tipografilor"; Hotin și Neamț sînt forturi moldave, nu porturi; Benfey, nu Benzey; temă nu teamă. Plus buclucașul u lipsă din Weltanschauung". " Cred că lynotipiștii-computeriști au pus rămășag pe cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
injecții cu B1, B6 și B12 și care m-au adus la situația aproape normală de sănătate, după o lună și jumătate de tratament la domiciliu și repaus la pat. Iată-mă și în situația de bolnav la pat, lucru neobișnuit pentru mine. Pe 22 septembrie am fost vizitat la domiciliu de d-na dr. Georgeta Badiu care constată cu satisfacție eficiența tratamentului, reliefând că organismul meu sănătos mă ajută să trec mai ușor peste acest impas. Vizita a durat exact
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
aspectele înfățișate și indirect am gândit că e cazul să mă opresc puțin asupra acestei posibile reabilitări. Cu gândul la această temă, chiar l-am visat pe Stalin într-o postură de om foarte amabil, politicos, protocolar, de o jovialitate neobișnuită pentru un om ca el și gândeam în sinea mea: „Știe să se prefacă pentru a crea o impresie favorabilă. Între orele 9-11 am conceput circa 4 pagini cu opiniile pe care le am în această problemă. Sper să fie
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mărturie a celor ce înfruntaseră moartea până la 9 mai 1945, a tuturor celor aflați în ambele armate ce se înfruntau cu încrâncenare... Memorialistul nostru spune textual: „Pe 9 Mai, la orele 22, s-a petrecut pe tot frontul ceva neprevăzut, neobișnuit și impresionant. S-a declanșat un moment fantastic ca în „O mie și una de nopți”, a cărui semnificație și măreție nu puteau fi asemuite cu altceva. De-a lungul frontului, cât vedeai cu ochii și prindeai cu auzul se
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]