9,387 matches
-
din perioada misiunii blestemate de a contacta Uriașii. "Gilden-Fire" este narată din punctul de vedere a lui Korik, conducătorul Gardienilor Sângelui în acea misiune. Nuvela descrie alegerea participanților la misiune, străbaterea Codrilor Grimmerdhore și ambuscada în care este surprinsă misiunea. Nuvela se încheie odată cu părăsirea codrului. Din punctul de vedere al autorului, faptul ca "Gilden-Fire" să fie considerată ca fiind parte a canonului seriei sau nu, este deschis oricăror opinii. Inițial, "Gilden-Fire" făcea parte dintr-o secțiune mai largă a planului
Cronicile lui Thomas Covenant, Necredinciosul () [Corola-website/Science/320367_a_321696]
-
trimite la poemul "Aniara" al lui Harry Martinson și la Societatea Aniara, menționată în cuvântul înainte, fandomul science fiction din Oslo care l-a găzduit pe timpul vizitei sale în capitală. Vinge a folosit pentru prima dată conceptul Zonelor Gânditoare în nuvela din 1988 "The Blabber", a cărei acțiune se petrece la sute (sau mii) de ani după "Foc". Romanele intră în contradicție cu această nuvelă în multe privințe. Următorul roman al lui Vinge, "Adâncurile cerului", este un preludiu la acest roman
Foc în adânc () [Corola-website/Science/321078_a_322407]
-
găzduit pe timpul vizitei sale în capitală. Vinge a folosit pentru prima dată conceptul Zonelor Gânditoare în nuvela din 1988 "The Blabber", a cărei acțiune se petrece la sute (sau mii) de ani după "Foc". Romanele intră în contradicție cu această nuvelă în multe privințe. Următorul roman al lui Vinge, "Adâncurile cerului", este un preludiu la acest roman, petrecându-se cu douăzeci de mii de ani înainte, în "Zona Lentă" de lângă Pământ și avându-l pe Pham Nuwen în rol principal. În
Foc în adânc () [Corola-website/Science/321078_a_322407]
-
nu este singurul care a apelat la această carte. Câțiva ani mai târziu, Émile Zola a găsit aici numeroase note pe care le-a folosit în "Germinal". Jacques Noiray crede că scriitorul s-a inspirat în crearea personajului Nell din nuvela "L'ange de la houillère" apărută în "Musée des Familles" între decembrie 1854 și ianuarie 1855 și semnată de un anume C. Survilli (ortografiat și Surmilli), căruia nimeni nu i-a dat de urmă. Este istoria unei tinere dintr-o familie
Indiile negre () [Corola-website/Science/321308_a_322637]
-
părintele Espérante - joc de cuvinte făcut de Jules Verne pornind de la limba esperanto, pe care a învățat-o către sfârșitul vieții și care se dorea un limbaj universal al omenirii, întocmai ca și credința predicată de preot indigenilor sud-americani. În nuvela "Contele de Chanteleine", personajul care dă titlul operei devine preot după o carieră militară desfășurată în timpul războiului din Vandeea. Este constituită din 26 de copii. Romanul a fost adaptat pentru teatru de mai multe ori. Prima tentativă, aparținându-i lui
Familia fără nume () [Corola-website/Science/321316_a_322645]
-
a fost pusă în vânzare pe 26 noiembrie 1866, sub titlul "Voyages et aventures du Capitaine Hatteras". Cele 150 de ilustrații ale cărții au fost realizate de Édouard Riou. În 1855, Jules Verne a publicat în "Musée des familles" o nuvelă intitulată "O iarnă printre ghețari", conținând câteva elemente care vor apărea ulterior în roman. O primă versiune a "Căpitanului Hatteras" a apărut între 1864 și 1865 sub forma a două romane separate: "Englezii, la Polul Nord" și "Deșertul de gheață". Jules
Căpitanul Hatteras () [Corola-website/Science/320563_a_321892]
-
a șasea limba, engleza. A ales să scrie în limba să adoptată deoarece, după spusele lui, "cele mai bune povești sunt scrise în engleză". După o activitate scurtă în domeniul afacerilor, Sabatini a început să lucreze ca scriitor. A scris nuvele în anii 1890 iar primul său roman a apărut în 1902. În 1905 s-a căsătorit cu Ruth Goad Dixon, fiica unui negustor din Liverpool. Lui Sabatini i-a fost necesar aproape un sfert de secol de muncă dificilă înainte de
Rafael Sabatini () [Corola-website/Science/320687_a_322016]
-
scăpat de sub control și s-a prăbușit în flăcări chiar în fața lor. În anii 1940, boala l-a obligat pe Sabatini să reducă ritmul. Totuși, a mai scris câteva române în această perioadă, ultima sa carte fiind o colecție de nuvele nuvele, "Turbulent Tales", apărută în 1950. A murit pe 13 februarie 1950 în Elveția în urma unui cancer la stomac și a fost înmormântat la Adelboden, Elveția. Pe piatră să funerară scrie "S-a născut cu un dar al rasului și
Rafael Sabatini () [Corola-website/Science/320687_a_322016]
-
de sub control și s-a prăbușit în flăcări chiar în fața lor. În anii 1940, boala l-a obligat pe Sabatini să reducă ritmul. Totuși, a mai scris câteva române în această perioadă, ultima sa carte fiind o colecție de nuvele nuvele, "Turbulent Tales", apărută în 1950. A murit pe 13 februarie 1950 în Elveția în urma unui cancer la stomac și a fost înmormântat la Adelboden, Elveția. Pe piatră să funerară scrie "S-a născut cu un dar al rasului și cu
Rafael Sabatini () [Corola-website/Science/320687_a_322016]
-
într-o copie incompletă la Bibliotecă Congresului Statelor Unite ale Americii. "The Black Swan" (Lebădă neagră) a fost filmat în 1942 cu Tyron Power și Maureen O'Hara în rolurile principale. Per total, Rafael Sabatini a scris 31 de române, opt colecții de nuvele, șase cărți non-ficțiune, numeroase nuvele independente și o piesă de teatru. N.B. "Captain Blood Returns" și "The Fortunes of Captain Blood" nu sunt continuări, ci colecții de nuvele a caror acțiune se petrece în aceeași perioadă că și românul.
Rafael Sabatini () [Corola-website/Science/320687_a_322016]
-
Bibliotecă Congresului Statelor Unite ale Americii. "The Black Swan" (Lebădă neagră) a fost filmat în 1942 cu Tyron Power și Maureen O'Hara în rolurile principale. Per total, Rafael Sabatini a scris 31 de române, opt colecții de nuvele, șase cărți non-ficțiune, numeroase nuvele independente și o piesă de teatru. N.B. "Captain Blood Returns" și "The Fortunes of Captain Blood" nu sunt continuări, ci colecții de nuvele a caror acțiune se petrece în aceeași perioadă că și românul.
Rafael Sabatini () [Corola-website/Science/320687_a_322016]
-
Per total, Rafael Sabatini a scris 31 de române, opt colecții de nuvele, șase cărți non-ficțiune, numeroase nuvele independente și o piesă de teatru. N.B. "Captain Blood Returns" și "The Fortunes of Captain Blood" nu sunt continuări, ci colecții de nuvele a caror acțiune se petrece în aceeași perioadă că și românul.
Rafael Sabatini () [Corola-website/Science/320687_a_322016]
-
bătălia de la Plateea. Producătorul Gianni Nunnari nu a fost singurul care pregătea un film cu subiectul bătăliei de la Termopile; regizorul Michael Mann intenționa deja să realizeze un film al bătăliei bazându-se pe cartea "Gates of Fire". Nunnari a descoperit nuvela grafică "300" a lui Frank Miller și l-a impresionat suficient cât să achiziționeze drepturile de autor pentru realizarea unui film. "300" a fost realizat în colaborare de producătorii Nunnari și Mark Canton iar Michael B. Gordon a scris scenariul
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
unui film. "300" a fost realizat în colaborare de producătorii Nunnari și Mark Canton iar Michael B. Gordon a scris scenariul. Regizorul Zack Snyder a fost angajat în iunie 2004 pentru că acesta mai încercase realizarea unui film bazat pe o nuvelă a lui Miller înainte de debutul său cu un remake al filmului "Dawn of the Dead". Snyder a cerut apoi scenaristului Kurt Johnstad să rescrie scenariul lui Gordon pentru producție, iar Frank Miller a fost angajat consultant și producător executiv. Filmul
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
violență, a rolului puternic feminin al reginei Gorgo ce a atras un mare număr de femei și a reclamei de pe MySpace. Producătorul Mark Canton a declarat că „MySpace a avut un impact enorm care a depășit limitările Internetului sau ale nuvelei grafice. Odată ce realizezi un film mare, se duce vestea repede”. De la premiera internațională de la Festivalul Internațional de Film de la Berlin din 14 februarie 2007, în fața unei audiențe formată din 1.700 de membri, "300" a primit recenzii în general diverse
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
3/5. Todd McCarthy de la "Variety" descrie filmul ca fiind „captivant vizual” deși „bombastic” iar Kirk Honeycutt, în "The Hollywood Reporter", lăuda „frumusețea topografiei, culorilor și formelor”. În "Chicago Sun Times", Richard Roeper aclamă "300" ca fiind „"Cetățeanul Kane" al nuvelelor grafice transpuse cinematografic”. "300" a mai fost primit cu căldură de site-urile care se axează pe subiecte precum jocurile video și benzile desenate. Mark Cronan de la Comic Book Resources găsește filmul captivant, lăsându-l cu „un sentiment de putere
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
criticul Gene Seymour de la "Newsday" a afirmat că asemenea reacții au o bază greșită, scriind că „filmul este mult prea neserios ca să reziste oricărei teoretizări ideologice”. Snyder însuși a respins declamațiile ideologice sugerând că aceste recenzii critice asupra „ecranizării unei nuvele grafice în care o gașcă de tipi... se stropșesc unul la celălalt” folosind cuvinte precum „"neoconservatorism", "homofobie", "homosexualitate" sau "rasism"” pierd complet esența și ideea filmului. Criticul sloven Slavoj Žižek scrie de asemenea că povestea reprezintă „o țară mică și
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
putut părea „la fel de bizar anticilor greci la fel cum pare istoricilor moderni”. Victor Davis Hanson, editorialist la "National Review" și fost profesor de istorie clasică la "California State University" din Fresno, care scrisese prefața la o reeditare din 2007 a nuvelei grafice, a afirmat că filmul demonstrează o anumită potrivire cu lucrările originale ale lui Herodot prin aceea că reușește să surprindă etosul anticei Sparte și pentru că redă evenimentul Termopile ca pe o „ciocnire a civilizațiilor”. El remarcă faptul că Simonides
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
singur să citească istoria. Pentru că istoria este nesfârșit de fascinantă.” Încă de la lansare "300" a stârnit de asemenea controverse asupra portretizării persanilor. Diverși critici, istorici, jurnaliști și oficiali ai guvernului iranian, inclusiv președintele Mahmoud Ahmadinejad au denunțat filmul. Ca și nuvela grafică, filmul a caracterizat perșii ca fiind o hoardă monstruoasă, barbară și demonică iar regele Xerxes portretizat androgin. Criticii au sugerat că aceasta a fost făcută intenționat pentru a contrasta puternic cu masculinitatea armatei spartane. Steven Rea a susținut că
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
proiecțiile filmului din Franța, Thailanda, Turcia și Uzbekistan. "300" a fost interzis în Iran ca fiind "propagandă americană dăunătoare". Răspunzând criticilor, un purtător de cuvânt de la Warner Bros. a declarat că filmul "300" "este o lucrare de ficțiune inspirată de nuvela grafică a lui Frank Miller și vag bazată pe un eveniment istoric. Casa de film a realizat acest film exclusiv ca operă de ficțiune și cu unicul scop de a delecta spectatorii; nu este menit să discrediteze nicio etnie sau
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
(1962) (titlu original "Hothouse") este un roman fantastic/științifico-fantastic scris de Brian Aldiss. Este format din cinci nuvele care au fost serializate pentru prima dată în The Magazine of Fantasy & Science Fiction în 1961. În Statele Unite a fost publicată o versiune prescurtată sub titlul The Long Afternoon of Earth. Versiunea completă a apărut abia în 1976 (titlul ediției
Sera () [Corola-website/Science/320753_a_322082]
-
of Fantasy & Science Fiction în 1961. În Statele Unite a fost publicată o versiune prescurtată sub titlul The Long Afternoon of Earth. Versiunea completă a apărut abia în 1976 (titlul ediției paperback americane a fost The Sun is Dying). Cele cinci nuvele care formează romanul au fost premiate colectiv în 1962 cu premiul Hugo pentru cea mai bună povestire. În roman, Pământul - cu o singură față întoarsă mereu către Soare (care e mai mare și mai fierbinte ca acum) - a devenit o
Sera () [Corola-website/Science/320753_a_322082]
-
de film de la Universitatea Hyperion. În 2007-2008, Dinulescu a primit o bursă pe film la New York, în cadrul programului Fulbright. A colaborat în decursul anului 2002 cu publicația românească de limba engleză "Romanian Review". A debutat publicistic în 2003 cu o nuvelă în revista "Viața românească". A participat la cenaclul literar „Formarea ideilor” (condus de prozatorul Constantin Stan) și la întâlnirile Uniunii Scriitorilor din România. A colaborat la "Ziua literară" și Revista Tomis din Constanța. În 2005 a câștigat concursul de proză
Luca Dinulescu () [Corola-website/Science/321517_a_322846]
-
a premiilor Hugo. Planurile petrecerii au fost realizate cu mult timp înainte și, ca o ironie a sorții, Martin a fost învins din nou, în 1976, de data aceasta la două secțiuni: nuveletă ("...and Seven Times Never Kill Man") și nuvelă ("Furtuni pe Windhaven", scrisă împreună cu Lisa Tuttle). În anii și deceniile care au urmat, Petrecerea Învinșilor Hugo a devenit un eveniment anual, devenind una dintre cele mai mari reuniuni sociale ținute la Worldcon. Deși cea mai mare parte a operei
George R. R. Martin () [Corola-website/Science/321531_a_322860]
-
este destul de activ pe internet, spune: "Scriu pe un alt calculator decât cel folosit pentru e-mail sau internet, în parte pentru a mă proteja de viruși, viermi și coșmare ca acesta. Folosesc WordStar 4.0 pe o mașină clasică DOS." Nuvela "Zburătorii nopții", a fost ecranizată în 1987. Martin n-a fost prea fericit pentru că a trebuit să elimine elemente ale poveștii pentru a se încadra în bugetul mic al filmului. În 1991, Martin a revenit la scrierea de romane și
George R. R. Martin () [Corola-website/Science/321531_a_322860]