9,870 matches
-
din București, condusă de dirijorul Ionel Budișteanu. În anul 1959 obține Premiul I la Festivalul de la Viena, pentru interpretarea lucrării de muzică clasică „La Campanella” de Paganini în transcripție pentru acordeon. În 1962 înregistrează primele sale piese la Electrecord (cu orchestra lui Nicu Stănescu) și la Radiodifuziunea Română, apărându-i și primul disc de vinil. Între 1963-1964 este angajat la Orchestra Ansamblului Sfatului Popular al Capitalei, în particular cântând la numeroase nunți în formația lui Fane Vișan. În 1980 cântă în
Nicolae Florian () [Corola-website/Science/333337_a_334666]
-
de muzică clasică „La Campanella” de Paganini în transcripție pentru acordeon. În 1962 înregistrează primele sale piese la Electrecord (cu orchestra lui Nicu Stănescu) și la Radiodifuziunea Română, apărându-i și primul disc de vinil. Între 1963-1964 este angajat la Orchestra Ansamblului Sfatului Popular al Capitalei, în particular cântând la numeroase nunți în formația lui Fane Vișan. În 1980 cântă în Japonia într-un turneu de șase luni. Timp de zece ani va mai concerta apoi în Japonia, alături de fiica sa
Nicolae Florian () [Corola-website/Science/333337_a_334666]
-
într-un turneu de șase luni. Timp de zece ani va mai concerta apoi în Japonia, alături de fiica sa Daniela care este violonistă. A colaborat și a avut angajamente la Ansamblul „Perinița” din București, devenind mai apoi acordeonist permanent la Orchestra de muzică populară Radio, unde colaborează cu dirijori precum Victor Predescu sau Radu Voinescu. A întreprins numeroase turnee atât în țară, cât și în străinătate, în țări precum Austria, Italia, Franța, Germania, Suedia, Norvegia, Olanda, Turcia, Tunisia, Algeria, Maroc, Israel
Nicolae Florian () [Corola-website/Science/333337_a_334666]
-
au făcut prima apariție la televiziunea americană, fiind prezenți la "The Smothers Brothers Show" de la CBS. Concomitent cu lansarea albumului "Horizontal" formația a pornit în primul lor turneu scandinav cu spectacole în Copenhaga. Pe 27 februarie 1968 formația, acompaniată de orchestra de coarde a orașului Massachusetts alcătuită din 17 membri, a pornit în primul lor turneu german cu spectacole la Hamburg Musikhalle. Formația a fost susținută de Procol Harum (care aveau un hit celebru, "A Whiter Shade of Pale"). Turneul i-
Bee Gees () [Corola-website/Science/333361_a_334690]
-
se desfășura Rosario la Cortijera. Ea a jucat în peste patruzeci de filme, aproape toate temă populară, pintre care Suspiros de España, Bărbierul din Sevilla și Mariquilla Terremoto, toate desfășurate în Germania. În aceste filme Estrellita a cântat însoțit de Orchestra Simfonică din Berlin. Cariera sa artistică s-a încheiat cu o lipsă evidentă de autoritate în ultimii săi ani, care a făcut cadearea mitului Estrellita Castro. Cu toate acestea, a fost o foarte iubită și respectată de către poporul spaniol și
Estrellita Castro () [Corola-website/Science/334528_a_335857]
-
martie 1887, Tartu, Estonia - 16 iunie 1970) a fost un compozitor și profesor de compoziție estonian. Eller s-a născut în Tartu, unde a luat primel lecții particulare de vioară și teoria muzicii, făcând parte din mai multe ansambluri și orchestre și evoluând ca solist la vioară. În 1907 a intrat la Conservatorul din Sankt Petersburg, clasa de vioară, între 1908 - 1911 urmând și studiile Facultății de Drept. În 1920 Eller a absolvit Conservatorul, redenumit acum Conservatorul din Petrograd. Între 1920
Heino Eller () [Corola-website/Science/334698_a_336027]
-
nevoie de un cont de origine și acces la internet în timpul procesului de instalare inițială pentru activarea jocului. Ilan Eshkeri servește ca compozitor pentru coloana sonoră orchestrale a jocului, care a fost înregistrată la Abbey Road Studios și realizată de către Orchestra Metropolitană din Londra. La 25 aprilie 2013, în mai multe capturi de ecran din machete videoclipuri mici cu interfața utilizatorului au fost publicate on-line. La 3 mai 2013, Electronic Arts a trimis un e-mail la mai multe fansites afirmând că
The Sims 4 () [Corola-website/Science/334647_a_335976]
-
În anul 1922 a plecat Pixinguinha împreună cu noua versiune a ansamblului, „Os Batutas”, într-un turneu de concerte în Europa. Pentru ca să se facă auzit mai bine în săli mari, a trecut la saxofon sopran. În 1930 Pixinguinha a suspendat activitatea orchestrei și s-a concentrat mai ales asupra carierei de compozitor, aranjor și de dirijor al orchestrei de studiou "Orquestra Victor Brasileira". Cântecele sale au fost făcute cunoscute publicului de către interpreți ca Francisco Alves și Mario Reis. Pixiguinho a încetat din
Pixinguinha () [Corola-website/Science/334705_a_336034]
-
de concerte în Europa. Pentru ca să se facă auzit mai bine în săli mari, a trecut la saxofon sopran. În 1930 Pixinguinha a suspendat activitatea orchestrei și s-a concentrat mai ales asupra carierei de compozitor, aranjor și de dirijor al orchestrei de studiou "Orquestra Victor Brasileira". Cântecele sale au fost făcute cunoscute publicului de către interpreți ca Francisco Alves și Mario Reis. Pixiguinho a încetat din viață în anul 1973 la biserica Nossa Senhora da Paz la Ipanema, unde venise pentru a
Pixinguinha () [Corola-website/Science/334705_a_336034]
-
a obținut de două ori Premiul Globul de Aur. Marvin Frederick Hamlisch s-a născut la New York într-o familie de evrei originari din Viena, Max Hamlisch și Lilly, născută Schächter. Tatăl său era acordeonist și a condus o mică orchestră de estrada. A învățat să cânte la pian din vârstă fragedă și fusese considerat la vremea să un „copil minune”. Din tinerețe a dat concerte la primăria New York. La vârsta de 7 ani a fost primit la cursurile preparatorii ale
Marvin Hamlisch () [Corola-website/Science/334685_a_336014]
-
două din premiile Emmy. El a dirijat și turul de concerte al Lindei Ronstadt, din care cel mai reușit a fost cel din 1996 „Dedicated to the One I Love”. Hamlisch a fost și dirijorul principal de muzică ușoară al Orchestrei Simfonice din Pittsburgh, al Orchestrei Simfonice din Milwaukee, al celei din Sân Diego, din Seattle, Buffalo, al Orchestrei Naționale Simfonice, al Orchestrei Simfonice din Pasadena. Înainte de a muri se pregătea să preia funcția de dirijor principal pentru muzica ușoară al
Marvin Hamlisch () [Corola-website/Science/334685_a_336014]
-
a dirijat și turul de concerte al Lindei Ronstadt, din care cel mai reușit a fost cel din 1996 „Dedicated to the One I Love”. Hamlisch a fost și dirijorul principal de muzică ușoară al Orchestrei Simfonice din Pittsburgh, al Orchestrei Simfonice din Milwaukee, al celei din Sân Diego, din Seattle, Buffalo, al Orchestrei Naționale Simfonice, al Orchestrei Simfonice din Pasadena. Înainte de a muri se pregătea să preia funcția de dirijor principal pentru muzica ușoară al Orchestrei Simfonice din Philadelphia. În
Marvin Hamlisch () [Corola-website/Science/334685_a_336014]
-
reușit a fost cel din 1996 „Dedicated to the One I Love”. Hamlisch a fost și dirijorul principal de muzică ușoară al Orchestrei Simfonice din Pittsburgh, al Orchestrei Simfonice din Milwaukee, al celei din Sân Diego, din Seattle, Buffalo, al Orchestrei Naționale Simfonice, al Orchestrei Simfonice din Pasadena. Înainte de a muri se pregătea să preia funcția de dirijor principal pentru muzica ușoară al Orchestrei Simfonice din Philadelphia. În mai 1989, la 45 ani, Hamlisch s-a căsătorit cu Terre Blair. din
Marvin Hamlisch () [Corola-website/Science/334685_a_336014]
-
din 1996 „Dedicated to the One I Love”. Hamlisch a fost și dirijorul principal de muzică ușoară al Orchestrei Simfonice din Pittsburgh, al Orchestrei Simfonice din Milwaukee, al celei din Sân Diego, din Seattle, Buffalo, al Orchestrei Naționale Simfonice, al Orchestrei Simfonice din Pasadena. Înainte de a muri se pregătea să preia funcția de dirijor principal pentru muzica ușoară al Orchestrei Simfonice din Philadelphia. În mai 1989, la 45 ani, Hamlisch s-a căsătorit cu Terre Blair. din Columbus, Ohio, crainica la
Marvin Hamlisch () [Corola-website/Science/334685_a_336014]
-
Simfonice din Pittsburgh, al Orchestrei Simfonice din Milwaukee, al celei din Sân Diego, din Seattle, Buffalo, al Orchestrei Naționale Simfonice, al Orchestrei Simfonice din Pasadena. Înainte de a muri se pregătea să preia funcția de dirijor principal pentru muzica ușoară al Orchestrei Simfonice din Philadelphia. În mai 1989, la 45 ani, Hamlisch s-a căsătorit cu Terre Blair. din Columbus, Ohio, crainica la emisiunile locale al ABC din acel oraș. Perechea nu a avut urmași. O relație precedentă a lui Halmisch cu
Marvin Hamlisch () [Corola-website/Science/334685_a_336014]
-
mai mare succes de până la acel moment; este vorba despre un nou cântec în stil românesc semnat de Vasilescu, „Glasul roților de tren”. Cântecul, lansat pe scena „Alhambrei” de către actrița Agnia Bogoslava-Zirra, a fost preluat la scurt timp de nenumărate orchestre din țară, devenind „un fel de obsesie”. Popularitatea lui este, de altfel, reflectată în cupletul intitulat „Omul care a înnebunit auzind «Glasul roților de tren»”, scris de Eugen Mirea pentru un viitor spectacol al teatrului, "Super Alhambra". Stagiunea 1937-1938 a
Teatrul de revistă „Alhambra” () [Corola-website/Science/334778_a_336107]
-
viitor pe Maria Tănase, la acel moment cunoscută doar prin apariții radiofonice în emisiunile dedicate folclorului. Cântăreața își dă acordul să interpreteze câteva piese din repertoriul ei cu condiția să fie acompaniată pe scenă de un taraf și nu de orchestră; în fața propunerii de a cânta și două bucăți de muzică ușoară se arată mult mai reticentă. Totuși, Vasilescu și textierii Nicu Kanner și Eugen Mirea sunt delegați să scrie cele două bucăți pentru numărul Mariei Tănase. Ele se vor numi
Teatrul de revistă „Alhambra” () [Corola-website/Science/334778_a_336107]
-
compozitori-pianiști, a căutat să facă claviatura „să cânte”, să treacă dincolo de limitele instrumentului - prea îngust din punct de vedere al posibilităților melodice. Melodia are un aspect arhaic, ca o povestire de demult, abia șoptită. Tema este expusă cu multă simplitate, orchestra având rolul susținerii armonice. Apoi, se dezvoltă un dialog viu între instrumentul solit și orchestră, în care cea din urmă preia melodia. După o dezvoltare destul de largă a primei teme, urmează tema a doua, de un caracter liric și visător
Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră în Re minor () [Corola-website/Science/334857_a_336186]
-
din punct de vedere al posibilităților melodice. Melodia are un aspect arhaic, ca o povestire de demult, abia șoptită. Tema este expusă cu multă simplitate, orchestra având rolul susținerii armonice. Apoi, se dezvoltă un dialog viu între instrumentul solit și orchestră, în care cea din urmă preia melodia. După o dezvoltare destul de largă a primei teme, urmează tema a doua, de un caracter liric și visător ca cel al primei melodii, întretăiată din când în când de accente patetice. Intonațiile temei
Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră în Re minor () [Corola-website/Science/334857_a_336186]
-
se menține și la apariția celei de-a doua teme care, cu ritmica sa agitată, evocă o cavalcadă. În această atmosferă intervine subit o nouă temă lirică, pasionată, deosebit de cantabilă. După o scurtă reluare a temei principale a finalului, în orchestră apare un "scherzando" construit din elemente tematice ale primei mișcări, transformate într-un ritm jucăuș și capricios, ceea ce îi dă întregului episod un caracter fantastic. În repriză reapar ritmurile de marș ale temei principale și reminiscențe din partea I a concertului
Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră în Re minor () [Corola-website/Science/334857_a_336186]
-
Copil-minune, el a avut primele lecții de compoziție la vârsta de șapte ani și a debutat la opt ani. A dirijat începând din 1939 și a avut privilegiul, în 1941, de a fi chemat alături de marele dirijor Toscanini la conducerea Orchestrei Simfonice a NBC ("NBC Symphony Orchestră"). După încheierea studiilor la Pittsburgh în 1951, a început să dirijeze cele mai prestigioase orchestre europene. În 1960, a devenit cel mai tânăr dirijor - și primul dirijor american - care a dirijat la prestigiosul Festival
Lorin Maazel () [Corola-website/Science/332496_a_333825]
-
începând din 1939 și a avut privilegiul, în 1941, de a fi chemat alături de marele dirijor Toscanini la conducerea Orchestrei Simfonice a NBC ("NBC Symphony Orchestră"). După încheierea studiilor la Pittsburgh în 1951, a început să dirijeze cele mai prestigioase orchestre europene. În 1960, a devenit cel mai tânăr dirijor - și primul dirijor american - care a dirijat la prestigiosul Festival de la Bayreuth, în "Lohengrin" de Wagner. Pe 26 februarie 2008, cu Orchestră filarmonica de la New York, a dat un concert la Pyongyang
Lorin Maazel () [Corola-website/Science/332496_a_333825]
-
în 1951, a început să dirijeze cele mai prestigioase orchestre europene. În 1960, a devenit cel mai tânăr dirijor - și primul dirijor american - care a dirijat la prestigiosul Festival de la Bayreuth, în "Lohengrin" de Wagner. Pe 26 februarie 2008, cu Orchestră filarmonica de la New York, a dat un concert la Pyongyang, capitala țării celei mai izolate din lume, Coreea de Nord. Acest concert excepțional a făcut parte din fragilul proces de reconciliere între cele două țări. Orchestră a executat, între altele, muzica cehă (Simfonia
Lorin Maazel () [Corola-website/Science/332496_a_333825]
-
de Wagner. Pe 26 februarie 2008, cu Orchestră filarmonica de la New York, a dat un concert la Pyongyang, capitala țării celei mai izolate din lume, Coreea de Nord. Acest concert excepțional a făcut parte din fragilul proces de reconciliere între cele două țări. Orchestră a executat, între altele, muzica cehă (Simfonia n° 9 de Dvořák), americană ("Un american la Paris" de Gershwin), ouvertura "Candide" de Bernstein și franceză ("Arleziana" de Bizeț). Lorin Maazel a condus unele dintre cele mai prestigioase orchestre din lume :
Lorin Maazel () [Corola-website/Science/332496_a_333825]
-
cele două țări. Orchestră a executat, între altele, muzica cehă (Simfonia n° 9 de Dvořák), americană ("Un american la Paris" de Gershwin), ouvertura "Candide" de Bernstein și franceză ("Arleziana" de Bizeț). Lorin Maazel a condus unele dintre cele mai prestigioase orchestre din lume :
Lorin Maazel () [Corola-website/Science/332496_a_333825]