8,836 matches
-
vector excentric transversal se mișcă diagonal, traversând verticala centrală. Aceasta din urmă este totuși indispensabilă pentru definirea atitudinii omului. El se apropie de locul revelației cât mai mult posibil, dar este oprit de ceva ca un perete de sticlă și pășește îndărăt cu un gest de abandonare pasivă. În mediul nostru controlat gravitațional, diviziunile verticale se ivesc cu ușurință, în timp ce acelora orizontale le sunt necesare condiții speciale. Și echilibrul dintre stânga și dreapta care face posibilă egalitatea în plan orizontal diferă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
și îndreptându-se către un punct de fugă. Totuși, ceea ce vedem este destul de aproape de realitatea obiectivă, pentru a ne permite să percepem pereții ca fiind paraleli și coloanele ca având toate aceeași mărime, iar podeaua arată destul de veridică pentru a păși de-a lungul intervalului fără ezitare. Într-o pictură cuprinzând aceeași vedere, raportul va fi invers. Convergența perspectivală va fi mult mai convingătoare, spațiul mai comprimat, dar chiar și așa rămânând efectul adâncimii. Deși diferența dintre cele două vederi nu
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
micii discipoli, așa cum apar aceștia în proiecție. În stricta adâncime tridimensională nu figurează nici un fel de discrepanță dimensională, iar barca situată în centrul de echilibru al tabloului capătă o mare greutate și importanță. Când Petru se supune ordinului de a păși pe apă, el traversează verticala centrală care în imaginea frontală proiectivă îl separă pe Învățător, în jumătatea stângă a tabloului, de discipolii din dreapta, cărora li se adresează. Din moment ce a doua și a treia dimensiune spațială nu se exclud reciproc în
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
șapte versuri care îl fac eterogen, cu al optulea vers intrăm într-o poezie în care realitatea se transfigurează. Lumina și cuvântul se desprind din marea tăcere a nopții și a copilăriei: Când eram mic, ah, când eram mic,/ luna pășea cu piciorul galben/ prin grădină. În grădină/ lăsa urma. Îmi ascundeam fața/ și iară mi-o arătam la geam, în grădina de-acolo, în grădină/ dealul lua foc, de-acolo/ o roată aprinsă vedeam/ un fum/ focul etern." Dan Mutașcu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și elegie, de psalm și cântec popular. Este o "voce care vine din pământ", desprinsă din lumea albastră a cimitirelor în care morții dorm cu vișinii și cu prunii la căpătâi, unde iarba crește luxuriantă ca-n paradis, unde turmele pășeau înfricoșate de glasul poruncii în altă limbă. Un trecut de dureri ancestrale, ce făceau și "hora mai domoală", în cântecul lui Goga, concentrează această ritmică parcă stinsă în sunet de ecou de clopot, ce anunță vecernia și îngenuncherea Ardealului. În
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Orașul luminat electric/ Dădea fiori de nebunie -”15). Sau apar, precum în „Crize”, provocați de o spaimă: „Tristă, după un copac, pe cîmp/ Stă luna palidă, pustie -/ De vînt se clatină copacul -/ Și simt fiori de nebunie.// O umbra mormăind pășește.../ E om... atît, și e destul -/ Și acum ne-om gîtui tovarăși:/ El - om flămînd, eu - om sătul”16). Fiorul e uneori, ca mai sus, trăit, resimțit ca un șoc, alteori e doar imaginat, sugerează, direct sau indirect, un regret
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Dar brusc, lucrurile se schimbă: „De vînt se clatină copacul -/ Și simt fiori de nebunie”. Ce anume i-a provocat? Șuierul vîntului? Scîrțîitul crengilor? Cauza neașteptatei exacerbări e dezvăluită, cît se poate de rațional, în strofa următoare: „O umbră mormăind pășește.../ E om...atît, și e destul.../ Și-acum ne-om gîtui tovarăși:/ El - om flămînd, eu - om sătul”.1) Teama din aceste versuri amintește de teama omului din evul mediu, cînd cineva putea fi ucis doar pentru a i se
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
povestească toate lucrurile pe care le știa despre poet. întrucît i-am lăudat casa și faptul de a fi pus pe frontispiciul ei strofa a doua din „Inscripție pe o ușe” de Tudor Arghezi, care începe cu versul „Cînd vii pășește slobod, rîzi și cîntă”, cît și grădina plină de flori, mi-a precizat că „supraviețuiește” în acel „colț de paradis” din octombrie 1928, carevasăzică de aproape cinci decenii, timp în care prin Scorțeni au trecut și au poposit numeroase „figuri
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
anxietatea. Un poem de Paști, „Imn” are și o parte a doua, obscură: „Să dorm.../ Să dorm, din ce în ce murind/ Deși oriunde e o reînviere.../ Iată, sunt goale/ Dumbrăvile sacre -/ Poetul a plecat./ Și dacă tu mai cauți,/ Pășind prin tăinuitul izvor,/ Pe mine nu mă vezi -/ Poetul a plecat.../ Să dorm.../ Să dorm, din ce în ce murind/ Deși, oriunde, e o reînviere...” 11) „Dumbrăvile sacre” (foarte potrivit spus, în felul lui Dosoftei și al unora dintre traducătorii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
simple, în afară de cazul că nu vrei să te ambalezi în complicații, să ții neapărat un discurs cu un titlu incitant: „Jocul de oglinzi în poezia bacoviană” (de ce nu în „opera bacoviană”, căci se întîlnește, în cîteva locuri, și în proză?). Pășind greoi, parcă nedezmorțit de călătoria cu mașina de la Chișinău la Bacău, cînd s-a dus la microfon să mulțumească pentru „medalie” („20 de ani de la înființarea Centrului Internațional de Cultură «George Apostu»”), d-l Mihai Cimpoi a anunțat două lucruri
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
A doua zi (27 mai) 68 de botoșăneni ou înaintat o petiție către Consiliul județean, cerînd ajutoare, pentru "cetățeanul ilustru, bărbatul virtuos, poetul suav și neimitat, Mihail Eminescu". "Botoșanii scrie în petiție -... are azi dreptul și datoria nemărginită de a păși în fața sa și cu lacrimile în ochi a-i zice: Copil al nostru! product din sîngele acestor locuri! Nu voim ca viitorul să arunce asupră-ne vălul rușinei și un oprobiu fără margeni. Ești fala noastră și nu te-om
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
1880. D-l avocat Nanu va putea să substituie orice alt domn avocat, în locul D-sale. Iași, 12 octombrie 1888 ss. Henriette Eminovici"307. Deși amîndouî surorile doreau să li se fixeze termene de judecată cît mai dese, ele au pășit cu multă înfrigurare în anul 1889, fără vreun rezultat mulțumitor. În aceeași situație se afla și poetul, mutat la București. Vreme de trei săptămîni din noiembrie 1888, a umblat Veronica Micle pe la Botoșani, arătînd domnilor o chitanță semnată de poet
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
o putea distrage pe ea, dar nu și ideile în sine. Acestea au apărut în Europa, în special în sudul Mediteranei în perioada dintre cele două războaie mondiale pe care a numit-o perioada greacă și italiană 13. Acolo a pășit pe același teren cu anticii, în leagănul civilizației lor incomparabile. A rămas o europeană până în măduva oaselor, concepută în cuibul limbii franceze și al mentalităților acesteia. Nimic din America nu i-a modificat mentalitatea. Niciodată nu a îndrăgit America și
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ca niște umbre în moalele capului, ai grijă ce spui când ți-e/ frică, mintea e o fructieră, pe somn, pe tăcute, lumina cea mai pură nu/ vine din bucuria gândurilor clare, coboară direct din golul tău din stomac.// să pășesc acum prin aerul ăsta imposibil de repede, o intrare forțată în/ lumină, pieptul deschis, nici măcar nu m-am îndepărtat, e adevărat,// cea mai frumoasă zi începe abia atunci când urechile se înfundă, când/ mîinile și picioarele se încrucișează (s.a.)". Păpădia electrică
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai degrabă înzestrați cu instinctul întunericului revelator, grație căruia îl poate însoți, nestingherit, pe creator sau chiar i se poate substitui. A se observa, spre exemplu, că îngerul negru sau îngerul mort apare ori de câte ori poetului i se amplifică senzația că pășește pe "drumul abisului" sau că, în momentul de maximă intensitate a suferinței sale, creatorul urlă "sunt îngerul căzut pe grătarele iadului/ acolo mi-e locul/ acolo desăvârșirea/ da da pe grătarele iadului" (Noapte bună). Cealaltă mitologie lirică dominantă în poezia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
văzut sânii tăi/ sprijinind amazoanele;/ în lagărul lor, apele albe/ îmi iau prizonieră mâna/ scriitoare./ Cuvintele, unul câte unul,/ tot mai singure, cad pe hârtie/ într-o ordine parcă prestabilită..." (O dată cu seara). Și încă: "Pe sub arborii in floare ai întunericului pășești;/ văd semnele care-au ajuns scrum,/ pe ferestrele-nverzite...// În apele lor mă trezesc și adorm;/ scriu și mă înspăimânt.../ Foaia-i mișcată parcă de mâini nevăzute./ Lumina înăuntru-i din cer./ Zarurile cad, și iar cad;/ fețele lor sunt
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de spovedanie instanța poetică este pe deplin pregătită să își exploreze conștiința minusului existențial. Fragilă, derutant de simplă, confesiunea acestei totale neadecvări la univers anunță, într-un text precum Nesfârșită-i surparea, esența și manifestările dramei: "în afara mea// încotro să pășesc?//numai pe potecile mele/ zdrențuite, însângerate,/ numai în/ pasul nesigur, șovăielnic,/ numai în gestul nehotărât,/ numai în zâmbetul crispat și fugos/ numai în tremur, numai în șoaptă/ mă simt acasă/ la fel de trist/ la sfârșit de mileniu/ ca la facerea lumii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Feminin din aceleași Seri la Mircești), neliniște rău prevestitoare sau chiar dezgust de sine, ultimul transcris în pastă bacoviană: "În oglinda hoitului mea/ mă contemplu/ bolnavă de tine//...// Curând voi muri/ în ochii tăi/ blând voi deschide/ alcovul/ și voi păși" (În curând, din Seninătatea lemnului). Interiorizarea acestui gen de material (în cazul de față, mai degrabă livresc decât autentic, ontologic) este o operație cât se poate de riscantă: oricât de lăudabilă ar fi intenția purificării propriilor melancolii prin filtrul canonic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să nu tulbure crâmpeiul de apă". Doar în aparență, protagonistul acestor poeme trase mereu în pasta grea a culticului este Rodion, Bunul Rodion care "își ascundea dorințele/ într-un solz/ pe care-l avea de prunc subsuoară/ precum peștii branhiile./ Pășea prin praful uliței/ mirosind a praf și-a mărar/ ca și cum ar fi înotat printr-o lumină mai caldă ca apa" etc. Neîndoielnic, Rodion este cu o vorbă a lui Andrei Pleșu un "atlet al intermedierii" între acvatic, terestru și cosmic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
etravei vasului de pescuit... (84'') El răsfoiește pînă ajunge la pagina unde o gravură reprezintă o faleză făcută din linii orizontale ce duce către mare, desenînd un arc de formă ogivală întocmai unui arc butant, sau a unui picior care pășește. Pe jumătate ascunsă, abia de se zărește o stîncă de forma unei căpățîni de zahăr, aproape la fel de înaltă precum faleza, dar parcă ruptă de ea, precum un far sau turn de pază. Departe, pe marea liniștită, desenată în linii fine
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
a luat fîntîna. "Înfrînt nu ești atunci cînd sîngeri/ Nici ochii cînd în lacrimi ți-s./ Adevăratele înfrîngeri/ Sînt renunțările la vis", scria Radu Gyr. Cel care vrei să fii e înlăuntrul tău, e în tine, după cum a spus Unamuno. Pășește cu încredere, treci rîul și sigur îl vei recunoaște și te vei însoți cu el. Dacă în tine Ierusalimul cîntă, e sigur că pînă la urmă îl vei cuceri. Prof. univ. dr. Viorel Nicolescu Prefață Prima ediție a acestui volum
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
să-i învețe pe copiii satelor să muncească mai bine pămîntul, să coopereze, să manifeste mai multă inițiativă. În ceea ce privește teama sa față de cultura generală, aceasta era nejustificată. Satul singur nu-și putea oferi cultura de care avea nevoie pentru a păși pe drumul civilizației (41, pp. 201-204). Localismul educativ s-a manifestat ca o orientare aparte în pedagogia românească în același an 1931 cu regionalismul educativ. Apărea atunci volumul Din problemele localismului educativ, semnat de STANCIU STOIAN. Adept al pedagogiei sociologice
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
dă un imbold acestuia de a face față cu succes modalității intedisciplinare. Interdisciplinaritatea este necesară și ea presupune muncă, documentare și măiestrie pedagogică. Capitolul 2 Interdisciplinaritatea în învățământul primar 2.1 Considerații privind interdisciplinaritatea în învățămâtul primar actual Copilul care pășește pentru prima dată pragul școlii vine convins că aici este locul unde descoperă adevărul, învață tot ceea ce este nou, se educă, se instruiește, se formează ca om folositor societății. Un rol deosebit în formarea tineretului îl ocupă învățătorul căruia îi
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
Lunii, care a utilizat nave spațiale cu echipaj uman. Au fost lansate 17 nave Apollo, dar numai primele șapte au ajuns cu echipaje pe Lună. În 21 iulie 1969, Neil Amstrong și Edwin Aldin au fost primii oameni care au pășit pe lună în timpul zborului Apollo 11. Cu această ocazie s-au realizat numeroase fotografii și s-a dezvoltat o imensa activitate științifică de cercetare a acesteia. ASCENSIE DREAPTĂ Coordonată astronomică corespunzatoare longitudinii terestre care masoară distanța unghiulară dintre meridianul zero
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
ar sprijini pe principiile credinței în Dumnezeu, ale înfrățirii omenești, în afara ideii de egalitate, idee care e contrazisă de legile creației însăși, care au stabilit subordonarea. Cu o asemenea credință poporul s-ar lăsa condus de tutela parohiilor și ar păși umil și liniștit sub mâna păstorului său spiritual, supus împărțirii divine a bunurilor acestei lumi. Iată pentru ce este necesar să distrugem credința, să smulgem din spiritul creștinilor însăși principiul Divinității și al Spiritului, pentru a pune în locul lor socoteli
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]