15,863 matches
-
În timpul celor două ore care se scurgeau atât de repede, maestrul meu avea de povestit și multe alte lucruri despre scroafe, vieri, purcei de lapte și valorificarea lor. Că acasă la el râmătoarele erau hrănite cu porumb, „cucuruz“, că în patria lui se plantaseră păduri de stejar special pentru hrănirea porcilor, că ghinda făcea carnea țeapănă și nu prea grasă, dar că învelișul de slănină al porcului nu era de disprețuit, motiv pentru care slănina de pe burtă și de la rinichi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
avut în față confesiunile aceluia în ediție latinească. Așa vorbeam noi și dădeam cu zarurile zi de zi, până când, fiindcă el era din ținutul bavarez, a fost eliberat într-o zi, în vreme ce eu, fiindcă nu aveam o adresă asigurată în patrie și eram deci lipsit de adăpost, am ajuns mai întâi la despăduchere, iar după aceea în lagărul de muncă. Iar acolo se discuta despre două evenimente care ne priveau pe noi, POW-ii, în moduri diferite: pe de o parte era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
suferit din cauza stării în care se găsea lumea și în special din cauza a ceea ce, tipărit cu litere mici sau mari, s-a numit „culpă colectivă“? Oare se poate ca suferința mea să se fi deghizat numai în lipsa părinților și a patriei, care îmi erau atât de evident asociate? Ce alte pierderi mai erau demne de plâns? Ceapa îmi răspunde cu locuri ilizibile: nu mă văd nici ca elev, fie și numai din curiozitate, al vreunui liceu din Köln, nici ispitit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
au un iz de siguranță, numai că în Saarland se flămânzea mai tare decât în orice altă parte. Forța franceză de ocupație voia să-i pedepsească retroactiv pe toți oamenii locului, nu numai pe aceia care, în 1935, votaseră pentru „patria din Reich“. Căsuța se afla în apropiere de Merzig, în rând cu alte case. Cu camaradul meu, al cărui prenume real nu mi-a fost niciodată familiar - i se spunea Kongo - și care, la început, voia să se înroleze în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mută cu Întreaga familie În orașul argentinian Chicago. În 1907, fără să bănuiască măcar ce vârstă avea, presa din Rosario dă binețe În coloanele sale primelor creații ale acestui modest prieten al muzelor. De atunci datează lucrările Vanitas, Cuceririle Progresului, Patria Albastră și Albă, Dedicată ei, Paznici. În 1915, Își citește În fața publicului select de la Centrul Balear Odă «Elegiei la moartea tatălui său» de Jorge Manrique, iar această faptă vitejească Îi aduce o notorietate zgomotoasă, dar efemeră. În același an, publică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
facă soare În incognită. Iete-te, fachirii și yoghinii, cu șmotru lor de băgat și aruncat aer din bojogi și câte toate iordanele, știe o grindină dă lucruri. Io, ca și catolic, m-am lăsat dă centru spiritist Onoarea și Patria, da am băgat la creieri că druzii sunt tagmă dă progres și stau mai În fundu tainei dâcât puzderia care merg negreșit duminica la liturghie. Bașca, doctoru Abenhaldun iera În Villa Mazzini propitar la o quinta care punea În ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
japonist și ai velocipedului smintit), când orașul Rosario și-a deschis galant fălcile În fața unui imigrant italic; ba mint, a unui băiețaș italian. Eu Întreb: cine era acela? Eu răspund: don Commendatore Sangiácomo. Analfabetismul, maffia, intemperiile, Încrederea oarbă În viitorul Patriei i-au servit drept piloți de cabotaj. Un bărbat consular - confirm: consulul Italiei, contele Isidoro Fosco - a intuit dantelăria morală a tânărului și nu de puține ori i-a dăruit sfaturi dezinteresate. În 1902, Sangiácomo Înfrunta viața de pe capra de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
am zărit talismanul Zeiței. Atunci am plonjat peste fur și i-am făcut felul. Știam că odată și-odată aveau să mă salte. Dar trebuia să recuperez talismanul. L-am tăinuit În gura răposatului. Acum se află În drum spre patrie și se va Întoarce În sanctuarul Zeiței, unde tovarășii mei vor da de el când vor incinera hoitul. Apoi am căutat Într-un jurnal pagina cu lichidări de stocuri de mobile. Erau două sau trei pe strada Maipú. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
io sunt tot timpu, am prins o „captură recomandată“ care mă căuta ca pă ceva bun și, din cala unui bampor dă pescuit, am strigat adio la suavile savane liliachii, la hățișurile verzi și rovinele Împestrițe, care-s țara și patria mea, doru meu șucar. Printre pești și stele, cu peizaje unu mai policrom ca altu, voiaju pă mare a durat hăt patrujde zile și patruj de nopți care, mai mult ca sigur n-am să le uit, fincă câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
săptămânal lui Querido o mie două sute de pilule identice, fiecare dintre ele lungă de trei centimetri, care imprimau pe cerul gurii cele cinci de-acum vestite savori: acxă, insipidă, sărată, dulce, amară. Un veteran al acelor acțiuni eroice În slujba patriei ne-a asigurat că ab initio toate pilulele erau cenușii și translucide; apoi, pentru mai multă comoditate, li s-au dat cele cinci culori cunoscute astăzi pe toată fața pământului: alb, negru, galben, roșu și albastru. Atras de perspectivele lucrative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Mai presus de bine și de rău I Hotel des Eaux, Aix-les-Bains 25 iulie 1924 Dragă Avelino, Fă-te, rogu-te, că nu ți-a căzut vizualii pă lipsa la antetu oficial. Subsemnatu sunt d-acu gogeamitea consulu și reprezint patria În orașu ăsta progresist, leagănu termalismului. Încă nu am hârtii și plicuri reglamentare și nici nu mi-au pus la dispoziție localu unde o să unduie ăla alb-albastru. Între timp, o scot la capăt după puteri la Hotel des Eaux, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu grătare și buseca, nu face față la atâtea voulez-vous de le cere bucătăria franceză. Când a sunat ora tostului, mi-a venit greu să mă salt pă vâslele dân spate, să mersi, nu atât În numele meu cât În al patriei dă peste mări și țări, pentru omagiu adus comemorării zilei mele dă naștere. Cu ultimu strop dă champagne dulce, am bătut În retragere. Afară am respirat văzduhu dân fundu bojocilor ș-am simțit Începutu ușurării. Jacqueline m-a pupat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
alții mai puțin, cu nerăbdarea lu Marele Hoțoman dă Biciclete, da, cum mandea nu renunț nicicând să subliniez la moment că luptătoru a fost inervat și să aglomerează ale mai beznite pronosticuri, apare naintașu fenomen și marchează un goal; pentru patrie - Monstru; pentru tagma noastră În adevărată descompunere - camionagiu. Patriotu ăla, pentru care jos pălăria, a gonit ca la patinaj și a oprit brusc lângă cel mai Înviorat din ceata care fugea. I-a aplicat subit masaje care a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Plaza de Mayo, ne-a chemat la luptă marea descărcare electrică care-o semnează doctoru Marcelo N. Frogman. Ne-a pus pă roate pen’ce-a urmat: discursu lu Monstru. Cu urechile astea l-am ascultat, grăsuțo, chiar o dată cu toată patria, pen că discursu se transmitea la radio. Pujato, 24 noiembrie 1947 Fiul pretenarului său I Tu, Ustáriz, crezi ce-oi vrea, da io-s mai căpos ca bascu cu tărăboanța. Pentru măndel, capitolu buchernițe ie una și cinemau alta. Micile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
va fi dă mare și neprețuită valoare pentru provocările dân teza mea; da azi văd că tărășenia are niște hățiși. Știi d-acu: nici o vorbă lu mutu Zulueta. O săptămână după ce-am sosire, am șters-o impacient la Gualeguaychú, patria iubită a lu Ruiz, dă unde poetu Își semnează scrupulos toată biliografia. Prima cercetare am făcut-o cât dam gata tonica cafea cu lapte, mână-n mână cu patronu dân otel, bărbat democratic și simplu, care nu s-a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
poeme Lunario sentimental (Luni sentimentale, 1909) este considerat capodopera sa. Tot la maturitate, scrie Poemas solariegos (1927). Este cel mai elocvent exemplu de scriitor „pur“. După ce a aderat la modernism, al cărui maxim reprezentant argentinian a fost, și-a cântat patria preocuparea sa constantă), pământurile natale și tradițiile naționale. Lull, Ramón. Numele catalan corect al Fericitului este Ramon Llull (În spaniolă, Raimundo Lulio). Scriitorul catalan (1235-1315) este considerat făuritorul limbii poetice, literare și filosofice catalane. În tinerețea laică, a cultivat poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
prejudecăți și vin de dincolo de ESENȚĂ, unde aparențele ne mai înșeală uneori. Dar căutarea de cele mai multe ori este fără sfârșit. De ce să mă mir și să țip și să urlu în TĂCEREA MEA, ce se joacă de-a IMPOSTOAREA în patria mea de iubire. o și cât m-am rugat să fie și Ea, un fel de joc aprins în flăcări de dor, în leșin de vis, în chinul imens de înserate ninsori, prin gândul centreabă; Oare tu ești, sau nu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ale motorului automobilului meu, la bivol, pentru că el este un simbol al luptei noastre nesfîrșite pentru neatîrnare, și, cum am rămas nesfîrșiți și neatîrnați, ar rezulta la prima vedere că sîntem la pămînt, pămîntul de vis și de neînchipuit al patriei, această patrie fără egal, fără nume, cu șurub, România. Astăzi mă găsesc Într-o insuportabilă dispoziție patriotică. Asta Înseamnă că umbra mea sufletească se deplasează. Iar bătrînii Își pierd cîmpul magnetic. „În om sînt trei lucruri: trupul, sufletul și umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
automobilului meu, la bivol, pentru că el este un simbol al luptei noastre nesfîrșite pentru neatîrnare, și, cum am rămas nesfîrșiți și neatîrnați, ar rezulta la prima vedere că sîntem la pămînt, pămîntul de vis și de neînchipuit al patriei, această patrie fără egal, fără nume, cu șurub, România. Astăzi mă găsesc Într-o insuportabilă dispoziție patriotică. Asta Înseamnă că umbra mea sufletească se deplasează. Iar bătrînii Își pierd cîmpul magnetic. „În om sînt trei lucruri: trupul, sufletul și umbra.” (Legenda de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aceea a unui trilobit. Ori iguană, cactus, peștișor de aur fără puteri miraculoase. Un exercițiu de expresie, o frondă inofensivă, fiindcă nimeni nu inventa versuri cu portret de mari dimensiuni pe-o stemă mică, dar nici cu grîu pe mormîntul patriei, care era gata. Nu se dezlipeau scrisori Închise sau triluri feroce. Desigur, din cînd În cînd, se mai auzea o Împușcătură În lanul de secară trecînd pe deasupra scaunelor ca o ploaie de alice, ba se iveau și imagini acute, metafore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Volumul scaunelor este enorm (litri) și-ar fi inundat kilometri de peliculă pentru a fi Încadrat În totalitate. Desigur, zece minute cu astfel de imagini ar fi schimbat filmul, adăugîndu-i un strop de umor și anulîndu-i toate calitățile. Revenit În patria holerică, primul film pe care l-am văzut a fost un documentar BBC despre bătălia de la Stalingrad. Mă opresc asupra unei singure scene: la un moment dat, luptele se dădeau În stradă, pentru fiecare casă, balcon, felinar, cu nemți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
regizorul despre filmele sale, textele orale sînt mai bune decît scenariile.) Prea tîrziu despre mineri. Ce șochează de la primele secvențe este, pe lîngă suspansul excelent indus, decorul. E real, e filmat de-adevăratelea, la trei, patru sute de metri sub pămîntul patriei. M-am gîndit imediat la miile de filme SF În spatele cărora echipe Întregi de tehnicieni fac minuni, grote, puțuri, totul gri, murdar și de undeva clipocește apa, construiesc schele pe care se tîrăsc aliens lipicioși după ce au atîrnat de niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
speriat, izolat, electrificat, topit În ulei, așezat În menghină, În acid, În hîrdău, i se vor dezarticula falangele și i se vor smulge limba, ochii și urechile cu cleștele de cuie, cu voie bună, creștinii care-au suferit prin Închisorile patriei iar acum strîng mîinile gîzilor Îmi provoacă repulsie. Ba chiar frică, deși sînt o ființă oarecum religioasă. Nu văd Însă de ce religia ar Împiedica trasul popular pe roată sau În țeapă al unor specimene nereușite, aparținînd unui alt regn, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
revoluționare, apoi se Îmbracă perechile rezultate În rochițe demodate, strîmte, de metal, sau, și mai bine, În saci, moment de o deosebită importanță, marcînd transpunerea În practică a mărețelor obiective, se impregnează cu o substanță ignifugă, pe pămîntul scump al patriei, ca să nu ia foc, obiectiv major, sub semnul hotărîrii unanime de a urma neabătut, deoarece cuvintele astfel preparate trebuie să dăinuie, Într-o adeziune deplină, dacă ard nu mai găsim altele, or, prin ele și pentru ele, vom compune o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-va reales de moară olandeză, sfărîmÎnd cu spor ultimele resturi ale cuvintelor cîndva vii, Cale, comunistă lege, calea Marilor Congrese, și cu asta procesul istoric e Încheiat, Și munca voastră e rotundă ca o pîine, rod bogat, de pe Întreg cuprinsul patriei Înălțîndu-se dangătul clopotelor de lemn. Dacă pămîntul este rotund și se Învîrtește, noi de ce nu cădem de pe el? Pămîntul are formă rotundă, noi nu cădem de pe el că noi nu mergem acolo unde se face el rotund. (Corina, 5 ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]