KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...342 343 344 ...572 >

14,286 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

cu ochii de ea și am realizat cât de tăcută era. —Te simți bine, Janey? zisei eu, liniștindu-mă pentru o clipă. — Da, zise ea, schițând un zâmbet care nu avu nici pe departe efectul dorit. Doar că sunt un pic gânditoare în seara asta. — A, păi e strict interzis, zise Hugo cu tărie. Dar nu-ți face griji, avem antidotul. —Dragii mei! Violet descinse printre noi, cu o sticlă de șampanie într-o mână și un mănunchi de pahare în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
nu se uite la el pe măsură ce se apropiau. Sophie o urmări cu privirea pe Violet, părând de-a dreptul îngrijorată. De fapt e tare de treabă, nu? zise Janey, uitându-se lung în urma ei. Cred că Helen a exagerat un pic în privința ei. Abia dacă auzeam ce spunea Janey. Mie îmi stătea gândul la agrafa cu steluță cu diamante care se afla acum în geanta lui Violet. Oare ar fi trebuit să-i atrag atenția asupra semnificației locului unde fusese găsită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
zburase gândul în altă parte pe moment. Nu l-am mai avut așa scurt de o sută de ani. Cum ți se pare? — Ți se potrivește, spusei eu. —Clar, sări și Janey, admirativ. Sophie primi complimentele cu un aer un pic distrat. N-am știut că ai făcut costume pentru un circ, zisei eu, amintindu-mi ceva ce-mi spuseseră polițiștii cu câteva zile în urmă. Trebuie să fi fost distractiv. A, așa a fost, zise Sophie, luminându-se. A fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
el m-a ales pe mine. Poate de aceea. —Cosa1? O luai pe după vișin. Păi, nuș’ ce să zic. De obicei sar eu pe ei, nu ei pe mine. E prea cocoș pentru gustul meu. Poate de aia sunt un pic nesigură. Io știu. Mamă, Sam, mă gândeam eu, ți-ai ratat cariera cu artele vizuale: cu darul vorbirii ăsta al tău, de o luciditate extraordinară ar trebui să scrii romane sau să intri în politică... Sally mă privea, schimonosindu-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
făcut rău lui Violet? — A atacat-o cineva, țipă Sophie, cu o voce subțire și pițigăiată, ca de pasăre. Se aruncă la pământ, lângă Violet. —Vi? Vi? Ce s-a întâmplat? Sunt eu, Soph. Te simți bine? Violet ridică un pic capul. —Soph, zise ea, cu o voce nesigură. Doamne, capul meu! Am remarcat că părea foarte sinceră; nu se simțea nici urmă de exagerare în vocea ei, nu juca pentru a fi compătimită mai mult. —Să-i aducă cineva o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
MM se înclină și-i șopti ce să facă, acesta o zbughi imediat să-i îndeplinească porunca, bucuros că i s-a dat ceva de făcut. —Coborâsem să iau o gură de aer, se tângui Violet, care se ridică un pic mai mult, strâmbându-se din cauza efortului. Își duse mâna la ceafă. —Noroc că nu mi-am rupt nimic. Nu simt că mi-aș fi rupt. Oricum, o să am ditamai vânătaia. Cu delicatețe, Janey urmă conturul vânătăii, în semn de confirmare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
impuls nebunesc, să verific dacă pastilele erau ceea ce trebuiau să fie. Violet se ridică și mai mult, încă sprijinită de Janey, și înghiți aspirinele. Am remarcat că-i tremurau mâinile. — Coboram scările și nu voiam decât să mă plimb un pic, zise ea. Nu pe gazon. Trebuia să am grijă de pantofi. Imediat întinse un picior, care era încălțat cu o pereche de pantofi Manolo Blahnik 1 absolut perfectă, care avea probabil să ajungă la V&A1 și care era făcută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
grup, care se dăduseră la o parte din calea ei, ca într-o simulare ad-hoc a episodului de la Marea Roșie. Ah, nu! suspină ea, uitându-se lung la Violet. Aceasta, care stătea deja dreaptă și nu se mai sprijinea decât un pic de Janey, părea că nu-i lipsise decât apariția Tabithei pentru a-și reveni în plină formă. Îi revenise culoarea în obraji și se mișca cu mai multă vioiciune. —Violet, continuă Tabitha, îmi pare atât, atât de rău. Nici nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
dracu’ și acum chestia asta! Nu înțelegi că cineva încearcă să mă distrugă? Și izbucni în hohote de plâns. Presupun că ar trebui să fim mulțumiți că nu ne-a tras și un leșin de data asta, zisei eu, un pic mai târziu. Hugo ridică din umeri. Mai schimbă și ea placa. De data asta am avut parte de o demonstrație de cum se plânge la comandă. Tabitha crede că viața e o nesfârșită audiție. Întotdeauna când e MM prin preajmă, adăugai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
era foarte bine mobilată, leit hol de hotel de lux, așa cum se dorea a fi, cu canapele tapisate, picturi cu păsări înrămate și, ici-acolo, mese personalizate, până la un punct, de fotografiile în rame de argint presărate oriunde era un pic de loc. Singurul element distonant era foarte practicul calculator, acoperit frumos cu o husă din plastic de un gri deschis și așezat pe masa din lemn de cireș de lângă fereastră. Violet e încăpățânată ca un catâr, continuă el, dibuind o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Violet? — Se prea poate, observai eu. — Dar Tabitha se poate să fi profitat pur și simplu de situație pentru a o eclipsa pe Violet, ne semnală Hugo. — Totuși, după ce s-a întâmplat cu cablul Tabithei, are dreptul să fie un pic paranoică, spuse MM cu justețe. Da, și pe aia cine a făcut-o? sări și Matthew. Și cine i-a dat telefon lui Violet ca să anuleze repetiția și ia pus antihistaminice în cafea? — Și cu Philip cum rămâne? adăugai eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
îmbufnată. N-a fost cu intenție, dragă, zise Janey, luând-o pe după umeri, în semn de consolare. Doar că eram cu toții acolo după ce am dus-o pe Violet sus și ne-am gândit că ar fi bine să vorbim un pic. Puteați să veniți după mine, zise Helen, puțin mai moale. —Știu. Scuze. Mă ierți? —OK. Helen nu mai era așa îmbufnată. Deci ce spuneați? Urmă o altă pauză. —Dumnezeule, zise Hugo, cu greu. Am evitat întotdeauna să joc Pinter 1

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Îmi spune o mulțime de lucruri, adăugă ea pe un ton gânditor. Cred că din cauză că eu nu bârfesc. Așa că poate să se mai elibereze nițel de presiune, știind că orice-mi dezvăluie nu ajunge și la alte urechi. Stai un pic. Ce-i cu Matthew și Tabitha? Sunt împreună? —Erau. La începutul repetițiilor. Dar acum, gata. De unde știi? o întrebai eu, curioasă. A, felul cum se poartă unul cu altul. Îmi dau seama totdeauna. Bănuiesc că e din cauză că pe mine una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
suspină ea. — E, nu-i mai băga în seamă. Sunt o adunătură de rasiști, Steff, știi doar. Mereu se iau de fetele albe. Măcar de data asta nu au reușit să-ți ia geanta. — O, excelent, se răsti Steff un pic mai veselă. Ce dracu’, acum ar trebui să fiu recunoscătoare sau ce? — Așa, bravo, așa-mi placi. Uite, ia o Silk Cut1. Brichetele au scăpărat, fetele au tras adânc în piept, în timp ce eu împingeam de ușă s-o deschid. — Încep

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
bună, iar când eram la volan, mi se scurgeau ochii, mai tot timpul, după furgonetele Corsa. De fapt, mi-aș fi dorit o camionetă, dar atunci ar trebui să mă mut la țară ca să prind vremea potrivită și părea un pic exagerat să-mi decorez casa în funcție de mașină. Nu foarte mult. Eram nebună după mașini. Doar un pic. Am sunat și ușa s-a deschis imediat, fără nici un cuvânt, doar cu un bâzâit al interfonului. Înăuntru era o liniște mormântală astfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
fapt, mi-aș fi dorit o camionetă, dar atunci ar trebui să mă mut la țară ca să prind vremea potrivită și părea un pic exagerat să-mi decorez casa în funcție de mașină. Nu foarte mult. Eram nebună după mașini. Doar un pic. Am sunat și ușa s-a deschis imediat, fără nici un cuvânt, doar cu un bâzâit al interfonului. Înăuntru era o liniște mormântală astfel că, în timp ce urcam scările către primul etaj, pantalonii mei de piele și scârțâitul scândurilor de lemn făceau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
eram la Edinburgh, explică el. Și Hazel era tot acolo. Aveam o piesă la Festival. Alibi de fier, care a fost util atunci când i-a fost găsit cadavrul. Altfel, având în vedere că lucrez aici, ar fi putut părea un pic suspect. Oricum, am avut o discuție foarte interesantă cu Philip. A fost floare la ureche, zise Ben, disprețuitor. De-a dreptul patetic. Avea o plăcere nebună să sugrume femei și când m-am confruntat cu el, a cedat imediat. I-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
carieră. Nimic din toate celelalte nu o atinge. Chiar dacă Philip i-a spus, într-adevăr, că-l ai cu ceva la mână, i-ar fi răspuns vag: „A, bine, dragă!“ și ar fi uitat imediat. O cunosc. Ben părea un pic pierdut după această afirmație. După care, își bombă pieptul și zise: E, oricum e prea târziu acum. O să muriți toți din cauză de supradoză. Mă privii. Îmi pare rău, Sam. Îmi plăcea de tine. Dar nu pot să-mi asum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
ce puteai tu să faci era să-ți vezi de treabă și să uiți că lucrul respectiv s-a întâmplat. Dintr-odată, Ben păru foarte obosit. Pentru prima dată, mâna în care ținea acel EpiPen părea că se relaxează un pic. —Hazel, zise el, e exact așa cum a descris-o Hugo pe Violet. Doar că e mai ambițioasă. Când e vorba de cariera ei, e ca o rachetă termosensibilă. Și nu-i pasă - chiar nu-i pasă de nimic altceva. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
să se întâmple ceva care să pună în pericol lucrul ăsta. — Sunt sigură că o subestimezi, zisei eu, consolându-l. — Chiar crezi? Ben mă privi cu îngrijorare. O grămadă de lucruri se precipitau în acel moment. Cineva mai împinse un pic ușa, pe care o lăsasem întredeschisă. M-am întors să văd cine era. Violet se oprise chiar în prag, oripilată. Se repezi către noi, țipând: —Ben! Nu! În timp ce Ben fu distras, pe moment, de apariția lui Violet, am luat unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
atinse ușor, ca o pană în cădere, vânătaia care pălea acum, căpătând o nuanță plăcută de lichior chartreuse cu irizări galbene. —Ți-am adus creionul corector, așa cum am promis, adăugă ea. E minunat. Nu trebuie decât să-l umezești un pic și să-și dai peste vânătaie cu el. Nu-mi vine să cred c-a îndrăznit să-ți tragă un pumn, nenorocitul! — Păi, eu l-am lovit prima, recunoscui eu. Cred că i-am spart nasul. Sophie își retrase rapid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
păsa. Eram cufundată într-o stare de anomie. Coborându-mi privirea, m-am trezit uitându-mă la cornul din fața mea. O clipă l-am privit cu un fel de uimire mută, neștiind ce rost are el acolo. Matthew pălise un pic când m-a auzit vorbind despre Tabitha care urma să-i spună totul lui MM. Dar dacă Hazel avusese dreptate și el nu flirtase cu Tabitha decât la începutul repetițiilor, n-avea de ce să-și facă griji. MM cu siguranță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
de femme fatale, adăugă el rapid, pentru a para intenția lui Sophie de a sări în apărarea lui Violet. Pur și simplu nu înțeleg cum ar putea să te atragă. — Mă bucur se aud asta, zise Sally, înviorându-se un pic. —Totuși, Hazel are ceva, ceva care te fascinează într-un mod ciudat, zisei eu gânditoare. Își este suficientă; n-are nevoie de nimic din exterior, cu excepția oamenilor care trebuie studiați și a posibilității de a lucra. Știe foarte bine ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
sec, uitându-se la el și la Sally. —Te ajut când vrei tu cu energia, îi zise Sally lui Fisher, pe un ton de flirt, bătând din genele lui extraordinare. —Sal? zisei eu, neputând să mă abțin. Tu folosești vreun pic de rimel? — Da, rimel transparent, zise Sally, adoptând imediat un ton solemn, așa cum făcea oricând purtam vreo discuție despre haine sau machiaj. Definește genele, dar nu-ți dai seama că-l port. — Eu ar cam trebui să plec, zise MM

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
de tine. Fără pumni: nu mai lua, dar nici nu mai da, adăugă ea. Am făcut semnul crucii în aer. — O să mă străduiesc. — Când ajungi acasă, încearcă creionul corector. Nu trebuie decât să sufli asupra lui ca să-l încălzești un pic înainte. —Bine. Și mulțumesc. —N-ai pentru ce! Păi, eu trebuie s-o șterg. Mă îmbrățișă. —Mulțumesc încă o dată, Sam. Ești o prietenă adevărată. După care o zbughi către stația de autobuz, cu rucsacul bălăngănindu-i-se pe umăr și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]