9,370 matches
-
an . Incidența reacțiilor adverse nu a prezentat nici o asociere cu sexul , vârsta , indicele masei corporale , rasa sau etnia . Tratamentul cu Rasilez HCT a avut o incidență globală a reacțiilor adverse la doze de până la 300 mg/ 25 mg similară cu placebo . Reacțiile adverse au fost , în general , ușoare și tranzitorii și doar rareori au necesitat întreruperea tratamentului . Cea mai frecventă reacție adversă la medicament este diareea . Frecvența reacțiilor adverse enumerate mai jos este definită utilizând următoarea convenție : foarte frecvente ( ≥1/ 10
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
controlate , incidența diareii la pacienții tratați cu Rasilez HCT a fost de 1, 3 % în comparație cu 1, 4 % pentru pacienții tratați cu aliskiren sau 1, 9 % pentru pacienții tratați cu hidroclorotiazidă . Kaliemia : În cadrul unui studiu clinic pe scară largă controlat cu placebo , efectele contrare ale aliskirenului ( 150 mg sau 300 mg ) și hidroclorotiazidei ( 12, 5 mg sau 25 mg ) asupra kaliemiei s- au compensat aproape reciproc , la numeroși pacienți . La alți pacienți , un efect sau celălalt poate fi dominant . Determinările periodice ale
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
din componentele individuale pot apărea în timpul administrării Rasilez HCT , chiar dacă nu au fost observate pe durata studiilor clinice . Aliskiren Tratamentul cu aliskiren la doze de până la 300 mg a avut ca rezultat o incidență globală a reacțiilor adverse similară cu placebo . Reacțiile adverse au fost , în general , ușoare și tranzitorii și doar rareori au necesitat întreruperea tratamentului . Cea mai frecventă reacție adversă la medicament este diareea . 25 Reacțiile adverse la medicament ale aliskirenului sunt prezentate în tabelul de mai jos utilizându-
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
convenție ca cea descrisă mai sus pentru combinația fixă . Tulburări gastro- intestinale Frecvente : Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat Edem angioneurotic În studiile clinice controlate , edemul angioneurotic a apărut rar în timpul tratamentului cu aliskiren , în procente comparabile cu tratamentul cu placebo sau hidroclorotiazidă . Au fost , de asemenea , raportate cazuri de edem angioneurotic în cadrul experienței ulterioare punerii pe piață ( cu frecvență necunoscută ) . În cazul apariției oricărui semn atribuit unei reacții alergice , pacienții trebuie să întrerupă tratamentul și să informeze medicul ( vezi pct
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
în cadrul experienței ulterioare punerii pe piață ( cu frecvență necunoscută ) . În cazul apariției oricărui semn atribuit unei reacții alergice , pacienții trebuie să întrerupă tratamentul și să informeze medicul ( vezi pct . 4. 4 ) . Incidența tusei a fost similară la pacienții tratați cu placebo ( 0, 6 % ) și aliskiren ( 0, 9 % ) . Hemoglobina și hematocritul : S- au observat mici scăderi ale valorilor hemoglobinei și hematocritului ( scăderi medii de aproximativ 0, 05 mmol/ l , respectiv , 0, 16 procente de volum ) . Niciun pacient nu a întrerupt tratamentul datorită
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
cum sunt inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei ( IECA ) și blocanții receptorilor de angiotensină . Kaliemia : Creșterile kaliemiei au fost minore și rare la pacienții cu hipertensiune arterială esențială tratați în monoterapie cu aliskiren ( 0, 9 % față de 0, 6 % în cazul placebo ) . Cu toate acestea , în cadrul unui studiu în care aliskiren a fost utilizat în asociere cu un IECA la o populație cu diabet zaharat , creșterile kaliemiei au fost mai frecvente ( 5, 5 % ) . Prin urmare , similar oricărui medicament care acționează asupra SRA
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
cu hipertensiune arterială , diabet zaharat de tip 2 și nefropatie , care au fost tratați toți cu losartan 100 mg și terapie antihipertensivă de fond optimizată , prin tratamentul adjuvant cu aliskiren 300 mg s- a obținut o reducere de 20 % în comparație cu placebo a raportului albumină- creatinină din urină ( RACU ) , de exemplu de la 58 mg/ mmol la 46 mg/ mmol . Procentul de pacienți la care RACU a fost redus cu cel puțin 50 % de la momentul inițial la momentul final al studiului a fost
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
de la 58 mg/ mmol la 46 mg/ mmol . Procentul de pacienți la care RACU a fost redus cu cel puțin 50 % de la momentul inițial la momentul final al studiului a fost de 24, 7 % și 12, 5 % pentru aliskiren , respectiv , placebo . Relevanța clinică a reducerii RACU nu a fost stabilită , în lipsa unui efect asupra tensiunii 28 arteriale . Aliskiren nu a afectat concentrația serică a creatininei , dar s- a asociat cu o frecvență crescută ( 4, 2 % comparativ cu 1, 9 % pentru placebo
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
placebo . Relevanța clinică a reducerii RACU nu a fost stabilită , în lipsa unui efect asupra tensiunii 28 arteriale . Aliskiren nu a afectat concentrația serică a creatininei , dar s- a asociat cu o frecvență crescută ( 4, 2 % comparativ cu 1, 9 % pentru placebo ) a concentrației serice a potasiului ( ≥ 6, 0 mmol/ l ) , deși aceasta nu a fost statistic semnificativă . Concentrațiile peptidei natriuretice tip B ( BNP ) au fost reduse cu 25 % în brațul de tratament cu aliskiren , comparativ cu placebo . Totuși , semnificația clinică a
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
cu 1, 9 % pentru placebo ) a concentrației serice a potasiului ( ≥ 6, 0 mmol/ l ) , deși aceasta nu a fost statistic semnificativă . Concentrațiile peptidei natriuretice tip B ( BNP ) au fost reduse cu 25 % în brațul de tratament cu aliskiren , comparativ cu placebo . Totuși , semnificația clinică a acestei reduceri nu este cunoscută . Sunt disponibile studii privind terapia combinată pentru aliskiren asociat cu diureticul hidroclorotiazidă , cu IECA ramipril , cu blocantul canalelor de calciu amlodipină , cu BRA valsartan și cu beta- blocantul atenolol . Aceste combinații
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
cu aliskiren ( aliskiren cu sau fără tratament adjuvant cu hidroclorotiazidă ) , revenirea la tensiunea arterială de la momentul inițial a fost treptată ( 3- 4 săptămâni ) fără semne ale vreunui efect de rebound . Rasilez HCT a fost cercetat în cadrul unui studiu controlat cu placebo la care au participat 2762 de pacienți hipertensivi cu tensiune arterială diastolică ≥ 95 mmHg și < 110 mmHg ( tensiunea arterială medie de la momentul inițial fiind de 153, 6/ 99, 2 mmHg ) . În cadrul acestui studiu , Rasilez HCT în doze de la 150
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
5 mg la 300 mg/ 25 mg a avut ca efect reduceri ale tensiunii arteriale ( sistolice/ diastolice ) dependente de doză cuprinse între 17, 6/ 11, 9 mmHg , respectiv , 21, 2/ 14, 3 mmHg , față de 7, 5/ 6, 9 mmHg cu placebo . Reducerile mai mari ale tensiunii arteriale în cazul acestor doze ale asocierii au fost , de asemenea , semnificativ mai mari decât în cazul dozelor respective de aliskiren și hidroclorotiazidă în monoterapie . Asocierea de aliskiren și hidroclorotiazidă a neutralizat creșterea reactivă a
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
an . Incidența reacțiilor adverse nu a prezentat nici o asociere cu sexul , vârsta , indicele masei corporale , rasa sau etnia . Tratamentul cu Rasilez HCT a avut o incidență globală a reacțiilor adverse la doze de până la 300 mg/ 25 mg similară cu placebo . Reacțiile adverse au fost , în general , ușoare și tranzitorii și doar rareori au necesitat întreruperea tratamentului . Cea mai frecventă reacție adversă la medicament este diareea . Frecvența reacțiilor adverse enumerate mai jos este definită utilizând următoarea convenție : foarte frecvente ( ≥1/ 10
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
controlate , incidența diareii la pacienții tratați cu Rasilez HCT a fost de 1, 3 % în comparație cu 1, 4 % pentru pacienții tratați cu aliskiren sau 1, 9 % pentru pacienții tratați cu hidroclorotiazidă . Kaliemia : În cadrul unui studiu clinic pe scară largă controlat cu placebo , efectele contrare ale aliskirenului ( 150 mg sau 300 mg ) și hidroclorotiazidei ( 12, 5 mg sau 25 mg ) asupra kaliemiei s- au compensat aproape reciproc , la numeroși pacienți . La alți pacienți , un efect sau celălalt poate fi dominant . Determinările periodice ale
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
din componentele individuale pot apărea în timpul administrării Rasilez HCT , chiar dacă nu au fost observate pe durata studiilor clinice . Aliskiren Tratamentul cu aliskiren la doze de până la 300 mg a avut ca rezultat o incidență globală a reacțiilor adverse similară cu placebo . Reacțiile adverse au fost , în general , ușoare și tranzitorii și doar rareori au necesitat întreruperea tratamentului . Cea mai frecventă reacție adversă la medicament este diareea . 42 Reacțiile adverse la medicament ale aliskirenului sunt prezentate în tabelul de mai jos utilizându-
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
convenție ca cea descrisă mai sus pentru combinația fixă . Tulburări gastro- intestinale Frecvente : Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat Edem angioneurotic În studiile clinice controlate , edemul angioneurotic a apărut rar în timpul tratamentului cu aliskiren , în procente comparabile cu tratamentul cu placebo sau hidroclorotiazidă . Au fost , de asemenea , raportate cazuri de edem angioneurotic în cadrul experienței ulterioare punerii pe piață ( cu frecvență necunoscută ) . În cazul apariției oricărui semn atribuit unei reacții alergice , pacienții trebuie să întrerupă tratamentul și să informeze medicul ( vezi pct
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
în cadrul experienței ulterioare punerii pe piață ( cu frecvență necunoscută ) . În cazul apariției oricărui semn atribuit unei reacții alergice , pacienții trebuie să întrerupă tratamentul și să informeze medicul ( vezi pct . 4. 4 ) . Incidența tusei a fost similară la pacienții tratați cu placebo ( 0, 6 % ) și aliskiren ( 0, 9 % ) . Hemoglobina și hematocritul : S- au observat mici scăderi ale valorilor hemoglobinei și hematocritului ( scăderi medii de aproximativ 0, 05 mmol/ l , respectiv , 0, 16 procente de volum ) . Niciun pacient nu a întrerupt tratamentul datorită
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
cum sunt inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei ( IECA ) și blocanții receptorilor de angiotensină . Kaliemia : Creșterile kaliemiei au fost minore și rare la pacienții cu hipertensiune arterială esențială tratați în monoterapie cu aliskiren ( 0, 9 % față de 0, 6 % în cazul placebo ) . Cu toate acestea , în cadrul unui studiu în care aliskiren a fost utilizat în asociere cu un IECA la o populație cu diabet zaharat , creșterile kaliemiei au fost mai frecvente ( 5, 5 % ) . Prin urmare , similar oricărui medicament care acționează asupra SRA
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
cu hipertensiune arterială , diabet zaharat de tip 2 și nefropatie , care au fost tratați toți cu losartan 100 mg și terapie antihipertensivă de fond optimizată , prin tratamentul adjuvant cu aliskiren 300 mg s- a obținut o reducere de 20 % în comparație cu placebo a raportului albumină- creatinină din urină ( RACU ) , de exemplu de la 58 mg/ mmol la 46 mg/ mmol . Procentul de pacienți la care RACU a fost redus cu cel puțin 50 % de la momentul inițial la momentul final al studiului a fost
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
de la 58 mg/ mmol la 46 mg/ mmol . Procentul de pacienți la care RACU a fost redus cu cel puțin 50 % de la momentul inițial la momentul final al studiului a fost de 24, 7 % și 12, 5 % pentru aliskiren , respectiv , placebo . Relevanța clinică a reducerii RACU nu a fost stabilită , în lipsa unui efect asupra tensiunii arteriale . Aliskiren nu a afectat concentrația serică a creatininei , dar s- a asociat cu o frecvență crescută ( 4, 2 % comparativ cu 1, 9 % pentru placebo ) a
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
respectiv , placebo . Relevanța clinică a reducerii RACU nu a fost stabilită , în lipsa unui efect asupra tensiunii arteriale . Aliskiren nu a afectat concentrația serică a creatininei , dar s- a asociat cu o frecvență crescută ( 4, 2 % comparativ cu 1, 9 % pentru placebo ) a concentrației serice a potasiului ( ≥ 6, 0 mmol/ l ) , deși aceasta nu a fost statistic semnificativă . 45 În cadrul unui studiu de 3 luni la care au participat 302 pacienți cu insuficiență cardiacă stabilă ușoară , tuturor administrându- li- se terapie standard
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
ușoară , tuturor administrându- li- se terapie standard pentru insuficiență cardiacă stabilă , tratamentul adjuvant cu aliskiren 150 mg a fost bine tolerat . Concentrațiile peptidei natriuretice tip B ( BNP ) au fost reduse cu 25 % în brațul de tratament cu aliskiren , comparativ cu placebo . Totuși , semnificația clinică a acestei reduceri nu este cunoscută . Sunt disponibile studii privind terapia combinată pentru aliskiren asociat cu diureticul hidroclorotiazidă , cu IECA ramipril , cu blocantul canalelor de calciu amlodipină , cu BRA valsartan și cu beta- blocantul atenolol . Aceste combinații
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
cu aliskiren ( aliskiren cu sau fără tratament adjuvant cu hidroclorotiazidă ) , revenirea la tensiunea arterială de la momentul inițial a fost treptată ( 3- 4 săptămâni ) fără semne ale vreunui efect de rebound . Rasilez HCT a fost cercetat în cadrul unui studiu controlat cu placebo la care au participat 2762 de pacienți hipertensivi cu tensiune arterială diastolică ≥ 95 mmHg și < 110 mmHg ( tensiunea arterială medie de la momentul inițial fiind de 153, 6/ 99, 2 mmHg ) . În cadrul acestui studiu , Rasilez HCT în doze de la 150
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
5 mg la 300 mg/ 25 mg a avut ca efect reduceri ale tensiunii arteriale ( sistolice/ diastolice ) dependente de doză cuprinse între 17, 6/ 11, 9 mmHg , respectiv , 21, 2/ 14, 3 mmHg , față de 7, 5/ 6, 9 mmHg cu placebo . Reducerile mai mari ale tensiunii arteriale în cazul acestor doze ale asocierii au fost , de asemenea , semnificativ mai mari decât în cazul dozelor respective de aliskiren și hidroclorotiazidă în monoterapie . Asocierea de aliskiren și hidroclorotiazidă a neutralizat creșterea reactivă a
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]
-
an . Incidența reacțiilor adverse nu a prezentat nici o asociere cu sexul , vârsta , indicele masei corporale , rasa sau etnia . Tratamentul cu Rasilez HCT a avut o incidență globală a reacțiilor adverse la doze de până la 300 mg/ 25 mg similară cu placebo . Reacțiile adverse au fost , în general , ușoare și tranzitorii și doar rareori au necesitat întreruperea tratamentului . Cea mai frecventă reacție adversă la medicament este diareea . Frecvența reacțiilor adverse enumerate mai jos este definită utilizând următoarea convenție : foarte frecvente ( ≥1/ 10
Ro_874 () [Corola-website/Science/291633_a_292962]