9,297 matches
-
în 1337 și și-a stabilit capitala la Bursa. De-a lungul domniei lui Orhan, imperiul a fost organizat pe principii noi, a fost bătută o nouă monedă, iar armata a fost modernizată. Orhan s-a căsătorit cu Theodora, fiica principelui bizantin Ioan al VI-lea Cantacuzino. În 1346, Orhan l-a sprijinit pe socrul său pentru detronarea împăratului Ioan al V-lea Paleologul. Când Ioan al VI-lea Cantacuzino a devenit co-împărat (1347-1354), el i-a permis lui Orhan să
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
un scurt respiro de-a lungul deceniilor al optulea și al nouălea al secolului al XIV-lea, timp în care Murat a fost mai interesat de rezolvarea problemelor din Anatolia și influențarea politicii bizantine. Acalmia din Balcani i-a permis principelui sârb Ștefan Lazăr Hrebeljanovici (1371 - 1389), care se bucura de sprijinul puternicilor lorzi ai războiului din Macedonia și Muntenegru, cât și al patriarhului ortodox de Peci, să-și consolideze controlul asupra celei mai mari părți a Serbiei. Cei mai mulți conducători sârbi
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
în ciuda uciderii sultanului Murad I de către Miloș Obilici. În vreme ce otomanii nu au mobilizat și rezervele din Anatolia, sârbii, care își convocaseră toate trupele pentru această bătălie, nu au mai fost capabili înlocuiască pierderile suferite pe câmpul de luptă. În plus, principele Lazăr a pierit la rândul lui în luptă. În cei trei ani care au urmat acestei victorii, atacurile otomanilor i-au silit pe toți liderii regionali sârbi să accepte să fie vasali ai noului sultan, Baiazid I. Succesorul lui Lazăr
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
acestuia pe Câmpul Mierlei. Ca răzbunare pentru uciderea tatălui lui, noul sultan a ordonat uciderea tuturor prizonierilor sârbi. Baiazid „Fulgerul” a declanșat o campanie rapidă de cucerire în Balcani. Raidurile din Serbia și sudul Albaniei i-a forțat pe cei mai mulți principi locali să accepte suzeranitatea otomană. Pentru asigurarea securității căii comerciale Vardar - Morava cât și pentru constituirea unor baze de atac pentru campaniile viitoare, Baiazid a colonizat un număr mare de iuruci pe valea râului Vardar din Macedonia. Prezența turcilor la
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
din 1529 și până la acea dată a deținut suzeranitatea politică asupra principatului. La baza Diplomei Leopoldine din 1691 stă Tratatul de la Viena din 1686 (Tratatul Hallerian), prin care Transilvania s-a pus sub protecția Vienei, care l-a recunoscut ca principe pe Mihai Apafi al II-lea. În același timp, Înalta Poartă l-a numit ca principe al Transilvaniei pe Emeric Thököly. Prin Diploma Leopoldină din 1691 Transilvania a obținut un statut politic separat de cel al Regatului Ungariei, din care
Diploma leopoldină din 1691 () [Corola-website/Science/323036_a_324365]
-
din 1691 stă Tratatul de la Viena din 1686 (Tratatul Hallerian), prin care Transilvania s-a pus sub protecția Vienei, care l-a recunoscut ca principe pe Mihai Apafi al II-lea. În același timp, Înalta Poartă l-a numit ca principe al Transilvaniei pe Emeric Thököly. Prin Diploma Leopoldină din 1691 Transilvania a obținut un statut politic separat de cel al Regatului Ungariei, din care a făcut parte înainte de ocupația otomană. Legislația Regatului Ungariei (Approbatele, Compilatele și Codul lui Werböczi) a
Diploma leopoldină din 1691 () [Corola-website/Science/323036_a_324365]
-
adică: tencuiau) cu pământ amestecat cu pleavă, paie de grâu ori ovăz tocate și puțină balegă, frământat bine cu picioarele ori cu un mai de lemn. Medicul-scriitor Vasile Voiculescu, în cartea sa "Dicționarul de leacuri", scoasă de Fundația Culturală Regală Principele Carol, în 1935, la litera B, în articolul despre „Balega de vite”, scrie următoarele:
Baligă () [Corola-website/Science/323063_a_324392]
-
fierăriță). Acesta este în prezent în curs de afișat la Wawel Royal Castle iar domiciliul picturii e Muzeul Czartoryski, Cracovia, Polonia. Leonardo a pictat acest portret în timp ce lucra la Milano pentru Lodovico Sforza, unul dintre cei mai bogați și puternici principi ai Renașterii din Italia. Portretul e numit "„”" și a fost pictat în ulei pe panoul de lemn. Tehnică de vopsea pe baza ulei a fost relativ nouă în Italia în acea perioadă. Protagonista a fost identificată cu certitudine rezonabilă ca
Dama cu hermină () [Corola-website/Science/323098_a_324427]
-
mod activ împărțirii provinciei, care a fost revocată șase ani mai târziu. Curzon a participat activ în rezolvarea problemelor militare. El a fondat în 1901 Corpul de Cadeți Imperiali (ICC). ICC a fost un corp de elită, creată pentru ca să asigure principilor și aristocraților indieni pregătire militară. O parte dintre acești cadeți indieni au primit funcții onorifice în armata indiană, care nu le dădea dreptul să ocupe funcții de comandă. Acest ultim amănunt a dus la eșecul inițiativei ICC și la creșterea
George Curzon () [Corola-website/Science/323124_a_324453]
-
în argint. Prezidată de Félix Esquirou de Parieu, fervent partizan al unei uniuni monetare, « preludiu al federațiilor pașnice ale viitorului », "Convenția de la Paris", cunoscută și sub denumirea de "Uniunea Latină", a fost semnată la 23 decembrie 1865. Ea avea ca principii: Tratatul era reînnoibil tacit, la fiecare 15 ani, începând din 1 ianuarie 1880, dacă nu era denunțat de o țară semnatară (articolul 4). Era deschis și altor state spre semnare (articolul 12), sub rezerva unanimității statelor membre ale "Uniunii" (potrivit
Uniunea Monetară Latină () [Corola-website/Science/323184_a_324513]
-
unit cu provincia Rumelia Orientală (ambele aflate sub suzeranitate otomană) în toamna anului 1885. Aceasta a fost coordonată de (CCSRB). Unificarea a avut loc în contextul creat de o răscoală în Rumelia Orientală și lovitura de stat militară sprijinită de principele Alexandru I. Al Zecelea Război Ruso-Turc a luat sfârșit prin semnarea tratatului preliminar de la San Stefano, prin care se luau mari teritorii din Imperiul Otoman. Bulgaria reapărea pe harta Europei după 482 de dominație străină, deși doar ca principat sub
Unificarea Bulgariei () [Corola-website/Science/323240_a_324569]
-
și României. Principatul Bulgariei a fost creat, între Dunăre și Stara Planina, cu sediul la vechea capitală bulgară, Veliko Tarnovo, și a inclus Sofia. Acest stat a fost sub suveranitate otomană nominal, dar a fost să fie condus de un principe ales de un congres notabilil bulgar aprobat de către Marile Puteri. Ele au insistat asupra faptului că prințul nu ar putea fi un rus, ci într-un compromis prințul Alexandru de Battenberg, un nepot al țarului Alexandru al II-lea, a
Redeșteptarea națională a bulgarilor () [Corola-website/Science/323314_a_324643]
-
în mâinile normanzilor și nu a putut niciodată să-și recapete libertatea. Orașul Amalfi a fost întemeiat ca punct comercial în anul 339, iar primul său episcop a fost numit în 596. În 838, orașul a fost capturat de către Sicard, principe de Benevento, cu ajutorul unei trădări din interiorul cetății. În anul 839, Amalfi s-a eliberat de sub dominația longobarzilor și cetățenii au ales la conducere un prefect. În continuare, amalfitanii au sprijinit pe Siconulf să elibereze Salerno de sub stăpânirea celor din
Republica Amalfi () [Corola-website/Science/323316_a_324645]
-
Între anii 981 și 983, Amalfi a guvernat asupra Salerno. În 987, episcopia de Amalfi a fost ridicată la rangul de arhiepiscopie. Începând cu anul 1034, Amalfi a trecut sub controlul Principatului de Capua, iar din 1039 în cel al principilor de Salerno. În 1073, Robert Guiscard a reușit să cucerească orașul și a preluat titlul de "dux Amalfitanorum". În 1096, orășenii din Amalfi s-au revoltat, dar mișscarea a fost reprimată de către normanzi în 1101. O nouă revoltă s-a
Republica Amalfi () [Corola-website/Science/323316_a_324645]
-
Lameth, Adrien Duport, precum și la Rochefoucauld și La Fayette. Din acest moment, , care nu a acceptat niciodată pierderea puterilor sale absolute, nu a mai crezut că le va putea recuceri și că își va putea reinstaura autoritatea decât cu ajutorul armatelor principilor și monarhilor străini împotriva Revoluției, trădându-și încă o dată jurământul de loialitate față de națiune. În mai puțin de un an, regele, ezitant, nehotărât, prost sfătuit, va lăsa evenimentele să curgă, ruinându-și ultimele șanse care i-ar fi permis să
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
o întrunire a tinerilor revoluționari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iași, cu știrea domnitorului Mihail Sturza, în data de 25 decembrie. Această „petițiune a boierilor și notabililor moldoveni” avea un caracter moderat datorită atitudinii rezervate a principelui Sturza, care era presat de prezența trupelor ruse la graniță. Simțind pericolul unei mișcări și în Moldova, sub influența celor de afară, domnitorul însuși le-a cerut petiția. Cu toate că memoriul lor nu cuprindea decât reforme moderate, mai mult de ordin
Revoluția de la 1848 din Moldova () [Corola-website/Science/323355_a_324684]
-
crescând numărul de cardinali-nepoți (de la 3 la 10), cel de cardinali ai coroanei (de la 2 la 8), și de reprezentanți ai familiilor nobiliare din Roma (de la 2 la 4). Cu excepția a trei oficiali curiali și a unui pastor, cardinalii erau „principi cu concepții laice, care nu se îngrijeau de viața spirituală a niciune biserici latine cu membrii ei”. Când a murit Inocențiu al VIII-lea, numele cardinalilor Gherardo și Sanseverino (ambii numiți in pectore), nu fuseseră făcute publice, și deci erau
Conclavul papal din 1492 () [Corola-website/Science/323389_a_324718]
-
teritorii locuite de albanezi (aproape o jumătate din populația totală) să fie ocupate de alte statele vecine Serbia, Muntenegru și Grecia. Albanezii au primit un sprijin puternic din partea parlamentarului britanic Aubrey Herbert. Drept urmare, Aubrey Herbert a primit propunerea să devină principe al Albaniei. Această propunere a fost respinsă ca urmare a presiunilor făcute de premierul britanic de atunci, H. H. Asquith. Drept urmare, pe tronul tânărului stat a fost urcat principele german Wilhelm de Wied. Wilhelm a rămas efectiv pe tron din
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
britanic Aubrey Herbert. Drept urmare, Aubrey Herbert a primit propunerea să devină principe al Albaniei. Această propunere a fost respinsă ca urmare a presiunilor făcute de premierul britanic de atunci, H. H. Asquith. Drept urmare, pe tronul tânărului stat a fost urcat principele german Wilhelm de Wied. Wilhelm a rămas efectiv pe tron din martie până în septembrie 1914, când a fost obligat să plece în exil. Țara sa a fost ocupată de forțele beligerante din prima conflagrație mondială. La începutul anului 1914, guvernul
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
făcând parte din din Regimentul 63/79 Infanterie, pentru curajul și iscusința cu care a condus plutonul de patrule, capturând și prizonieri, în noaptea de 17-18 sept. 1917”). 1919 - După război devine instructor la Școala Militară de Ofițeri de Infanterie “Principele Carol” din Sibiu. 1920 - Apare lucrarea "Armata noastră și ceea ce trebuie să facem pentru ea", Chișinău, 48 pag. 21 sept.1922 - Se căsătorește cu Lucia Pârvanovici, fiica lui Theodor și Maria Pârvanovici, din Pitești. Th.P. era cofetar și avea în
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
cunoștințele de tactică și strategie militară. Cetei sale i se alătură numeroși țărani care doreau să scape din robie, iar Pîntea reușește să ocupe Cetatea Chioarului și apoi Baia. În final, pe cand mergea la Sătmar pentru a se întâlni cu principele rebel Rákóczi, Pîntea este ucis pe la spate. La începutul secolului al XVIII-lea, locotenentul Grigore Pîntea (Florin Piersic), curier special al cancelariei imperiale, aduce o depeșa imperiala către guvernatorul Transilvaniei (Lorand Lohinszky) prin care acesta din urmă era anunțat că
Pintea (film) () [Corola-website/Science/326635_a_327964]
-
rebel Rákóczi, Pîntea este ucis pe la spate. La începutul secolului al XVIII-lea, locotenentul Grigore Pîntea (Florin Piersic), curier special al cancelariei imperiale, aduce o depeșa imperiala către guvernatorul Transilvaniei (Lorand Lohinszky) prin care acesta din urmă era anunțat că principele rebel Francisc Rákóczi al II-lea s-a adăpostit în Polonia și vrea să intre în legătură cu nobilii din Transilvania. Pîntea era ofițer în armată imperiala austriacă, deși era român, deoarece tatăl său a salvat viața într-o luptă unui colonel
Pintea (film) () [Corola-website/Science/326635_a_327964]
-
a haiducului. În cursul iernii, au loc pregătiri pentru o mare răscoală, iar călugării aduc clopotele din mănăstiri pentru a fi topite și transformate în tunuri care să servească la eliberarea orașelor ocupate de imperiali. Discuțiile cu Rákóczi avansează, iar principele trimite un colonel (Colea Răutu) pentru a coordona acțiunile celor două oști. Între timp, Gânță îi duce pe soldații imperiali la Iza pentru a-l prinde pe Pîntea. Dându-și seama că soldații imperiali vor să o prindă pe Iza
Pintea (film) () [Corola-website/Science/326635_a_327964]
-
Pîntea (mărite prin alăturarea sătenilor din regiunile învecinate) atacă și ocupă Baia. Colonelul trimis de Rákóczi, împreună cu Fekete, șunt prinși de ostașii imperiali și uciși. Mesajul lor este dus la Pîntea de doi ofițeri imperiali care pretind a fi solii principelui rebel. Pîntea pleacă cu o mică trupa către Sătmar pentru a se întâlni cu Rákóczi, fiind însoțiți de cei doi ofițeri. În timpul unui popas, Pîntea și oamenii săi șunt atacați de soldații imperiali, fiind prinși într-o capcană și împușcați
Pintea (film) () [Corola-website/Science/326635_a_327964]
-
a doua jumătate a secolului al XV-lea, cu particula de noblețe „Jóföi”(„de Dobra”). Astfel, în anii 1465, 1478 și 1507 este menționat un Ladislau Caba de Dobra. În 1575, un alt nobil Caba era scutit de dări de către principele Sigismund Báthory al Transilvaniei (1581-1599; 1601-1602). După o întrerupere documentară de aproximativ două secole într-un act din anul 1725, reapărea un „Roskany Kaba Laszlo Nemes Szemelly”; atestările se succed apoi cu regularitate: 1776, 1781, 1784 și 1809. Din textul
Biserica Buna Vestire din Roșcani () [Corola-website/Science/326658_a_327987]