8,957 matches
-
() este un prozator român-francez contemporan stabilit la Paris. Este membru marcant al grupului oniric, teoretician al onirismului literar românesc. I s-a retras cetățenia română printr-un decret prezidențial, în 1975, după care s-a stabilit la Paris, unde, pentru câtva timp, a
Dumitru Țepeneag () [Corola-website/Science/302504_a_303833]
-
(n. 13 aprilie 1936, Cepari, Argeș — d. 31 ianuarie 1987, București) a fost un prozator și povestitor român. S-a născut ca fiu al lui Gheorghe și al Dumitrei Velea, ambii învățători. A urmat liceul la Curtea de Argeș. După cursurile Facultății de Silvicultură din Brașov, urmează și pe cele ale Facultății de Filologie din București (1953
Nicolae Velea () [Corola-website/Science/302908_a_304237]
-
Silvicultură din Brașov, urmează și pe cele ale Facultății de Filologie din București (1953 - 1958), avându-i ca profesori pe Tudor Vianu, Alexandru Rosetti, Iorgu Iordan, Jacques Byck, Alexandru Graur, Edgar Papu. Debutează cu reportaj în "Viața studențească" (1957). Ca prozator va debuta un an mai târziu, cu schița "Poarta "în "Gazeta literară". Între 1958 - 1963 lucrează ca redactor la "Gazeta literară", fiind coleg de redacție cu Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Paul Georgescu, Matei Călinescu, S. Damian, Gabriel Dimisianu. Primul volum
Nicolae Velea () [Corola-website/Science/302908_a_304237]
-
1958 - 1963 lucrează ca redactor la "Gazeta literară", fiind coleg de redacție cu Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Paul Georgescu, Matei Călinescu, S. Damian, Gabriel Dimisianu. Primul volum de proză scurtă, "Poarta", îi apare în 1960 și îl impune ca și prozator original (excesiv de original, consideră unii comentatori). Timp de doi ani (1964 - 1966) lucrează la Studioul cinematografic București, secția scenarii, iar din 1966 și până la sfârșitul vieții, ca redactor la revista "Luceafărul". În 1965 se căsătorește cu Elena Stan, și ea
Nicolae Velea () [Corola-website/Science/302908_a_304237]
-
(n. 15 aprilie 1843 — d. 28 februarie 1916), fiu al lui Sr., frate al filozofului și psihologului William James, respectiv al memorialistei Alice James, a fost un romancier, critic literar, dramaturg și prozator american de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. James și-a petrecut cea mai mare parte a vieții sale în Europa, în special în Anglia, devenind spre sfârșitul vieții sale cetățean britanic. Deși Henry James
Henry James () [Corola-website/Science/298970_a_300299]
-
(n. 29 ianuarie 1950, sat Găgeni, comuna Săhăteni, județul Buzău) este un prozator, poet și eseist român. A absolvit în 1972 Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, specialitatea "Limba și literatura română - Limba și literatura franceză". A fost membru activ al cenaclului literar "Junimea", condus de criticul și profesorul
Gheorghe Iova () [Corola-website/Science/298962_a_300291]
-
de Limba și Literatura Română a Universității din București, specialitatea "Limba și literatura română - Limba și literatura franceză". A fost membru activ al cenaclului literar "Junimea", condus de criticul și profesorul universitar Ovid S. Crohmălniceanu, făcând parte din grupul de prozatori și poeți "Noii", alături de Mircea Nedelciu, Ioan Flora, Gheorghe Crăciun, Gheorghe Ene, Constantin Stan, Ioan Lăcustă, Emil Paraschivoiu și Sorin Preda. A debutat în 1983 în antologia Desant 83, prefațată de Ovid S. Crohmălniceanu (1983; ediția a II-a, Editura
Gheorghe Iova () [Corola-website/Science/298962_a_300291]
-
vise" (2001), "Natură moartă cu viață în zig-zag" (2002), "Completarea însușimii mele" (2003), "Mezanin", "Scaunul catodic" (2004), "Diacritice" (2005), "De la Nicolae Filimon la Dinu Păturică" (2006), "Privește dincolo de tine" (2010), "Masca și oglinda" (2014), "Cronica ale(r)gătorului" (2015). Împreună cu prozatorul George Cușnarencu a publicat romanul „Dodecaedru“ (1991) și volumul "Exilați în amintiri" (2010) , iar împreună cu Mihaela Iliescu volumele „Cele șapte minuni ale lumii“ (1998) și "Parfumul orașelor" (2004). Este prezent cu proze scurte în antologiile „Desant '83“ (1983; ediția a
Nicolae Iliescu () [Corola-website/Science/298967_a_300296]
-
secolului trecut, alături de "" În căutarea timpului pierdut"", romanul fluviu al lui Marcel Proust, ""Procesul"" lui Franz Kafka, ""Călătorie la capătul nopții"" al lui Louis-Ferdinand Céline sau ""Fructele mâniei"" al lui John Steinbeck. Romanul a fost un adevărat roman cult pentru prozatorii români interbelici și i-a influențat pe Mihail Sebastian, Mircea Eliade și Ionel Teodoreanu, autorii unor alte capodopere ale literaturii pentru adolescenți.
Alain-Fournier () [Corola-website/Science/298958_a_300287]
-
(n. 16 iunie 1947, București) este un prozator și un publicist român contemporan, de origine armeană. Scriitorul este fiul lui Ștefan (Arșag) Agopian și al Mariei, născută Sacoșan. Bunicii materni, Ana Damian (n. 2 februarie 1921) și Sebastian Sacoșan, erau la origine bănățeni care s-au mutat la
Ștefan Agopian () [Corola-website/Science/298953_a_300282]
-
(pseudonimul literar al lui "covici"; n. 22 mai 1942, Bahrinești, județul Rădăuți, România, aflat astăzi în Ucraina - d. 21 octombrie 2016, București) a fost un prozator, teoretician și eseist român, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1975. S-a născut la 22 mai 1942, în satul Bahrinești, aflat din 1944 în Nordul Bucovinei, an în care familia Andrucovici trece clandestin frontiera, stabilindu-se în satul
Vasile Andru () [Corola-website/Science/298975_a_300304]
-
și al Societății "Histoire du Droit" din Paris, conferențiar de înaltă ținută și autor a circa 20 de lucrări de specialitate. Ion Marin Iovescu (n. 6 august 1912, Vineți, j. Olt - d. 9 august 1977, Bughea de Sus, j. Argeș, prozator și nuvelist numit de Eugen Lovinescu "Creangă al Munteniei", debutează în 1936 cu romanul de factură realistă "Nuntă cu bucluc", urmat de alte două romane în aceeași manieră "O daravelă de proces" și "Oameni degeaba" precum și colaborări de succes în
Comuna Spineni, Olt () [Corola-website/Science/298965_a_300294]
-
(n. 12 martie 1925, Ibănești, Vaslui — d. 14 noiembrie 1991, Königswinter, Germania) a fost un prozator român, scriitor, romancier, scenarist, eseist, politician comunist. Cărțile sale s-au adresat în special tineretului. Primele șase clase liceale le-a absolvit la școala „Mihail Sadoveanu” din Galați, ultimele două la București. A urmat Politehnica din București, dar nu a
Constantin Chiriță () [Corola-website/Science/298983_a_300312]
-
ed. a II-a, 1977, semnată cu pseudonimul Barbu Apelevianu. În 1974 Editura Albatros îi publică romanul "Arde Prahova". La editura Ion Creangă vede lumina tiparului, in 1977, volumul "Povestiri despre cutezători". Între anii 1978 și 1979 continuă activitatea de prozator prin publicarea volumului "Povestea neamului românesc. De la început și până în zilele noastre. Pagini din trecut." vol. I, 1978, vol. II-III,1979, în Editura didactică și Pedagigică. În 1980 Ed. Dacia din Cluj-Napoca îi publică volumul "10 cărți celebre repovestite de
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298982_a_300311]
-
(n. 27 mai 1928, Cernăuți - 10 august 2008, București) a fost un eseist, prozator, scriitor și traducător român. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universității din București în 1951. A fost curator la primele expoziții retrospective Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Ștefan Luchian, Dumitru Ghiață (între 1955-1956), bibliotecar la Bibliotecă Centrală de Stat și Bibliotecă
Tudor Țopa () [Corola-website/Science/299006_a_300335]
-
(n. 9 octombrie 1956, Lipova, județul Arad) este un prozator, eseist și publicist român. El face parte din pleiada de prozatori postmoderni ai generației optzeciste. Marea majoritate a acestora a debutat în cenaclul „Junimea” condus de Ovid S. Crohmălniceanu și în volumul antologic al prozei optzeciste, "Desant'83". Prozatorul a
Daniel Vighi () [Corola-website/Science/299010_a_300339]
-
(n. 9 octombrie 1956, Lipova, județul Arad) este un prozator, eseist și publicist român. El face parte din pleiada de prozatori postmoderni ai generației optzeciste. Marea majoritate a acestora a debutat în cenaclul „Junimea” condus de Ovid S. Crohmălniceanu și în volumul antologic al prozei optzeciste, "Desant'83". Prozatorul a absolvit în 1980 Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara. În
Daniel Vighi () [Corola-website/Science/299010_a_300339]
-
un prozator, eseist și publicist român. El face parte din pleiada de prozatori postmoderni ai generației optzeciste. Marea majoritate a acestora a debutat în cenaclul „Junimea” condus de Ovid S. Crohmălniceanu și în volumul antologic al prozei optzeciste, "Desant'83". Prozatorul a absolvit în 1980 Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara. În decembrie 1989 a participat la mișcările de protest de la Timișoara care au declanșat revoluția anticomunistă. În prezent este profesor conferențiar doctor la Catedra de literatură română și comparată
Daniel Vighi () [Corola-website/Science/299010_a_300339]
-
destinul dramatic are la bază lăcomia exagerată a acestuia, dar și tare genetice, întrucât „incontestabil există o tară în familia în care un frate înnebunește, iar altul se face tâlhar ca popă și delapidor ca ofițer.“ (George Călinescu) În „Arta prozatorilor români“, Tudor Vianu evidențiază relația autor-narator-personaj, atât de întâlnită în proza lui I.L. Caragiale: „Pătrunzând în actualitatea sufletească a unora din personajele caragialiene, nu suntem obligați să ne reprezentăm pe autorul care o reflectă. Distanțele dintre acesta și oamenii pe
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
(n. 30 aprilie 1958, Râmnicu Sărat, județul Buzău) este prozator, eseist și traducător român. Tatăl său a fost pilot așa încât a trăit în preajma avioanelor în copilărie. În 1981 a absolvit Institutul de Învățământ Superior din Baia Mare, secția Limba și literatura română și Limba și literatura engleză. În 2001 a primit
Adrian Oțoiu () [Corola-website/Science/299007_a_300336]
-
au urmat dupa instaurarea comunismului. Din 1955 devine membră a Academiei Regale de limbă și literatură franceză din Bruxelles, în fotoliul pe care îl ocupase contesa Ana de Noailles. Cumnatul său, prințul Antoine Bibescu a fost prietenul din copilărie al prozatorului Marcel Proust, drept pentru care Martha Bibescu l-a întâlnit de foarte multe ori pe Proust. Aceste întâlniri sunt evocate în volumul * "Au bal avec M. Proust" <=> "La bal cu M. Proust" (1928). Este de asemenea autoarea unui jurnal, din
Martha Bibescu () [Corola-website/Science/299027_a_300356]
-
că a avut șansa rară de a cunoaște îndeaproape trei personalități de excepție ale culturii contemporane, la umbra cărora și-a modelat spiritul: Constantin Noica, Marin Preda și Petre Țuțea. De marele editor Mircea Ciobanu, el însuși un poet și prozator de excepție, l-a legat o prietenie ireproșabilă. Autorul se declară creația profesorilor de la Facultatea de Litere din Universitatea Bucureșteană: Al. Rosetti, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Ovidiu Drimba, Dumitru Micu, Eugen Simion, Cornel Mihai Ionescu, Al. Hanță, Constantin Cruceru, Octavian Butoi. După
Petre Anghel () [Corola-website/Science/304576_a_305905]
-
(n. 6 ianuarie 1881, București - d. 11 aprilie 1944, București) a fost un poet și prozator român, reprezentant important al Simbolismului românesc. este numit director general al artelor în 1922. Născut la București, a copilărit la Slatina, de unde este originară mama sa. A urmat școala primară și gimnaziul la Pitești; a făcut bacalaureat în 1899 la
Ion Minulescu () [Corola-website/Science/304575_a_305904]
-
din Bucovina, pe atunci provincie a Imperiului Austro-Ungar. Era al doisprezecelea din cei treisprezece copii ai învățătorului Vasile Grigorovici și ai soției sale Alexandra (n. Timcu); fratele cel mai mare, Emanoil, avea să devină cunoscut, sub numele Emanuel Grigorovitza, ca prozator și germanist. După absolvirea școlii primare a urmat cursurile Liceului de Băieți din Rădăuți (1885-1892). A studiat apoi medicina la "Universitatea din Viena" (1892-1901). În anii studenției s-a alăturat mișcării social-democrate; intrat în Partidul Social Democrat din Austria, s-
Gheorghe Grigorovici () [Corola-website/Science/304705_a_306034]
-
a devenit o parte a orașului Kórnik, iar mai tarziu s-a mutat în Cracovia unde a locuit până la sfârșitul vieții. Ea a fost numită „Mozart al Poeziei”. În Polonia, vânzările cărților autoarei rivalizează cu cele ale celor mai cunoscuți prozatori, chiar dacă a remarcat într-unul din poemele sale, „Unii iubesc poezia” („Niektórzy lubią poezję”), că nu mai mult de două persoane dintr-o mie sunt atinși de artă să. Szymborska a primit Premiul Nobel pentru Literatură „pentru un fel de
Wisława Szymborska () [Corola-website/Science/303512_a_304841]