11,416 matches
-
ușa biroului meu - vizibilă de unde stăteam acum - zbură din țâțâni cu așa o forță încât traversă încăperea și făcu o gaură în perete. (N-am văzut asta pentru că mă chioram la cenușa care se așternuse pe generator. Scriitorul mi-a relatat scena mai târziu, pe avion.) Tavanul deasupra noastră se despică în fâșii lungi, zimțuite, prăfuindu-ne părul cu solzi de gips. (Nu-mi amintesc să fii văzut asta dar scriitorul insistă că am văzut-o. Scriitorul a spus: Căscai ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tot ceea ce-mi spusese era o minciună. Dintr-o dată speram să nu fi existat nici un asasinat. Speram ca romanul pe care îl scrisesem despre tatăl meu să nu fi fost responsabil pentru morțile pe care „Donald Kimball“ mi le relatase. (Dar oare voi afla mai târziu că numărul privat al acestui Donald Kimball era, de fapt, numărul de celular al lui Aimee Light? Da.) După care m-am gândit: dacă Donald Kimball era responsabil pentru asasinatele din Midland County, atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
echipamentul în casa de la 307 Elsinore Lane și au plecat, întorcându-se sâmbătă seara - cu exact 24 de ore mai târziu - și îndată ce au constatat că locul fusese asanat și-au luat echipamentul din casă. Toate astea mi-au fost relatate de către Robert Miller într-un apel telefonic imediat după aterizarea avionului la Midland Airport la 11:20 duminică dimineața în timp ce eram în drum spre casă cu Range Rover-ul meu. Miller era convins că acum casa era în „siguranță“. A adus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
doreai mata. Mai sunt câteva, pe cari le voi trimete cu altă ocazie. Eu am explicat pe dosul fiecăreia și am mai adăugat și separat, ca să nu se strecoare vreo greșală și să ai și o completare la ceea ce vei relata În Monografia pe care o așteptăm. Cu răbdarea dvs. excepțională, cu priceperea cu care am văzut că sunteți atât de bine Înzestrat, sperăm să apară o oglindă serioasă a trecutului fălticenean până În prezent. După scrisoarea dvs. a sosit și o
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
să scriu. Am stat de vorbă, multă vreme, cu Ghelemé și mi-a povestit multe. I-am spus că vom veni cândva la el și primește cu plăcere sosirea noastră. Din cele ce am vorbit, mi-a părut interesant, ceea ce relatez mai departe. Mi-a spus că peste drum de mine, În casa care azi adăpostește Telefoanele locuia Căminarul Ioniță Grigoriu Văsescu, care a vândut casa lui Neculai Istrati. Acest Istrati, a fost proprietarul Rotopăneștilor, Înaintea lui Grigore Goilav (care a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
o masă chiar În localul ei, s-au ținut toasturi și ea era așa de Încântată, Încât, În cuvântul de mulțumire și-a exprimat dorința, să fie Înmormântată la Flt. „Rampa” din 20 aprilie 1927, sub semnătura lui I. Bacalu relatează despre frumoasa primire. O redau În copie. Personal a jucat, la Flt. pe „Sappho” de Grillparzer În seara zilei de 23.I.1928. S-a jucat Întâia oară, la Iași, la Teatrul Național, la 14 noiembrie 1927, cu mare succes
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Mara, pictor și poet român stabilit în Suedia, poartă pe chip expresia unui om liber... VITALIE CIOBANU: Nu-mi pot refuza și eu o impresie despre seara poeților de la Institutul Italian, deși am stabilit cu Vasile să ne ferim să relatăm, amândoi, despre aceleași lucruri. Am urmărit evoluția alor noștri din sală. În asistență - multe doamne de vârstă respectabilă, coborâte parcă din niște viniete de la începutul secolului: fețe destinse, lornioane, pene de struț la pălărie. În „prezidiu” - zâmbetul cât toată fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Noroc că Varlamov era ultimul pe lista vorbitorilor... VITALIE CIOBANU: Drama dublei identități - iată un subiect la fel de permeabil pentru un neamț originar din Banat și pentru un român basarabean. Un alt subiect: colaboraționismul intelectual în țările comuniste. Richard Wagner îmi relatează istoria unui șef de cenaclu din Berlinul de Est, care organiza întruniri ilegale, underground, pentru a-i turna după aceea la STASI pe toți participanții la ele. Povestea s-a aflat abia după deschiderea dosarelor de către Comisia Ghauck. Am avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dar solidă, cu ustensile grele. Salonul era inima Malagarului: aici se țineau consiliile de familie, erau primiți oaspeții. Ghida ne spune ce cărți a scris Mauriac stând la măsuța de lângă fereastră. Cunoaște legenda fiecărui obiect din casă și se însuflețește relatând-o, de parcă și-ar povesti propriile amintiri din copilărie. Instalați în cele două fotolii roșii de lângă șemineul alb, soții Mauriac ascultau, la un aparat de radio, în timpul războiului, emisiunile de la Londra și, desigur, mesajele către francezi ale generalului De Gaulle
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în Cruciații - romanul care mă fascinase în copilărie -, și că hotelul în care stăm, Zbyszko, poartă numele protagonistului aceluiași roman. Bătălia de la Grünwald, de la 1410, între cavalerii germani și „leșii” regelui Casimir Jagello, aliați cu lituanienii cneazului Vitold și, după cum relatează unele surse, susținuți și de niște pâlcuri de oșteni români. Nu aș fi bănuit vreodată că voi ajunge să văd locurile descrise în acea proză istorică. Este un adevărat miracol. Ca și cum ai închide ochii la lectură, și când i-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
că nu vorbește deloc, iar zâmbetul ei e încolțit de o tristețe abia reținută. Corinne Desarzens, scriitoarea din Elveția, care a studiat limba rusă, pare, deocamdată, mai optimistă și încearcă să citească peisajul din Kaliningrad printr-o grilă a absurdului. Relatează cu multă ironie o scenă de la restaurantul hotelului, când a vrut să bea cafea în loc de ceai și nu s-a putut face nici o schimbare în meniul fixat de gazde. N-a reușit să trimită un fax, pentru că e duminică și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
rustică de unde provine) îl îmbrățișează pe șeful orchestrei, în rubașcă și el, cu efuziune slavă. Celălalt ceh, Pavel Verner, care ne reproșase, la Paris, că nu am convins masele din Moldova asupra beneficiilor libertății, vorbește la mobil cu Praga. Îi relatează interlocutorului său nevăzut, dar auzit de el, secvența pe care tocmai o trăiește - o simultaneitate care îți dă fiori dacă stai să te gândești. Se apropie de orchestră cu mâna întinsă, folosind telefonul ca pe un microfon, pentru ca persoana „de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
într-o stație de triaj, așteptând trenul care ne vine în întâmpinare. Pe geam se văd vagoane de marfă. Alături de mine, o scriitoare din Portugalia, Inés Pedrosa, transmite de pe mobil o cronică telefonică la un post de radio din Lisabona - relatează evenimentele din ajun petrecute în cadrul Trenului Literar. E un adevărat spectacol s-o auzi, vorbește cu o turație extraordinară, de parcă ar comenta un meci de fotbal. După ce termină de transmis cronica, discută chestiuni de familie cu cineva din redacție... Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
extraordinară, de parcă ar comenta un meci de fotbal. După ce termină de transmis cronica, discută chestiuni de familie cu cineva din redacție... Mi-a spus mai devreme că transmite zilnic corespondențe pentru acest post: la telefon, prin e-mail sau prin fax. Relatează de oriunde, oricând și din orice poziție, cum se spune. O productivitate halucinantă. Are timp să-mi zâmbească și mă întreabă dacă înțeleg portugheza. Îi spun că înțeleg aproape 50 la sută. Multe cuvinte sună ca în română. De pildă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o piață diversificată, policromă, cea a sexului contra cost în acest stabiliment purtând un nume cu rezonanțe revoluționare - nu ți se cere decât să marșezi cu încredere, să te lași în grija gazdelor prevenitoare. A doua zi, mulți colegi îmi relatează cu haz convorbirile cu fetele de la „sex-service”. Oktyabriskaia - o emblemă a decăderii rusești, a ingeniozității în viciu. Se pare că femeile de serviciu - „KGB-istele menajere”, cum le spune Andrei Bodiu - sunt în legătură cu rețeaua de prostituate din hotel. Ești sunat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
focoase, care ne propun servicii sexuale. E o rețea bine pusă la punct, care antrenează în mod evident și personalul hotelului, acesta prestând deopotrivă servicii pentru poliția politică și pentru rețeaua de prostituție. O întâmplare amuzantă, pe care ne-o relatează scriitorul georgian Lasha Bugadze, cel mai tânăr din Trenul Literaturii, de doar 20 de ani, care a intrat în dialog cu fetele - tarife, durată ș.cl., promițându-le că e un client serios, în mai „multe reprize”, ca apoi să renunțe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Adrian Popescu ........... Andrei Bodiu ............ Chingiz Abdullayev (Azerbaidjan).... Alberto Porlan Villaescuza (Spania) ..... Corinne Desarzens (Elveția) ............. Glenn Patterson (Irlanda de Nord)........ Einar Örn Gunnarsson (Islanda) ......... Text prezentare pentru coperta a IV-a Doi scriitori cunoscuți, din Moldova de peste Prut, VASILE GÂRNEȚ și VITALIE CIOBANU, relatează - „pe două voci” - fascinanta istorie a unui periplu literar de excepție. 104 scriitori din 43 de țări ale Europei, 45 de zile de drum - în vara anului 2000 -, străbătând 11 țări, poposind în 18 orașe, acoperind circa 7.000 km
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o comandă socială”, îmi spunea mândru. Crezând înfocat însă în ideologie, crezând „prea mult”, au și pățit-o, de altfel, cerând la una din Conferințele tinerilor scriitori, ce precedau Conferința „mare” a scriitorilor, „drept” de a fi sinceri, de a „relata adevărul integral!” din cele ce se petreceau în societatea românească. Dej și acoliții au reacționat prompt și fiecare dintre cei citați mai sus a trebuit să sufere rigorile partidului, pierderea postului, interdicția, provizorie, de semnătură etc. Le-au trebuit ani
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
deplasat o echipă de criminologi, dacă nu mă-nșel în frunte cu celebrul Ciacanica. Eu l-am invitat într-o seară pe procurorul Negru, care-mi fusese coleg la liceul „Brediceanu”, dar cu câțiva ani mai mare, care mi-a relatat, în linii mari, cazul. A doua zi m-am dus în cimitirul ortodox din Lugoj și am „recoltat” unele nume de pe crucile vechi, de lemn: Miloia, Krinitzki, Gașpar și altele. Numele lui Paul, Sucuturdean, l-am „împrumutat” de la un șofer
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în apartamentul soților Păunescu, Constanța și Adrian -, Adrian s-a apropiat, se pare, decis, de mine și mi-a fost „fidel locotenent” în luptele literare pe care le inițiasem împotriva grupului Barbu, omnipotent în acei ani, ’66, despre care am relatat deja. Am „funcționat” astfel, ca redactor-șef adjunct, mai bine de jumătate de an, ocupându-mă mai ales de sectorul de arte, evident nelăsându-mă absorbit de o funcție mai mult sau mai puțin administrativă, cum fac, de altfel, și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
amân hotărârea”. Am acceptat și am cerut un concediu fără plată, pe timp nedeterminat, plecând la Lugoj, unde, pe malul Timișului, ca și în „alte dăți creative”, am început, cu sârg, să lucrez la noul roman Îngerul de gips. Am relatat pe larg scena „rupturii de Geo” pentru că ea a însemnat în primul rând ruptura de cel pe care îl credeam cel mai fidel prieten, Adrian, aflat atunci într-o splendidă fază de creație și de formidabilă capacitate de a voi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
speriind micile animale ale casei!... „Martor și complice”, iată o sintagmă care, pentru mine, trebuie să semnifice, printre altele, esența prieteniei! Martor - adică o ființă lucidă, „prezentă”, în sensul unei susținute „atenții existențiale”, intensă, neobosită, capabilă, apoi, să „redea”, să relateze, să confeseze sau chiar să mărturisească cele văzute din „atât de marea apropiere de fenomenul extrem de viu, insuportabil de viu, adeseori, al realului!”. „Cred Doamne și mărturisesc...” sunt și cuvintele cu care preotul, cu chivotul în care ține sângele și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu lucrarea sa Războaiele evreilor, cam așa cum a făcut Traian cu benzile lui desenate spiralate de pe Columnă. Care alt palestinian "raliat" ne va povesti mâine războiul pierdut de micul său popor de iredentiști, cu aceeași rafinată luciditate cu care ne relatează transfugul evreu căderea Massadei în anul 70 al erei noastre? Războiul civil din tabăra evreiască asediată dintre adepții fanatici ai sinuciderii colective și fariseii înclinați să cadă la învoială cu dușmanul seamănă destul de mult cu cel care-i face să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Nicio carte nu ilustrează acest montaj "în buclă" mai bine decât (La Question de la Palestine), în mai multe volume, a istoricului Henry Laurens, de unde am extras aceste citate. Când, în volumul al II-lea (O misiune sacră de civilizare), el relatează evenimentele din 1920-1930 din regiune (construirea unui zid de separație, distrugeri de case ca represalii, atentate teroriste, intervenții americane) și, de exemplu, reacțiile indignate ale evreilor din Palestina la apariția Cărții Albe britanice din 1939, te freci la ochi. "Marele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
tăindu-i precum se taie, fugărindu-i și luând multă dobândă și robi. Căzut-au în acest războiu mare părintele nostru vel comis Manole Păr Negru și fratele nostru după trup comis Simion Păr Negru". În textul definitiv evenimentul e relatat de Nicodim-ieromonahul, fost participant: "Anul de la Hristos 1475, iar de la facerea lumii 6983, în ziua de marți, patru zile după sfânta Bobotează, fost-a mare război cu turcii la Vaslui și i-a biruit luminăția sa Ștefan-Vodă pe păgâni. Pierit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]