9,663 matches
-
probabil rebotezată În anii douăzeci de mărginiții sovietici). Era stăpânit de dorința de a excela În toate. Într-o seară de iarnă, pentru că nu-și făcuse tema și prefera să facă o pneumonie decât să se facă de râs la tablă, s-a expus unui ger polar, În speranța că se va Îmbolnăvi la timp, stând În fața ferestrei deschise, doar În cămașă de noapte (fereastra dădea spre Piața Palatului și spre coloana ei lustruită de razele lunii); a doua zi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ulterior n-a aruncat nici o umbră asupra strălucitoarei scări ale casei noastre din St. Petersburg; mâna mare și răcoroasă așezată pe capul meu n-a tremurat și liniile tactice ale unei dificile partide de șah nu fuseseră Încă deranjate pe tabla de joc. Capitolul 10 1 Romanele despre vestul sălbatic ale căpitanului Mayne Reid (1818-1883), traduse și simplificate, erau extrem de populare printre copiii ruși la Începutul acestui secol, mult timp după ce faima lui apusese În America. Știind englezește, am putut savura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
noi, după câteva aventuri periculoase și, În acea regiune a specialiștilor În boli de plămâni, adoptase travestiul unui medic, fără a-și schimba numele („simplu și elegant“ - cum ar fi spus un comentator de șah despre o mutare corespunzătoare pe tablă). Locuiam Într-o vilă discretă pe care o prietenă generoasă, contesa Sofia Panin, ne-o pusese la dispoziție. În anumite nopți, când se Întețeau zvonurile despre apropierea unor asasini, bărbații familiei făceau cu rândul de pază. Umbrele zvelte ale frunzelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
a dispărut, nelăsând În urma lui decât o vagă senzație de neliniște. 3 În decursul celor douăzeci de ani de exil mi-am dedicat o imensă parte din timp pentru a compune probleme de șah. Se stabilește o anumită poziție pe tablă și problema care trebuie rezolvată este posibilitatea de a da șah-mat la negru Într-un anumit număr de mișcări, În general două sau trei. Este o artă frumoasă, complexă și sterilă, care are legătură cu forma obișnuită a jocului doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mintea Încă mai chibzuiește dacă e mai bine să respingă un atac sau să temporizeze și, când deschizi pumnul, constați că s-a scurs poate o oră Întreagă, o oră prefăcută În scrum În cursul activității cerebrale incandescente a jucătorului. Tabla de șah din fața lui este un câmp magnetic, un sistem de tensiuni și de abisuri, o boltă Înstelată. Nebunii se deplasează pe ea ca niște reflectoare. Calul acesta sau celălalt este o pârghie reglată și Încercată, iarăși reglată și iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
când va descoperi cheia atât de simplă, va fi cuprins de o sinteză de profundă bucurie artistică. Îmi amintesc cum, trezindu-mă Încet dintr-o stare de leșin produsă de concentrarea asupra unei partide de șah, am văzut, pe o tablă englezească mare, din piele crem și roșu cardinal, că impecabila distribuție a pieselor era În sfârșit echilibrată ca o constelație. Reușisem. Trăia. Piesele mele de șah marca Staunton (un set pe care mi-l dăruise În urmă cu douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
schimbat pe parcursul acelor ani); dar pe vârful turei regale și pe fruntea calului regal Încă se mai zărea o coroniță purpurie pictată, evocând semnul rotund de pe fruntea unui preafericit hindus. Ceasul meu, un pârâiaș al timpului În comparație cu lacul Înghețat al tablei de șah, arăta trei și jumătate. Era luna mai, jumătatea lunii mai a anului 1940. Cu o zi Înainte, după luni Întregi de petiții și Înjurături, vomitivul concretizat prin mită fusese administrat șobolanului potrivit din biroul potrivit, având În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
după care urmează trei frumoase șah-maturi ca răspuns la descoperirea unor șahuri la rege al negrului; dar negrul poate apăra această manevră strălucită nedând șah la alb și În schimb executând o mutare modestă de extindere În altă parte a tablei. Într-un colț al foii de hârtie cu diagramă, observ un timbru ștampilat care Împodobește și alte hârtii și cărți pe care le-am scos din Franța pentru a le duce În America În mai 1940. Este o ștampilă circulară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Eram sigur de asta. Din anii noștri tineri, de când am cunoscut-o, mă uluise cu felul ei de a te privi, concentrată, dar cu gândul rătăcind cine știe pe unde. Avea și necazuri din cauza asta, adeseori, când o scotea la tablă să rezolve cine știe ce exerciții, dintr-odată rămânea pierdută, privind parcă prin profesor. Dinspre Conservator răzbeau vocalizele unei soprane. Țipete revărsate peste ferestrele deschise spre Cișmigiu. „Dacă n-ai ști că-i Conservatorul“, arată Nela cu capul spre ferestrele acelea, „ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ține nevastă de-a doua de e fata sorii nașului nostru de cununie, Tăchiță Pansament, îl polecrește așa că a făcut armata la 14 Roșiori, infirmier, da’ el de meserie a fost tinichigiu în Filantropiei, specialist prima în sobele alea de tablă cu cuptiorul pă dreapta, românești le zicea în Basarabia, i-am spus colonelului, la chestiune, fără balsamuri, «Nae, las-o așa, în păpușoi, nu vezi că e criză la toată Europa?!», adică era pericol de răspundeam la provocări, noi ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de asemenea tăcut, contemplînd marea, cufundat În propriile-i gînduri, și după o bună bucată de vreme Își aținti privirea asupra penei de cormoran care rămăsese pe piatră, lîngă grosolana călimară care nu era altceva decît o cutie veche de tablă, și comentă sec: - Învață-mă să scriu. - Ce-ați spus? se miră Lassa. - Ai auzit doar: să mă Înveți să scriu... Luă pana și Începu să se joace cu ea. Știu că pot să Învăț și Îmi va sluji ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-i logica? Sânt nebun? Ce se întîmplă?" Râse multă vreme, îndesat până simți că i se face rău. " Criza! Dacă nu fac rost urgent de morfină, partida e pierdută!" CAPITOLUL X O SINUCIDERE ROMANTICĂ Lampa încovoiată cu o căciulă de tablă verde și gât inelat lumina masa și mâinile lui Cristescu. Trapul rezemat de spătar se ascundea în întuneric. Privind degetele lungi, nervoase de chirurg sau de cartofor, Azimioară încercă sentimentul că există separat, trăiesc cumva o viață a lor, aparte
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-l la telefon pe tânărul Miga și trimite-l la mine. A avut și ăsta o noapte... Dincolo de ușă, pe coridor se deslușeau pași grăbiți și câte un bună dimineața mârâit mahmur, într-un birou suna telefonul, pe pervazul de tablă picăturile de ploaie cădeau mărunt. * Ușa de la intrare se închise și Scarlat pătrunse în hol sprijinindu-se de pereți. Ținea în mână un pachețel. Inginerul îl măsură surprins. ― Ce-i aia? ― Morfină! Ți-am spus, am tot felul de relații
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ar trebui să fie atentă cu rinichii... Am citit niște versuri splendide. I le voi trimite lui Florence împreună cu niște toporași... E de ajuns să mă ciocnesc cu stejarul ăsta... N-am făcut nimic pentru ea toată viața. Poftim la tablă, Iordache! Conjugă-mi laboro-laborare, indicativ prezent. Laboro, laboras, laborat..." Apăsă brusc pe accelerator. Cu un scrâșnet, mașina se năpusti spre stejarul de la cotul șoselei. Azimioară întrerupse convorbirea. Maiorul ridică sprâncenele. ― Ce-au vrut? ― Două turisme, un Fiat și o Dacie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
astfel la Băile Herculane. Unele dintre cele mai triste ruine din România. Prostia nu are istorie, așa că e oarbă la trecut. „Chiar nu înțeleg !” - se ambalează soția mea, și renunțăm la festival. Ceva mai departe, văd un panou mare din tablă ruginită : „închiriem sală de sport pentru nunți. Primăria”. Oameni gospodari, zîmbesc eu în sinea mea. Mai încolo, zăresc o dubiță cu o reclamă mare pe ea : „Transport orice”. Românul bun la toate ! îmi mai trece mie prin minte. Ne oprim
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
unui act de vânzare și de cel al procesului verbal din 1923, în cuprinsul cărora se menționa atribuirea lui Gheorghe I. Chirilă a unui imobil „situat în Iași, în Strada Tătărași No. 4, compus din 4 odăi, bucătărie acoperite cu tablă, grădina cu pomi roditori și cu tot locul și atenansele lor după stăpânirea de față, venit în proprietatea mea de la defuncții mei părinți Ene și Margareta Chirilă”, în urma achitării contravalorii de 60 000 lei, cu condiția respectării obligației privind conviețuirea
Documente inedite referitoare la microregiunea T?t?r??ti. Pia?a Chiril? by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83575_a_84900]
-
Dostoievski. Mă fascinează vitalitatea întrebărilor fără răspuns. Marea ne racordează la respirația nemărginirii. De misterul omului ne desparte un ocean de ignoranță. De multe ori, ideile inoperabile trec drept geniale. Singurătatea potențează neantul. Ori îl înnobilează. La vremea ei, și tabla înmulțirii a fost, probabil, contestată. Întrebările fundamentale conțin stropi de alienare. Uneori un nud de femeie poate ridiculiza orice nod gordian. NATURĂ Dacă rămâneam în păduri, ajungeam ori sihaștri, ori tâlhari. Nu pot să dorm. Se smiorcăie toamna la fereastra
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sută și ceva de guri flămânde. Masa de dimineață și cea de seară o serveau toți cam la aceeași oră, la cantină, împreună cu miile de muște și bâzoi de tot felul ce roiau în jurul castroanelor sau a cănilor ușoare din tablă de aluminiu boțite și strâmbe de atâta întrebuințare. Din când în când, câte o pereche îndrăgostită cădea în cana cu lapte sau în castronul cu ciorbă. Nu era nici o nenorocire. Le luau cu lingura sau cu un alt obiect, le
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
un alt obiect, le aruncau unde se nimerea și sorbeau totul până la fundul vasului. Altele, mai îndrăznețe, aveau neobrăzarea să înțepe exact când și unde victima nu se aștepta. Excluzând duminica, masa de prânz era transportată în niște marmite din tablă de aluminiu chiar la locul de muncă, ceea ce înseamnă direct în lan. Marmitele cu mâncare și bidoanele cu apă de băut erau aduse tot de studenți, între orele douăsprezece și treisprezece. Această oră, stabilită convențional, constituia și pauza de odihnă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de unu octombrie. La festivitatea de deschidere a anului universitar nu a fost prezentă. Nu s-a prezentat nici pe doi, nici pe trei octombrie. Ziua la cursuri se gândea numai la ea. Nu pricepea nimic din ce înșirau pe tablă și căutau să demonstreze lectorii aceia la orele lor. De seminar nici nu putea fi vorba, iar noaptea nu mai putea dormi. O avea mereu în fața ochilor: când bolnavă, când în brațele altuia. Starea de incertitudine și de chin luase
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
așteptarea sentinței... Din eter, numele mult așteptat a ajuns la urechile lui. Bravo!... Tot el era cel mai potrivit, cu toate că rapid îl trimetea la colhoz, la cules lobodă porcească și troscot, când cineva, cu creta în mână, se uita la tablă ca vițelul la poartă nouă. În sfârșit, a respirat ușurat. El era. Matematica, cu el, cu profesorul... Trăiască Bolovan! Era salvat. Nu cu ea! Dar pentru cât timp?... În primele trei, patru săptămâni intra și ieșea din școală pe ascuns
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu sumedenie de magazii, șuri de diferite dimensiuni confecționate din deșeuri de materiale aruncate de pe șantiere, cu cotețe puturoase, în care-și duceau traiul de-a valma diferite dobitoace și orătănii domestice, cu șandramale învelite cu bucăți de carton gudronat, tablă ruginită sau șindrilă putredă, înnegrită de vreme în jurul cărora roiau din zori și până noaptea târziu droaie de copii murdari, desculți, cu hainele zdrențuite, probabil și flămânzi, impresionau neplăcut pe cei ce le priveau. Câțiva dintre acești copii ștrengari, năstrușnici
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de aritmetică, pe care elevii claselor respective nu le puteau descurca, oricât s-ar fi gândit. După câteva secunde de tăcere, timp în care savura problema ca pe o acadea sau ca pe o prăjitură discret aromată, așternea calculele pe tablă cu precizie de matematician profesionist, încât se minunau chiar și cei mai buni elevi din clasele respective. Experimentul s-a repetat, până în momentul când, directorul școlii l-a interzis, pe motivul că nu ar fi conform cu cerințele pedagogiei moderne. În
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Nu știa să scrie. Nu rezolva nici cele mai simple operații de aritmetică elementară, pentru că nu avea nevoie de ele și nici nu avea de gând să învețe vreodată așa ceva. În schimb, spăla maldăre de rufe pe un zolitor de tablă ondulată, într-o balie mare de lemn, pe care le clătea într-un uriaș ciubăr, le punea la uscat, le apreta și le călca cu o precizie și o plăcere rar întâlnită, făcea curat în camere de câte ori era nevoie, ștergea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
zgomote ciudate. Trenul înainta din ce în ce mai încet. Probabil, nu i s-a permis intrarea în stație. La un moment dat, s-a oprit, undeva, la periferia orașului. Chiar cu ferestrele închise se simțea că energiile eoliene scăpaseră de sub control; bucăți de tablă, de carton asfaltat, saci vechi, țoale rupte, sumedenie de hârtii și fel de fel de hârburi, desprinse din șandramalele nevoiașilor de la marginea orașului și de prin grămezile de gunoaie depozitate de-a valma, zburau prin aer precum baloanele umplute cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]