9,812 matches
-
Southport: „A fost o Încântare să Îl aud și să Îl văd Îmbujorat de triumful primelor lui ovații... mă bucur atât de mult că dragul de el a avut parte de un asemenea succes. «Premierele» ce vor să vină, vom tremura mai puțin din cauza lor.“ Își aminti de numeroase clipe de așteptare incitată care se dovedise a fi nefondată sau iluzorie, de exemplu: „H. a venit acum câteva zile, Înfierbântat după o discuție promițătoare cu Hare, care nu numai că acceptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
răsucise ușor pe axă, dar restul nu arăta afectat grav. — Mare neglijență, domnișoară Agatha, să dai drumul căruciorului, o certă bona pe fetiță. Puteai să-l omori pe domnul. — Nu prea cred, zise el zâmbindu-i Încurajator Agathei, căreia Îi tremura buza de jos. În parte, vina a fost a mea. Eu am neglijat să acționez frâna de spate, Înainte de a pune frână pe față (era o lecție pe care Plater i-o repeta des). Dar mă tem că păpușica a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
erau Împrăștiați peste tot locul, morți, muribunzi sau Încercând să se apere cum puteau În cratere și după copaci. Pe urmă, artileria germană a Început să ne piseze. Postul de prim-ajutor a fost lovit În plin. Zgomotul era Înfiorător. Tremuram de frică, nu mi-e rușine s-o recunosc, și nu eram singurul. Cel de lângă mine a făcut pe el - vă rog să mă iertați, domnule, dar l-am mirosit. Am avansat din a doua linie de tranșee până la prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de teroare de regim politic, cu poliție secretă, nu haosul primitivilor, al ocultiștilor. Se sculă hotărâtă din pat și se uită înapoi: dormise de fapt pe fotoliu. Luă pătura și o împături, de parcă ar fi contat, ar fi schimbat ceva. Tremură o clipă de frig cât se dezbrăcă, până își puse pe ea vechile haine din dulap. Apoi frigul era numai în oase, oase goale, ușoare. Frigul îi intrase în oase. Hainele îi lăsau puțin să i se vadă și silueta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
distrug. Poți veni, de vei mai vrea, înapoi numai peste trei ani, rosti și plecă. Vorbea serios. Mă îmbrăcai cât putui de repede și fugii în grabă spre mașină. O pornii și plecai spre casă cu viteză. Condusei ca nebuna, tremurând, hohotind. Parcai la câțiva metri de casă, în care mă furișai. Îmi adunai câteva lucruri, îmi luai toți banii, sărutai cu jind portretul părinților mei pe care îl pusei bine înapoi la locul lui, și plecai. În urmă Angi striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și sunt martoră la o crimă. Încerc să fug, însă mă prinde. E mascat. Cu mâinile mă ia prin spate și îmi spune să nu țip. Mă întorc și văd că are un cuțit. Lama îi strălucește(Lamă străluce-îmi place). Tremur și simt că mă pierd, că fac infarct. Mă ia și mă scutură să vadă ce-i cu mine. Îmi înfig ghearele în fața lui și îi scot masca. Îl privesc, apoi îmi iau ochii de la el și inspir adânc. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
aș fi putut ucide din priviri, am vrut să ies afară, așa cum l-am lăsat de fiecare dată. Spre surprinderea mea, el sesiză cât mi-e de rău. Mi-era foarte, foarte rău, de-abia mă puteam ține pe picioare, tremuram, mi-era foarte greu să respir, eram transpirată, dar nu aveam o stare de disconfort, chiar dacă mă simțeam sfârșită, ci mai mult o greutate binevenită care mă apăsa, aproape strivindu-mă, îmi venea înfiorător să vărs. El veni în fața ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
al lui, eu murmurai: Ticălosule! Vrui să-l îndepărtez violent, însă el mă lipi strâns de trupul lui. Nu-mi făcea nici un rău, pur și simplu mă imobilizase. Și acum ce să-ți fac pentru seara asta? Pentru chestia asta Tremuram, mă topeam, aș fi vrut să cad în genunchi, iar el simți, căci mă susținu. Ce să-mi faci? Infidelule. A! În plus de faptul că mă bagi în sperieți plecând așa, mă mai și jignești, fără temei, țipă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
țineau încordate. Halal de mama care te-a făcut. Ești dat în paștele mă-tii, Norocosule!... - ...După o vreme, am auzit cam așa: Rap-Rapatrop-Zdrap- Zdup! Și am înțeles înfiorați că tinerele bestii poetice urcă scara, taman către aliniamentul pe care tremuram, cu inimioara încrețită în noi... Apoi am auzit: Tronc-Hodoronc-Zdranca-Zdronc! Și am intuit, bineînțeles, că fusese izbită de perete ușa imensă, de stejar, cu două canaturi. Prin breșa căreia, curând, era de așteptat c-au să se năpustească, pocnindu-și cozile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
unei foi de hârtie. Degustările de țigări chinezești se amânau - în extazele lor - pentru săptămânile următoare. În centrul adunării, în interiorul unei roți ușor bombate, alcătuită din fotolii, se înscăunaseră marile vedete ale Orientului balcanic. Tineri maeștri de a căror frică tremurau deja enciclopediile occidentale informate. Și ale căror două, trei magice volumașe de versuri, driblând cenzura comunistă, penetraseră prin cele mai prestigioase biblioteci, precum cea a Vaticanului sau a Congresului. Traduși și studiați prin puzderia universităților apusene. Nerăbdători, marii inițiați își
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
niscaiva irizări de lichid clătinat. - Pst, bă jimblă! Mă, Bruță! Cataroiule!... Băi, piele! Ia, belește-ți cepele, mă!... chema prin părculeț, tainic, c-o insistență sâcâitoare, un neica deșirat, pus pe harță, drapat în mijlocul verii într-un raglan putrezit. Deșiratul tremura din toate încheieturile, din cauza lipsei îndelungate a drogului. Ținând atașată la persoana sa, c-o sfoară petrecută peste mijlocul raglanului, o sacoșă în care adunase răbdător, peste zi, resturi de sandvișuri, cotoare de măr, eugenii lefterite de prin coșurile de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acum încolo - indică Gabi - deșiratul nu mai înaintă decât în această postură, de lup. Apropiindu-se, și chiar introducându- și fața pergamentoasă în interiorul cabinei, unde noi patru, eu, terchea-berchea, prietena mea și prietena lui (protejînd, în buzunarul de pe șold, cubul), tremuram din toate încheieturile, mai săltăreți și înspăimîntați decât tija unui telegraf. Unul dintre noi nu mai respira! scăzu vocea, tulburat, Gabi cel Norocos. Deșiratul își vîrî nasul său coroiat la noi, în gheretă și ne ținu câteva clipe sub tirul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a și scris nenorocitul mai târziu, a ajutat să alunece, ca pe o coadă de zmeu, unsă cu săpun, în interiorul trupului lui Cristi, sufletul său. Dar, din sforțarea aia, i-au ieșit lui Cristi ochii din orbite. De la efort îi tremurau lui Cristi brațele de la încheieturi. Din încordare, un sfert din spiritul lui Cristi a rămas să adie pe afară. Îl simți, când te apropii de el, cum te înalță 20 de centimetri de la caldarâm și-ți fâșâie peste față
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tot nu mai există în București), un braț de povețe și secretul cum că, de acum, trebuie să stea cătinel pe propriile lor picioare. Ăia încearcă un timp, ținîndu-se de niște muieri mai uscate decât bețele de la arc, dar le tremură genunchii, își vor cere curând voie să răsfire puțin pe afară și să continue exercițiul. Pentru Ulpiu însă, doamna Frofrony insistă. Pe el îl vor proteja mereu de-acum perplexitatea femeilor, ațâțate continuu înaintea unui asemenea exemplar, ceramica, meticulozitatea lui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe la el, escaladând două etaje, că-l găsește prea palid, că este un amploaiat prea cu ochii beliți sau, dimpotrivă, prea înfundați în orbite și se mira, așa zeflemitor și subțirel că, din pricina plăcerilor solitare, cum de nu-i tremură mîna? Cu atât nu se pricopsise, atâta tot îi mai lipsea, să-și și mânie superiorii! Un coleg îi destăinuise că tocmai ăia de nu prezintă consoarte le stârnesc superiorilor mai abitir bănuieli, pe motiv că ei sânt primii condamnați
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nimic. Ce-i promisese? Dar era clar: chiar dacă nu-i promisese, nu-și putea îngădui nici să riște ca tocmai bestia aceea, cu numele de SIGLA, mârâind și dând la o parte cuvertura, să se năpustească de sub vreunul dintre paturi, tremurând de furie, asupra lui și, nici una, nici două, să se apuce să-l pape. Diminutivul "Să-l pape" i-l aduse însă instantaneu înainte pe Sfântul Părinte Secund, atât de evocat până atunci, troienit de vremuri, înțelepțit de toate câte
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
până la masă. I se turnă un pahar. I se turnă o sticlă. Dădu paharul peste cap. Ca prin vis, auzi: - Rar ți se-ntîmplă să mai asculți muzică atât de rafinată!... Omul acesta ori e nebun. Ori e nebun. Lui îi tremurau antebrațele, dar fumă liniștit trei țigări. Când ridică capul de pe fața de masă, să întrebe ceva despre existența (dezgustătoare) a vreunui ceas și a timpului pe care l-ar fi indicat acel ceas, observă că e singur. Când ridică, pentru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Pinky reuși în această clipă ceea ce, de-o bună bucată de seară, se chinuise să facă. Să se lase pe spate. Apoi se albi. Se reapropie de masă. Apoi, gustând cu tacticozitate fiecare milimetru, se lăsă iarăși pe spate. Îi tremurau degetele, i se uscase gâtul și, când încercă unul dintre solourile lui vocale care-l scoteau, de obicei, din încurcătură, în societate, coarda sa vocală cea mai de încredere doar hârâi. O apucă pe departe. - Dar dacă să spunem... așa
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în clocot, malacii se pregăteau să-i ia pe pacienți la furtune. Asta însemna să le aplice tușeul rectal. Bolnavii adulmecau pericolul și cei care puteau vorbi își reluau fiecare, de groază, ceremonialul verbal, frazele obsedante. Deveneau impenetrabili la argumente, tremurau, se adăpostea fiecare după delirul lui de negație, era modul lor de a striga după ajutor: - Tovarășul director, nu mă pisa. Lasă-mă cubic sau paralelipipedic! (cum implora, pe vremuri, și bietul baschetbalist Bibi). - Ciupește-mă la pix, să-ți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
graiul. Și nu se mai dovediră în stare să se apere, întreaga perioadă, cu absolut nimic. Ieșiră fierți, cu coada între picioare, din cârciuma aglomerată și îmbîcsită. - Ia cercetează-mi, te rog, ce-i și cu nemernica asta!... o imploră, tremurând de mânie, Doru pe profesoară și apoi el prinse, în goană, o legătură care să-l transporte către Liceul "Pipera". Iar până seara, madam Nicolici se și înființă cu iubita din tinerețe, a poetului impunător, la poartă. Iar pe asta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gol de cafea se opri, învîrtindu-se în jurul propriei axe și zăngănind. - Și nu numai atît!... Eu unul, aș exploata starea dumitale de slăbiciune, nepunînd-o deloc pe seama globulelor albe, viciilor ori a teniilor. Dimpotrivă, eu unul recitam în fața tovarășului X, tremurând, două strofe bine simțite. Adăugând că mă simt mișcat doar de dragostea ce o port Secretarului nostru General... Ar fi o ieșire onorabilă din lipsa exponatelor populare și-a rapsozilor. - Dacă vei proceda astfel, tot ce ne mai rămâne de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
grăsuțe i s-au avântat în aer. —Mama! — Doamne Dumnezeule! Femeia și-a ridicat copila din apa rece ca gheața, a învelit-o într-un prosop, după care i-a pus scutecul și pijămăluța care fuseseră pregătite lângă cadă. Fetița tremura din toate încheieturile, probabil din cauza unui amestec de frig și frică, așa că Fiona s-a așezat pe capacul de la WC și-a ținut-o strâns la piept preț de câteva secunde încercând s-o liniștească. Creierul îi procesa informațiile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
el țâțâind din buze, în vreme ce palmele uriașe se ridicaseră ca să așeze ușa în poziție corectă. O s-o repar cât ai clipi. —Mulțumesc, Bill, dar nu e nevoie. De ce nu te odihnești și tu? Susan și-a păstrat tonul vesel, deși tremura la gândul că bărbatul avea să o încurce în vreme ce ea se apuca să pregătească masa. Tu și Jenny ați putea să mergeți cu Milly în parc. Dacă vreți. Știm asta, s-a răstit Jenny cu viteza fulgerului. N-avem nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dormea profund. —Salut! Jake a încercat să zâmbească, dar era de o paloare cadaverică, iar părul blond, de obicei zburlit, era acum lipit de țeastă din cauza transpirației. Așa cum stătea acolo, puștiul arăta ca de doisprezece ani - un ghemotoc vulnerabil, care tremura de frig. Fiona a fost surprinsă de profunzimea sentimentelor care s-au trezit în ea la vederea băiatului. Din cauza certurilor din ultima vreme și a comportamentului agresiv și dificil al lui Jake, iubirea ei reală pentru el fusese dată uitării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
trebuit să facă în continuare. —Cum ai ajuns aici? La vreo jumătate de oră după ce-am luat pastila, a început să mi se facă foarte frig, a continuat băiatul cutremurându-se vizibil din cauza amintirii. După care am început să tremur foarte tare. Asta-i tot ce-mi mai amintesc. Se pare c-am ajuns la spital cu spume la gură. Jake a avut decența să arboreze o mină rușinată. Pe Fiona însă o apucaseră nervii. Nu din cauza lui Jake care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]