10,815 matches
-
au rugat să torn și eu fantasma mea de plumb pentru anul ce vine, dar n-am îndrăznit s-o fac. M-am eschivat râzând pentru ca nimeni să nu bănuiască motivul: când ești cu nervii zdruncinați, nu-i bine să torni plumbul. Cei din jur dădeau dovadă de o prea vie imaginație. Cât despre mine, mă gândisem la mult prea multe până atunci. Așa că am refuzat să intru în joc de teamă că fantasma de plumb îmi va boicota animalul inimii
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
inimii, că mă va stingheri și paraliza tot restul anului, de câte ori voi încerca să surprind animalul inimii. Dar și pentru că-mi ziceam - și poate că asta nu-i decât prelungirea aceleiași probleme - că ceilalți vor căuta să afle din forma turnată de lingura mea cât de distrusă sunt lăuntric și felul cum mă străduiesc să-mi exprim starea interioară prin cuvântul „animalul inimii“. În The Women in the Window, filmul apăsător al lui Fritz Lang, se spune: „Omul ajunge în situații
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
stratul dens de asfalt. Mai târziu, când prietenii mei și cu mine am ajuns să trăim amenințați cu moartea de Securitate, lucrurile s-au schimbat. Când, după lungi interogatorii chinuitoare, ieșeam din nou în stradă, cu ochii-ncremeniți ca și cum îmi turnase cineva ghips în găvane, simțindu-mi picioarele străine de parcă le împrumutasem de la un altul -, când mă-ntorceam acasă în această stare, plantele mi-arătau ce se petrece cu mine și nu poate fi exprimat în cuvinte. Iar pentru a mi-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
avusesem de-a face până atunci a venit la mine în fabrică, a încuiat cu cheia pe dinăuntru camera în care lucram, a pus cheia pe birou, s-a așezat și mi-a cerut un pahar cu apă. I-am turnat un pahar de apă minerală în timp ce el se uita la mine. Niciodată nu-mi luase atât de mult timp umplutul unui pahar cu apă. Deși nu mai știam eu însămi la ce mă gândesc în acele clipe, mi s-a
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
știam eu însămi la ce mă gândesc în acele clipe, mi s-a părut că el mă „citește“, de parcă trupul mi-era traversat de un soi de scriere. De cum intrase înăuntru, încuiase ușa în urma lui, dar în timp ce aștepta să-i torn apa avea aerul că nu va fi de-a binelea intrat decât în clipa când paharul se va umple. În cele din urmă s-a umplut, iar eu reușisem să nu vărs un strop. Apa făcea bășicuțe în pahar și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să trăiască, traversa grăbită și indiferentă salonul, fâlfâindu-și revoltată poalele halatului într-un suprem și arogant dispreț. Apoi venea chinul propriu-zis, când ai fi preferat mai degrabă să fii crucificat aidoma lui Hristos decât să efectuezi următoarea operațiune. Mama turna leșie în vas, apoi cu o cârpă freca bine-bine toată suprafața exterioară și interioară până când recipientele străluceau de curățenie. Dar spitalul din "Niculești-Jianu" avea un buget sărac, la limita funcționării, așa cum sunt și astăzi o mare parte din spitalele României
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și o remorcă. În remorcă erau un butoi cu motorină, și o mulțime de prăștini de lungimi variabile, între doi și cinci metri. La capătul fiecărei prăștine se lega un folmoștoc de bumbac, strâns bine cu sârmă, peste care se turna motorină, formându-se o torță. Am început acțiunea. Tinerii se urcau în copaci, iar de jos li se întindea prăștina la extremitatea căreia motorina ardea cu flacără și pe care o puneau sub fiecare cuib. Vă mai amintiți cum arată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de fericire paradiziacă, socotind că te afli cel puțin în fermecătoarele grădini suspendate ale Semiramidei... Iar vajnicii apărători în uniformă ai regimului comunist, dintr-un adânc spirit de iubire patriotică, îmbinat într-o proporție considerabilă cu respectul datorat ilustrisimului patronim, turnând în bârdâhanele lor cantități industriale de licoare zăvoiană, s-au aghesmuit în așa hal încât la un moment dat vorbeau încrucișat, fiecare în limba lui, neînțelegându-se absolut nimic din acest multidialog, fiecare amplificând numărul decibelilor emiși, într-un asurzitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fiind, țintuiți cu partea dorsală pe scaunele capitonate urlau într-un vacarm asurzitor, subscriind la o luptă pe viață și pe moarte. Și pentru a-și manifesta concret ura față de dușmanii noștri seculari, precum și dragostea față de sfânta Sarmisegetuză, își mai turnau un pahar de vin care de pe masă și până la gură se prăpădea jumătate peste cămășile albe, ornate cu țipătoare cravate multicolore, imprimate cu puchinele (buline). Ah! Ticăloșii ăștia de unguri! De ce nu ne lasă-n pace, domnule, măcar de sf.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
brațe ca pe un fulg, strângându-mă cu dragoste la pieptul ei. Te-au bătut, Titi, te-au bătut... Nenorociților! Ticăloșilor! M-a dus în casă și m-a așezat pe pat. A încălzit apă, a adus balia și a turnat apă în ea. Apoi m-a dezbrăcat gol-goluț, m-a luat cu grijă în brațe și m-a așezat în apa caldă din balie. Ce bine era, Doamne, ce bine îmi făceau apa caldă, săpunul și mâinile mamei spălându-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de care era cuprinsă familia Aciocîrlănoaiei. Nu mai era nimic de spus. Moșul și-a luat lampa fumegândă și, fâlfâind din poalele halatului ca niște largi aripi de liliac uriaș, s-a retras în cămăruța lui, în timp ce tata, afară, îi turna din căldare apă cu cana mamei pe bustul gol, străduindu-se să îndepărteze, pe cât posibil, urmele unui duș surpriză. Părinții noștri au ajuns repede și unanim la aceeași concluzie. Trebuia să ne mutăm din grajd. Cu cât mai repede, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Tata l-a așezat lângă fântână, lăsându-ne nouă în sarcină umplerea lui. Asta am și făcut. Mai pe seară, când tata s-a înapoiat de la muncă, am declanșat acțiunea. Mircea, Lică și Sandu cărau apă cu căldările și le turnau în găurile de șobolani; eu cu tata reprezentam plutonul de execuție, înarmați cu armele cele mai adecvate unei acțiuni de acest fel: tata cu o lopată zdravănă în mână iar eu cu un băț solid de salcâm. Apa bolborosea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-mă cu grijă pe iarba din curte la aer curat. Frații mei pur și simplu înlemniseră; nu mai mișcau deloc. Priveau fix la cadavrul din fața lor, fiind convinși că depășisem hotarul acestei lumi. Tata stând în genunchi lângă mine îmi turna cu sticla apă pe frunte și pe față, murmurând încet, duios ca pe o litanie sfântă, cuvinte care-i ieșeau automat din gură. Întoarce-te, întoarce-te Titicuță, vino înapoi; eu am nevoie de toți copiii mei. Uite, frații tăi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
încăpățânate. Ați înțeles, desigur, că întreg ritualul botezului a fost simplificat până la elementele lui esențiale, din cauză că nu dispuneam de cele necesare săvârșirii unei oficieri cum scrie la carte. Nu aveam nici tămâie, nici lumânări sau cristelniță cu apă ca să-i torn în creștet, adică între coarne Doamne, iartă-mă! Acuma, în ceea ce privește apa ca atare, cred că n-ar mai fi fost absolut necesară, întrucât se bălăcise, acolo, într-o baltă formată în urma precipitațiilor atmosferice, așa că mă puteam dispensa de ea; dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
hotel de cinci stele: 20 franci elvețieni pe oră. Pentru a fi acceptat, a trebuit să dau un fel de examen ad-hoc. Am cărat o tavă grea de argint printre mese și scaune, ca la o cursă cu obstacole, am turnat vin și apă minerală în pahare de diverse forme și mărimi etc. La final, am fost îmbrăcat într-o tunică albă, cu nasturi de argint și mi s-a cerut să zâmbesc. Am înghețat, pentru că zâmbetul la comandă, fals, în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a prezentat demisia, deoarece a recunoscut un viol petrecut în urmă cu 45 de ani, pe când era licean și se întorcea acasă cu o colegă în mașină. Presa a dezvăluit tot ceea ce s-a întâmplat, iar victima, după ce l-a turnat în fața camerelor de luat vederi, a decis să se sinucidă. Dincolo de logica faptului divers, mă întreb câți dintre oamenii politici români și-ar fi dat demisia. De fapt, nu cred că acest cuvânt există în vocabularul omului politic de Dâmbovitza
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sunt cunoscute tuturor celor care au citit Iarna decanului tribulațiile, spaimele și deruta din timpul vizitei lui Bellow la București. Și peste toate neplăcerile, venise într-un București devastat de cutremurul din 1977, unde laureatul Premiului Nobel trebuia să-și toarne cu gă leata apa la toaletă și să dârdâie de frig lângă calori ferul înghețat. Soția lui a fost tratată ca o transfugă, nu i s-a permis să stea la căpătâiul mamei, iar Bellow a făcut o adevărată psihoză
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
minte o întrebare. Ce părere aveți despre lucrurile clădite pe emoții negative? A.R. De urât, i-am urât, firește, pe Stalin, pe Gheorghiu-Dej, pe Ceaușescu - de fapt, mai mult pe madam Ceaușescu. Și am urât o colegă care mă turna tot timpul la Cadre. M-a turnat odată, cu mare tam-tam, pentru că, aflând eu că la cantina tipografilor de la Casa Scânteii se servea și mâncare de regim, ceea ce la cantina noastră, a ministerului, nu exista, l-am rugat pe un
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
lucrurile clădite pe emoții negative? A.R. De urât, i-am urât, firește, pe Stalin, pe Gheorghiu-Dej, pe Ceaușescu - de fapt, mai mult pe madam Ceaușescu. Și am urât o colegă care mă turna tot timpul la Cadre. M-a turnat odată, cu mare tam-tam, pentru că, aflând eu că la cantina tipografilor de la Casa Scânteii se servea și mâncare de regim, ceea ce la cantina noastră, a ministerului, nu exista, l-am rugat pe un coleg, fost tipograf, care nu mânca la
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
și eu cu ei. La Dresda, delegația este însoțită de două ghide tinere, sexy, ahtiate după bărbați, fiindcă sexul bărbătesc german era sau schilodit în cârje, sau mort pe front. Cele două ghide duc o intensă și combativă activitate noc turnă în paturile românilor. Suntem cazați într-un internat aflat în vacanță. Singurul care nu poate profita de generozitatea donatoarelor e soțul meu, care-a venit cu marfa de-acasă. R.P. Repet, știu că nu vă plac citatele, dar nu rezist
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
urma, ci fixează proteinele. Se ajunge astfel la proteine și la întrebarea capitală: dar dacă Joseph K. știa că apa caldă fixează proteinele și a spălat cu apă rece? Numai soția tace, tocmai soția acuzată de toți că și-a „turnat” urât soțul. Ea nu înțelege: de ce o cămașă spălată noaptea e o probă acuzatoare? De ce vedem peste tot sânge? De ce fiecare gest normal al unui om să ceară expertiza? De ce faptele cele mai pașnice pot intra în dosarul unui proces
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
unor epistole dramatice; eram ridicol și exaltat - o mărturiseam în fiecare carte poștală, dar nu ca o scuză, ci ca o evidență mortală. Unor bărbați de două parale pe Bălcescu le încredințam visuri ermetice; unui tip care știam bine ce „turna” în București despre mine îi scrisesem o ilustrată care începea cu cuvintele fitzgeraldiene: „old friend”, ceea ce nu merită să-i spui decât tatălui tău, după ce a murit; femeilor nu le spuneam „iubito...” sau „scumpo...” - un instinct de conservare încă mai
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
într-o convorbire pe mare șest, ca între complici, îi povestiră cum am ajuns să scot limba în curtea Uniunii Scriitorilor; abia îl potoliseră pe șoferul de la Goskino care era revoltat și nu exista nici o garanție că nu mă va turna; îl asiguraseră că sunt nebun, acela îi întrebase „dacă-i nebun, de ce nu-l internează?” și ei îi promiseseră „că vor comunica tovarășilor români ca să se ia măsuri...”, dar nu puteau avea încredere într-un șofer de Goskino. „În actualele
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și cu mită.“ („Alegătorul“, Gazeta literară, nr. 9, 27 februarie 1958) „De-atunci în promontoriul tău mă mișc osie roșie de stea. Râvnit obelisc, Solarul tău disc Trece prin inima mea, Îmi pulsează sângele-n artere Adânc fremătândă viziune Îmi toarnă frumusețe și vrere Din partinica dimensiune.“ („Osie roșie de stea“, Săptămîna culturală a Capitalei, 6 august 1971) „Reavăn chip al țării noastre dragi, Iar pe obeliscul ei etern, Sculptural, înalt profil modern, Are nmiresmări de brazi și fragi. Iar partidul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ale petrochimiei mondiale ajunse în România la începutul anilor ’60, care au schimbat mult perspectiva asupra căratului în sufletul meu și al femeilor-cal din Timișoara: niște coșuri, o plasă și-o pungă. Toate de plastic. Coșurile - dreptunghiulare sau rotunde - erau turnate în diferite modele, care cu găurele pur și simplu, care mai fanteziste (cu pătrate, cu cercuri sau cu flori). Arătau ca niște cufărașe sau ca două farfurii adânci lipite una de alta, cu mânere cam tari și tăioase, tot din
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]