9,893 matches
-
Corni. După ani și ani, pe măsura creșterii numărului de locuitori, o parte a populației satului Corni, atrasă de rodnicia solurilor din lunca Siretului, în frunte cu un cetățean de vază, pe nume Costescu, părăsesc satul Corni, se stabilesc pe vatra fostului sat Vlădeni (Săliște, conform legendei) și întemeiază satul Costești. Satul Costești din lunca Siretului este atestat documentar prin actul dat de Ștefan al II-lea Tomșa (1611-1615) Mănăstirii Solca (Anexa 3). La 18 martie 1615 Ștefan Tomșa dăruiește Mănăstirii
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
Ea dă mănăstirea Solca, munții Cocoșul, Găina, Valea Porcescul, Mestecănișul, Petrișul, Fața Câmpulungului (Dea)și Muncelul la Strajă și primește în schimb satul Costești, din ținutul Botoșani. Măsurile luate de stolnicul Constantin Kogălniceanu după 1767pentr „a ridica și așeza în vatra satului pe oamenii ce șed împrăștiați pe moșie”, cât și inundațiile catastrofale care au avut loc în această perioadă în zona satului Costești din lunca inundabilă a râului Siret, au determinat ca o parte din locuitorii acestui sat dă-l
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
Aufname der funf Moldavichen Districten", foaia nr. 9 nord, sunt trecute localitățile Korny între dealurile Viei-Corneț (împădurit si Lupărie (parțial împădurit) și Costeșty în lunca Siretului în apropierea confluenței Gârlei Morii cu râul Siret. Creșterea demografică determină dezvoltarea teritorială a vetrelor celor două sate vecine Corni și Costești până la unirea lor, fapt petrecut în jurul anului 1800. Satul unit a luat numele satului mai mare și pe care l-a dorit proprietarul moșiei, adică Corni. Satul Corni apare pe harta rusă privind
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
de către programul comunist, ca urmare a împărțirii teritorial-administrative din 3 iunie 1968, aparținând comunei Manoleasa. Construirea lacului de acumulare de pe Prut, a impus o restructurare a rețelei de așezări din comuna, implicând desființarea satului Șerpenița, sau strămutarea unor părti de vetre de sat și grupări de gospodării care cădeau sub curba de nivel de la cota 98,20 m (ex. Livenii Vechi și Livenii Noi). O alta cauză a scăderii nivelului de trai a populației și totodată a scăderii numărului de locuitori
Liveni, Botoșani () [Corola-website/Science/300915_a_302244]
-
de humus. În partea de sud-est a acestui deal, primăvara apar petice de solonețuri formate din acumularea sărurilor reziduale ale rocilor. În partea de vest a Suliței, pe marginea iazului Dracșani, din cauza apei freatice, se înregistrează deplasări de teren spre vatra iazului. Economia comunei Sulița are un caracter agrar. Principalele culturi întâlnite aici sunt: porumbul, grâul, orzoaica, sfecla furajeră, sfecla de zahăr, floarea soarelui, cartofi, fasole, etc. În categoria activităților de ordin secundar se înscriu cele comerciale sau din sfera serviciilor
Comuna Sulița, Botoșani () [Corola-website/Science/300925_a_302254]
-
împreună cu biblioteca școlii. În cadrul căminului cultural funcționează formații artistice cu prestigiu național, multe formații, printre care cea de dansuri bărbătești, formația de căiuți, grupul vocal și altele, participând la numeroase festivaluri folclorice interne și internaționale. Localitatea Tudora este o importantă vatră folclorică, cu datini și obiceiuri de origine daco-romană. Jocul căiuților și al caprei, jocul urșilor și al mascaților, colindele și urăturile sunt obiceiuri care fac deliciul localnicilor și al oaspeților satului, de la Crăciun la Anul Nou. În comuna Tudora se
Comuna Tudora, Botoșani () [Corola-website/Science/300928_a_302257]
-
sudică de DN 29 care face legătura dintre Botoșani și Suceava . Prima locație a satului a fost pe malul Șiretului la locul numit azi “Seliște” însă , nu se știe din ce motive , în jurul anului 1716 localitatea este strămutata pe actuala vatra a satului . Despre denumirea localității știm că logofătul Isaia , în timpul domnitorului Alexandru cel Bun primește un privilegiu asupra moșiei Vlădeni , de pe Siret unde fusese boier Oreș fiul lui Vlad și de la acesta din urmă se pare că a aparut numele
Comuna Vlădeni, Botoșani () [Corola-website/Science/300931_a_302260]
-
din urmă se pare că a aparut numele Vlădeni . În timpul Sfîntului Voievod Ștefan cel Mare moșia pe care se află localitatea era în proprietatea Sfintei Mănăstiri Putna . În anul 1765 Alexandru Mavrocordat dăruiește moșia Vlădeni boierului Iordache Balș . În actuala vatra a satului , pînă la anul 1906 a existat o bisericuța de lemn cu hramul “Sfanțul Nicolae” care a fost închisă în anul mai sus amintit de o comisie a Sfintei Mitropolii deoarece era în pericol iminent de a se dărâma
Comuna Vlădeni, Botoșani () [Corola-website/Science/300931_a_302260]
-
ale cadrului natural. Purtătorii culturii neolitice se îndeletniceau cu cultivarea primitivă a pământului și creșterea animalelor domestice (în special a cornutelor mari) și își făceau așezările pe boturi de deal sau locuri joase” . În concluzie, Vornicenii, prin poziția geografică, având vatra pe platouri înalte de 200 m altitudine, neinundabilă, prin existența unor pânze freatice bogate, prin solurile relativ fertile, unde s-a dezvoltat de timpuriu agricultura, prin existența unui ”petic” de pădure, prin descoperirea unor urme de locuire continuă, este o
Comuna Vorniceni, Botoșani () [Corola-website/Science/300932_a_302261]
-
economici, dar s-au dezvoltat și sub influența mediului natural, a localizării în raport cu posibilitățile de alimentare cu apă, cu existența unor resurse (lemn, piatră, loc de cultivat și de pășunat), a unor microclimate de adăpostire, a terenurilor prielnice pentru extinderea vetrelor, etc. Dovezile identificate pe teritoriul comunei Todireni atestă vechimea acestei așezări. În urma săpăturilor arheologice efectuate pe teritoriul comunei s-au descoperit urme ale culturii materiale din cele mai vechi timpuri, adică din perioada preistorică: de pildă, în punctul "LA POD
Comuna Todireni, Botoșani () [Corola-website/Science/300927_a_302256]
-
fragmente de teracotă acoperită cu smalț și decorate cu motive în relief aparținând perioadei de început a feudalismului dezvoltat (secolul XIV-XV) și fazei de mijloc (secolul XVI-XVII). Punctul "Curtea veche" unde s-au descoperit fragmente ceramice din secolul XIV-XVII reprezintă vatra vechiului sat Todireni. Denumirea veche a satului era TODIREȘTI sau TODIREANI. Atestare documentară: - 4 ianuarie 1523, când Ștefăniță Voievod întărește uric urmașilor lui Tăbuci din Boian pentru un schimb de sate, printre care și a treia parte din Toderești, în
Comuna Todireni, Botoșani () [Corola-website/Science/300927_a_302256]
-
Dejani este un sat în comuna Recea din județul Brașov, Transilvania, România. Localitatea a luat ființă prin colonizare, fiind aduse în zonă din jurul Dejului, de unde și toponomia localității, în principal două familii: Mailat și Caplea; considerate ca întemeietorii acestei vetre rurale. Satul "Dejani" se află poziționat: Satul are două hotare, în sus și în jos de sat, învecinându-se la miazănoapte cu Recea,la miazăzi fiind munții,la răsărit hotarele Recei și Berivoiului iar la apus hotarul satului Breaza. Nu
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
Horia este un sat în comuna Surdila-Greci din județul Brăila, Muntenia, România. Satul Horia este cel mai tânăr sat component al comunei Surdila Greci. El a luat ființă și s-a format ca vatră de localitate în jurul anilor 1945-1947. Inundațiile din acești ani au făcut ca locuitorii unor așezări din lunca inundabilă a râului Buzău să fugă din calea apelor și să caute alte zone mai ridicate care să-i ferească de acest pericol
Horia, Brăila () [Corola-website/Science/300966_a_302295]
-
râului Buzău să fugă din calea apelor și să caute alte zone mai ridicate care să-i ferească de acest pericol. Așa se face ca cea mai mare parte a satului Nisipuri, dar nu numai, să se așeze pe actuala vatră a localității care a căpătat denumirea de "Horia". Prefacerile din punct de vedere politico-social, atât imediat dupa terminarea celui de al Doilea Război Mondial, cât și după instaurarea regimului comunist, au influențat evoluția acestei noi așezări, care a început să
Horia, Brăila () [Corola-website/Science/300966_a_302295]
-
aflăm că din cele 4816,39 ha ale moșiei Cavadia au fost expropriate, pentru colonizare, 2027,4 ha repartizate în felul următor: 1818,5 ha la împroprietăriți, 627,99 ha pășune comunală, 125 ha rezerve de interes obștesc, 125 ha vatră comunală, 92,549 ha improductiv, drumuri, șanțuri. Hotarele dintre moșii erau reprezentate de prezența unor cruci de piatră dispuse la distanțe inegale unele de altele. Pe teritoriul satului Dudescu acestea se pot vedea la intrare în sat dinspre Zăvoaia pe
Dudescu, Brăila () [Corola-website/Science/300960_a_302289]
-
pe frumoasa vale a râului Sebeș, zonă geografică și frumoasă și aspră cu păduri de brazi veșnic în haine de sărbătoare și cu munți înalți pierduți în zare. Aici în Sebeș, e istorie și limbă românească, e cultură străveche și vatră de civilizație, e muncă și luptă cu greutațiile vieții, e jertfă și speranță. Stema Sebeșului este înpărțită în patru cadrane inegale în partea stângă sus, sunt reprezentați munții care străjuiesc satul, în partea dreaptă sus sunt reprezentate câteva spice de
Sebeș, Brașov () [Corola-website/Science/300968_a_302297]
-
sub denumirea de “Calea țării”. Datorită unui incendiu care a distrus partea de răsărit a satului (după o altă tradiție datorită molimei), locuitorii rămași fără locuințe și-au construit altele de-a lungul râului Ucea, satul căpătând configurația actuală. Vechea vatră a satului se putea observa până nu demult. E interesant de relatat că denumirea de Ucea a localității are corespondențe și în alte limbi și țări. Iată denumiri similar ale unor localități din alte țări: Ucia staraia, Ucia bolșaia (numele
Ucea de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/300976_a_302305]
-
apoi luau din nou coarnele plugului pentru că timpul nu aștepta după ei. Viața își relua ciclul de fiecare dată și când muncă câmpului înceta erau cu iarnă la use. Erau ierni cu multă zăpadă și friguri napraznice." Ioan Tudor - Toderita , vatra a sufletului românesc. Monografie . Editură Sigma 2005.
Toderița, Brașov () [Corola-website/Science/300974_a_302303]
-
sub denumirea de “Calea țării”. Datorită unui incendiu care a distrus partea de răsărit a satului (după o altă tradiție datorită molimei), locuitorii rămași fără locuințe și-au construit altele de-a lungul rîului Ucea, sătul căpătînd configurația actuala. Vechea vatra a satului se putea constată pînă nu demult. Denumirea de Ucea a localității are corespondențe și în alte limbi și țări. Iată denumiri similar ale unor localități din alte țari: Ucia staraia, Ucia bolșaia (numele unui rîu din apropierea Moscovei), Ucialy
Comuna Ucea, Brașov () [Corola-website/Science/300975_a_302304]
-
de vedere administrativ că sat de comună Vistea, iar în anul 1968 este atașat că sat de comună Ucea. În legătură cu numirea satului Feldioara facem mențiunea că toponimul „cetatea" din hotarul satului situat la distanță de aproximativ 350 m miazăzi de vatra satului, indică cu exactitate locul unde a fost construit în secolul al II-lea e.n. castrul român. Toponimul „cetatea" a intrat în conștiința locuitorilor o dată cu zidirea castrului și i-a rămas numirea în vorbirea curentă a satului până azi. Conform
Comuna Ucea, Brașov () [Corola-website/Science/300975_a_302304]
-
în 930 de gospodării. Majoritatea satelor comunei sunt „sate de adunătură”, constituite în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, prin comasarea „târlelor” înființate în Bărăgan. Ele au evoluat de la grupurile de locuințe individuale, fără un plan anume, cu vatra satului delimitată de proprietăți agricole sau de elemente naturale, la satul de tip „adunat”, cu loturile de casă bine delimitate. Nucleul în jurul căruia s-au dezvoltat satele a fost constituit din clădirile publice - biserica, primăria, școala, precum și locuințele micilor negustori
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
încăpere a casei ținea loc de încăpere de gătit, de luat masa, de dormit și de primit, și chiar de loc de rugăciune. La țăranii fruntași și mijlocași locuința avea două sau trei încăperi. A doua încăpere era exclusiv destinată vetrei, iar când apare cea de a treia, indiferent de cât de numeroasă este familia, ea era ținută drept „camera bună”, destinată păstrării avutului și primirii oaspeților importanți, la sărbători. În perioada interbelică, o casă tipică era compusă din 2 camere
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
lunii august 1944. Deja o parte dintre locuitori părăsiseră satul până în acel moment, inundațiile determinându-i și pe cei rămași să-l părăsească și să se stabilească, în special în Târlele Filiu, Ianca și Brăila. În anul 1973 au părăsit vatra satului ultimii locuitori, în marea lor parte bătrâni care nu doriseră să părăsească satul. Vatra satului a fost arată și transformată în teren agricol, în prezent mai putând fi vizibile doar ruinele bisericii și fostul cimitir al satului. După 1990
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
-i și pe cei rămași să-l părăsească și să se stabilească, în special în Târlele Filiu, Ianca și Brăila. În anul 1973 au părăsit vatra satului ultimii locuitori, în marea lor parte bătrâni care nu doriseră să părăsească satul. Vatra satului a fost arată și transformată în teren agricol, în prezent mai putând fi vizibile doar ruinele bisericii și fostul cimitir al satului. După 1990 o parte din foștii locuitori din Filiu au revenit creând o zonă cu locuire temporară
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
N la S și de la V la E. Partea de nord a interfluviului are un relief eolian cu dune orientate N, N-E-S, S-E. În rest se întinde câmpia în care singurele zone accidentate sunt depresiunile crovurilor, movilele și cu vetrele lacurilor sărate Unturosu și Tătaru. Altitudinea, energia de relief și fragmentarea sunt foarte reduse din care cauză există zone fără scurgere. O astfel de zonă adăpostește unul din cele mai tipice lacuri de tasare în loess ale țării: Tătaru. În
Comuna Dudești, Brăila () [Corola-website/Science/300961_a_302290]