9,864 matches
-
doi cei mai buni, cu 5 000 lei. O adevărată panică. Ne aduceam aminte că cu doi ani mai înainte tot așa fugeau ai noștri, dar nu cu lucruri de furat. Pe cât eram de îndurerați atunci, pe atât eram de veseli azi. Râdeam singură pe stradă, alergând de la o casă a fraților la alta. Un ofițer, văzându-mi veselia, începu să înjure. Ce bine îmi făcu mânia lui! O doamnă, trecând pe lângă ei, le strigă: „Mai iute, domnule, ca să ajungi la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
i s-a făcut o manifestare specială. Mama îi scrisese o scrisoare de bun venit. El a cerut să vină cu Ionel să-i mulțumească. Erau Costache cu Pia, Lia, Marie Pillat, Pia Danielopolu și Dinu cu Oni; Berthelot, foarte vesel și încântat de toate demonstrațiile ce i se făceau, a binecuvântat pe Oni. Părea un adevărat taică Burtălău, cum îl chemau soldații în Moldova, dar era cam amețit de toate succesele lui. Proiecta o călătorie cu auto-ul prin sate
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Philippescu, mare mareșal, deteră o ținută mai potrivită Curții. Dânsul era un tip de boier vechi, întrunind tradițiile neamului său cu civilizația ce adoptase în călătorii și educația europeană ce primise. Fusese bărbat frumos și era plăcut, admirabil conservat, hazliu, vesel, dar și mușcător și intransigent când era vorba de oarecare principii. Luase de soție, mai tânără de ani ca el, pe fiica naturală a lui Hangerli, descendentul celui ce domnise vremelnic la noi, naturalizat german și ocupând o funcțiune înaltă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
din intimitatea bărbatului ei, gelozia morbidă o rodea și, pentru a ne înlocui atrăgea pe frate-său cu fetele lui. Acestea, gentile, copilăroase, frumoase, bine crescute, dar cu nimic serios și substanțial în capul lor de păsărele, aduceau o notă veselă în viața lui Ionel, care fusese atât de încercat în timpul războiului tragic. Primi cu mulțumire această distracțiune și încetul cu încetul prinse chiar prea mult gust de ea. Cum cele două familii erau foarte diferite din toate punctele de vedere
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
prieteni. Duca - preocupat, și cu drept cuvânt. După o oră și jumătate de audiență, se întoarse radios la vila lui Costinescu, obținuse ce dorea de la rege și i se ridicase piatra de pe inimă. De mult nu-l văzusem așa de vesel și voios. Rămase acolo, luă ceaiul și plin de mulțumire plecă la gară cu d-rul Costinescu, insistând ca Dinu, cam guturăios, să nu-l însoțească. Sosind la gară, Duca sare din automobil și alergă spre tren. Pe peron erau mulți
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ajung la bârlog să mă culc. Urșii hibernează toată iarnă, nu se pot juca! Și spunând acestea, ursulețul o lua la fugă, pierzându-se printre copaci și zăpada groasă. Nu trecu mult timp și brăduțul auzi deasupra lui un ciripit vesel. Vrei să ne jucăm împreună? Încerca din nou brăduțul. Nu-i răspunse nimeni, pentru că păsărica deja zburase mai departe. Nu cred c-o să-mi găsesc vreodată un prieten de joacă, spuse trist micul brad. Deodată, se auziră niște râsete vesele
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
vesel. Vrei să ne jucăm împreună? Încerca din nou brăduțul. Nu-i răspunse nimeni, pentru că păsărica deja zburase mai departe. Nu cred c-o să-mi găsesc vreodată un prieten de joacă, spuse trist micul brad. Deodată, se auziră niște râsete vesele. Privind atent în jur, brăduțul zări doi copii împreună cu tatăl lor. Uite ce brăduț frumos! Zice băiatul, apropiindu-se. Ai dreptate, spuse surioara lui. Se potrivește cu camera noastră, e numai bun de pom de iarnă. Haide să-l luăm
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
printre flori, a crescut cum rareori vezi, o ciupercă uriașă, tocmai ca ridichea din poveste. Ce minunăție! Florile se minunau, fluturii zburau curioși în jurul ei, neînțelegând cum a putut crește așa de mare! Prichindel și Prichinduța, doi copii zglobii și veseli, au ieșit la joacă-afară și s-au îndreptat spre grădină plină de flori. Am să culeg floricele și-am să-mpletesc o coronița pentru mama, se hotăra Prichinduța. Eu am să alerg după fluturi, e mai hazliu, chiui Prichindel și
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
de toate animăluțele din poiana. Din această cauză, Țepeluș nu prea avea prieteni de joacă. Cand il vedea pe Vulpișor, un pui de vulpe cu blană roșcata, mereu cu zâmbetul pe buze și gata de joacă, sau pe Rița-Veverița cea veselă și săltăreața, jucându-se împreună, sarea la ei, îi ciupea, îi înțepă cu țepii lui ascuțiți, ba îi și scuipa, le punea piedică și apoi se distra de năzdrăvănia lui. Acest lucru supără tare celelalte animăluțe așa că toate fugeau numai
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
umbră unei frunze de brustur să se adăpostească de razele soarelui și se gândea la ce să facă, cum să facă, îi apăru pe neașteptate în fața MelculCodobelcul, cel ce-și duce căsuța în spinare. Melcul îi zâmbi și îi spuse vesel: „ Salut! Mă bucur să te văd azi!”. Surprins de acest salut neașteptat, Țepeluș zâmbi la rândul lui și îi răspunse: „Salut! Și mie îmi pare bine că te văd! Apoi începură să vorbească împreună de parca se cunoșteau de când lumea. După ce
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
să găsești. E foarte frumos să faci parte din breasla artiștilor naivi, deoarece acești oameni sunt cu totul deosebiți, atât prin ceea ce fac, cât și prin ceea ce simt ei. Îi cunoști de la o poștă, sunt puțin cu capul în nori, veseli, ingenioși, orgolioși și mândri, dar pot fi și de o bunătate pâinea lui Dumnezeu. Artiștii naivi se împart în mai multe categorii, după cum și arta lor se împarte în mai multe tipuri. Când spun artist naiv, mă gândesc în primul
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Vintilă fiind nemulțumit de noi. Sper finalul taberei împreună cu pictorii iugoslavi, în noaptea în care ei plecau, cu un tren pe la 4 dimineața, pe la ora două noaptea, noi eram într-o cameră vreo 6-7 inși, bineînțeles că spiritele erau foarte vesele și bancurile se spuneau unul după altul. La un moment dat sună telefonul, era o pictoriță de-a noastră din Iugoslavia, care m-a rugat să mă duc până la ea în cameră, să-mi dea niște culori, căci ea pleacă
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
facultatea de filologie din Timișoara, de profesie era lăcătuș, lucrase ca tehnician normator la Întreprinderea Minieră Moldova Nouă, dar acum era pensionat pe caz de boală. Fără studii în domeniul artei, avea înclinații spre pictură, sculptură și iconografie. Era fire veselă și foarte deschisă, un pătimaș al artei și al frumosului. Debutase în 1981, participând la toate expozițiile ce erau organizate sub egida Cântarea României, până în 1989 când s-a și pensionat. Pentru prima dată după o lungă absență de pe simezele
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
pândă, Dealul Lupului, la fel ca denumirea localității. Vintilă picta nu știu pentru a câta oară celebrul său tablou cu răsărita soarelui și muzicanți, dovada unei lipse de inspirație. Majoritatea tablourilor sale erau cu dovlecei, trenulețe, floarea soarelui și muzicanți veseli. O anumită temă pe care o cam tot repeta, schimbând ici colo câte ceva. Plimbându-mă fără nici un rost, negăsindu-mi liniștea și locul, dau peste o stivă de lemne de foc care scăpase de frigul iernii ce trecuse, nefiind arse
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
masa. Cina se servise într-o liniște deplină, fiecare arunca priviri de jur împrejur încercând să deslușească misterul ce apăruse din senin în tabără în legătură cu cele două tuburi de culori. Fiind vineri seară, după strângerea tacâmurilor, Bobiță, cu firea lui veselă și zâmbetul specific unui om care niciodată nu pune nimic la inimă, mai ales fleacuri, privindu-ne pe rând ne-a invitat la o nouă partidă de remy, pe noi, cei cu care își petrecea serile. În aceste seri ne-
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
acest Șerban Eminovici". În privința antecedentelor personale ale poetului, numeroase documente atestă constituția psihică ciclotimică, premorbidă, a lui Eminescu. Fiind în general cunoscute, reamintim doar portretul tipic făcut lui Eminescu de către Caragiale: "...așa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel și trist, blând și aspru, mulțumindu-se cu nimica și nemulțumit de toate, aci de abstinență de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieții, fin și iritat ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură! fericită pentru artist, nefericită pentru om". Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
1887 de către Hareta și adresată Corneliei Emilian. "În intervalul de 21 zile n-a vorbit nimic, de trei (zile) acum articulează un cuvânt, azi pentru prima oară a putut mânca carne, deși foarte puțină dar totuși e ceva, are figura veselă, surâde și recunoaște. Medicament, în interior, e cu neputință a i se introduce, i să fac fricțiuni cu mercur și prin ele a venit ameliorarea stării sale; de eri am contenit a i le face pentru câteva zile din cauza slăbiciunii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
casabile din încăperile în care se afla și luând din belșug pe haine varul de pe ziduri, dar fapt este că, fiind cum era, și nu altfel, încânta cu prezența sa pe toată lumea. Oriunde apărea izbuc neau exclamații bucuroase, o însuflețire veselă se instala, toți cei de față precipitându-se către el pentru a-i prinde vorbele de duh, glumele, înțepăturile, emisia neistovită de umor. Cam în felul acesta, îmi închipuiam, va fi fost întâmpinat Creangă în mediile prin care circula, între
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
alții mai puțin, firește, dar de avut toți aveau pentru a trăi cel puțin cu decență. Orașul era bogat din comerțul cu grâne, se puneau la cale tot felul de afaceri și de muncit avea toată lumea unde. Se trăia și vesel, se petrecea prin cafenele, tripouri, cabarete, prin grădinile de vară care împânzeau Brăila. În acord cu acest tumult se desfășura și o destul de intensă viață culturală, despre care și azi mărturisesc edificiile celor două teatre, Comunal și Lyra, după cum ar
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pur și simplu, fără intenție literară" (Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, 1979, p. 377-379). Asemenea afirmații sunt justificate în întregime, îndeosebi, de volumul Zile trăite, pe care același istoric literar îl consideră "o evocare nostalgică a unor întâmplări vesele și triste dintr-o existență nu prea agitată, dar plină și generoasă". Deoarece simțea, după propria-i mărturie, că a ajuns "la capătul cărării", trecutul îi apare scriitorului ca o oglindă a liniștii sufletești și a stabilității morale, așa cum o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Negruzzi. De altfel, în acest două valoroase lucrări aflăm destule lucruri despre prezența lui Gane în cadrul celebrei societăți de la Iași, inclusiv despre lectura și aprecierea nuvelelor, ca și despre poreclele pe care le-a primit autorul lor, inclusiv unele amănunte vesele și picante. Memorialistului i se spunea Drăgan, Drăgănescu și, mai ales, președintele celor nouă (care erau, de fapt, opt!), care nu pricep niciodată nimic din disertațiile filosofice ale lui Maiorescu și Eminescu sau din poeziile lui Samson Bodnărescu (Pogor era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de fapt, opt!), care nu pricep niciodată nimic din disertațiile filosofice ale lui Maiorescu și Eminescu sau din poeziile lui Samson Bodnărescu (Pogor era un "naș" inspirat în privința poreclelor atribuite, inclusiv lui Maiorescu). Pagini de literatură autentică, întâmplări hazoase, scene vesele, aluzii, șarje amicale și portrete personalizate își găsesc locul potrivit în aceste evocări lirice din Zile trăite, în legătură cu care I. Șiadbei afirmă: "O trăsătură caracteristică a celor mai multe portrete ale lui N. Gane, deși scriitorul avea un remarcabil talent descriptiv, este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
eram de părere la început să-i întoarcem imediat decretele, dar am amânat lucrul de Sf. Neculai, pentru când ne-am hotărât să-i exprimăm mulțămirile noastre într-un mod mai drastic. Întru adevăr, părintele meu, deși bătrân, dar om vesel și primitor, mă însărcină să invit la masă de Sf. Neculai pe toți prietinii mei din oraș. Îmi aduc aminte că atunci, cu ocaziunea acelui banchet, am scris eu însumi învitațiunile cu litere chirilice încălecate unele peste altele după moda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de titlurile cu care Vogoride sperase să ne cumpere. Iar la masă, să dea Dumnezeu bine Numai râs și chef; și nici că se putea să fie altfel când eram vreo 40 de ștrengari, toți unul și unul, tineri, sănătoși, veseli, la adăpost de grija zilei de mâni și toți însuflețiți de focul pe care Vogoride cerca să-l înădușe cu pergamente 5. Bine te-am găsit, bre comis! Să trăiești, chir6 paharnice! La mulți ani, arhon 7 spatar! Și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
este marele izvor de mângăiere, numai trebuie să știe omul ceti în cartea naturei și să-i înțeleagă cuvântul. Așadar, iubite cetitor, iată cu cine ai onoarea de a face cunoscință: Sunt născut la poalele munților Carpați în micul și veselul orășel Fălticeni, situat pe un platou între două râuri, Moldova și Șomuzul, și care încă de pe atunci era înzestrat cu strade largi bine prunduite, cu case albe, curate, umbrite de plopi nalți ce păreau că străjuiesc asupra locuitorilor. O mână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]