86,398 matches
-
facă de mâncare și să Întindă masa. Singurul În măsură s-o ajute este Nicolae, cel mai mic dintre copii, lipsit de cea mai elementară Înțelegere. Mama este singura apărătoare a necăjitului copil. Locul lui Nicolae În sânul familiei este observat de autor În momentul când Întreaga familie se așază la masă, dar el nu are un loc al lui, cum au toți ceilalți. Plânsul copilului e luat În seamă doar de mama. Aflat pe pragul de sus, dintre camera de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Noi, peștii, Înotăm printre ele atât de repede, Încât părem gălăgioși. Visul nostru de aur e să Înghițim una, bineînțeles, pe cea mai mare. Ne punem În gând o fericire, o speranță, În sfârșit, ceva frumos, dar peste câteva clipe, observăm mirați că ni s-a terminat apa”. Iona descoperă până la urmă că existența se consumă În limitele unui univers piscicol, unde peștii se Înghit unii pe alții. El Însuși este un pântece de pește. Încearcă să se elibereze din acest
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
-i Înțeleagă menirea și să-i Îndrepte demersul pe un făgaș, putând să-l proiecteze către vocația lui universală, aspirație junimistă, legat fiind de această mișcare o bună parte din exixtența lui de creator. De altfel, după cum s-a putut observa, opera dramatică a lui Caragiale a fost creată tocmai În perioada când contactul lui cu Junimea și Titu Maiorescu a fost cel mai apropiat. Autorul „Scrisorii pierdute” Își făcuse ucenicia În lumea teatrului cu mult Înainte de a scrie capodoperele care
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
varietatea și splendoarea ei, nu poate lipsi. Femeia e stăpâna acestui univers, ea Îl fertilizează, iar bărbatul devine, sub influența ei pozitivă, un luptător și un demiurg. Asemenea poeme dau măsura talentului poetic arghezian („Mireasa”, „Căsnicie”, „Mirele”). Urmărind universului mărunt, observăm că Tudor Arghezi continuă tradiția lui Emil GÎrleanu și a lui George Topîrceanu, În descrierea universului mărunt, al viețuitoarelor fără cuvânt. Nicăieri ca până la el lumea acestor viețuitoare, de la gâzele minuscule, la feluritele păsări (cocoși, rândunele, vrăbii, lăstuni, etc.) și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ar fi ele, complementate cu un suport financiar extern. Instrumentele esențiale ale acestei strategii sunt crearea unei coeziuni comunitare și cristalizarea capacității de cooperare. Nu este întâmplător că în centrul acestei strategii stă conceptul de capital social. După cum se poate observa, această paradigmă este diferită de paradigma societăților dezvoltate. Banca Mondială a mizat masiv pe această strategie de aplicat în țările foarte sărace. Ideea de bază este că dezvoltarea comunitară reprezintă o abordare strategică de însănătoșire și lansare a economiei în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Teorema 2: Trecerea unei probleme dintr-un stadiu preliminar în unul superior se produce datorită accentuării unor efecte adverse, creșterii presiunilor interne/externe, apariției unor noi oportunități de acțiune pentru soluționarea respectivei probleme. Condițiile evoluției descendente a unei probleme sociale Observăm empiric faptul că gradul de centralitate a unei probleme sociale nu durează, involuând spre o stare manifestă secundară sau chiar de latență. Centralitatea unei probleme sociale este strict limitată în timp. Poate că o asemenea situație este relativ evidentă. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ai economiei, ai delincvenței, ai poluării, ai nivelul mortalității infantile, ai gradului de satisfacție/insatisfacție; c) factorii determinanți ai dinamicii problemei sociale - este importantă identificarea factorilor, a condițiilor și a situațiilor care generează constituirea și dinamica respectivei probleme. După cum se observă, o asemenea analiză are în vedere fenomene și procese detectabile cu mijloace obiective la un palier obiectiv, independent de palierul conștiinței. Acest palier cuprinde, de asemenea, evidențierea problemelor-cauză: factorii, condițiile care generează problemele-stare. Sunt incluse aici teorii explicative ale fenomenelor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Simpatic sau antipatic, țăranul e o realitate” care trebuie acceptată de oricine o examinează dintr-un unghi sociologic (Ralea, 1928). Evaluând modelul poporanist și țărănist asupra structurii și direcției de evoluție a societății românești, Eugen Lovinescu (1881-1943) și Ștefan Zeletin observau, nu fără temei, caracterul său hibrid, dualismul său structural: o structură social-economică medievală pe care s-a altoit o formulă de democrație politică revoluționară (Lovinescu, 1924/1972, p. 314-315); „sus” instituțiile democratice ale burgheziei capitaliste, „jos” viața economică a vechiului
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
lupta de clasă - factor de transformare a claselor; sociologia poporanistă a constituit „prima critică radicală a evoluționismului sociologic marxist” și cea dintâi afirmare a „rolului evoluționar al clasei mijlocii” (Bădescu, Dungaciu, Baltasiu, 1996, p. 82). Ca alternativă la sociologia marxistă, observa Ilie Bădescu, sociologia poporanistă a formulat două teze fundamentale: 1) întreaga organizare socială ierarhică a omenirii s-a născut prin superpunere; peste „elementul țărănesc nediferențiat social, conservator s-au superpus pe rând, în istorie, feluritele rânduieli ierarhice, de clasă și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
rezistențele interne. Statul care este cel mai capabil să mențină un imperiu cucerind periferia va putea scăpa de acest ciclu; inamicii săi care rămân în urmă în privința cuceririi străine (externe) vor rămâne în urmă și acasă. (Randall, 1988, p. 96) Observăm deci că marea rivalitate și bătălie între statele centrale (sau metropolitane) nu se mai desfășoară în relațiile lor nemijlocite, fiind exportate în „periferie”. Așa se face că bolnavul de gută (boala bogaților) este în „metropolă”, dar cel ce răcnește de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
înseamnă și perioada de expansiune a unui mare oraș, astfel încât succesiunea celor patru cicluri înseamnă și o succesiune de culturi metropolitane. Iar dacă vrem să admitem că „periferiile” pot crea strălucite „culturi critice”, atunci nu e lipsit de interes să observăm că în faza metropolitană franco-engleză una dintre cele mai strălucite „culturi critice” europene a fost cea românească. Cu fiecare translație a „centrului” a apărut un nou oraș înălțat la rangul de metropolă a lumii. Iată succesiunea metropolelor europene: Sevilla, Anvers
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
culturi critice” europene a fost cea românească. Cu fiecare translație a „centrului” a apărut un nou oraș înălțat la rangul de metropolă a lumii. Iată succesiunea metropolelor europene: Sevilla, Anvers, Amsterdam, Londra, Paris. Pe de altă parte, se cuvine să observăm că mișcarea „culturii metropolitane” nu ascultă de ciclurile economice. Este adevărat că marea culminație a culturii franceze aparține „ciclului economic franco-olandez”. Atunci apar și Descartes, și Pascal. Dar e tot atât de adevărat că Parisul nu va mai părăsi scena mondială, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
respins de fiecare dată guvernarea în funcțiune. După 1997, tranziția politică românească se complică însă, pentru că noul actor care intră în scenă, capitalul occidental în general și cel european în special, acționează, de asemenea, cu prioritate politic. Capitalul occidental a observat repede că punctul forte al capitalului național este rețeaua de relații politice și administrative, în vreme ce slăbiciunile sale - lipsa de capital, managementul defectuos, productivitatea scăzută, nivelul tehnic înnapoiat - se manifestă cu prioritate pe piață. Ca urmare, strategia capitalului occidental în confruntarea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cu 1997, capitalului național se întind pe aproape un deceniu și nu s-au terminat nici acum. Iată o bună dovadă a rezistenței înverșunate pe care a opus-o, pe toate căile, capitalul național în fața acestei ofensive. Este ușor de observat că această rezistență a fost cu atât mai mare cu cât atacul se adresa unei ținte mai importante în structura de rezistență a capitalului național. Supraviețuirea capitaliștilor români depindea de supraviețuirea câtorva instituții fundamentale ale noului sistem de putere. Prima
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
concepute țin de responsabilitatea autorităților române și reprezintă una dintre formele de organizare economico-administrativă posibile. În ciuda demarării programelor de dezvoltare regională și de micșorare a dezechilibrelor de dezvoltare, dacă urmărim câțiva indicatori de bază (PIB, rata șomajului, IDS, populație rurală), observăm o creștere a diferențelor dintre regiuni în perioada 1998-2000 (Lhomel, 2003). Totuși, într-o ierarhie a disparităților interregionale în UE și CEE, în funcție de nivelul PIB, în cea mai dezvoltată și în cea mai săracă regiune pe țări, în anul 2002
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
structura activității economice, productivitatea muncii, accesibilitatea regională, nivelul de calificare a forței de muncă și rata de ocupare - sugerează și factorii stimulativi cărora ar trebui să li se acorde o importanță deosebită în dezvoltarea regională. Pe de altă parte, se observă că factorii respectivi corelează și cu gradul de urbanizare (PND 2004-2006), un județ sau o regiune este cu atât mai sărac(ă) cu cât proporția populației care trăiește în mediul rural e mai mare. De aceea, pentru dezvoltarea regională a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
aceea a cuantificării nivelului de bază de la care se începe acțiunea, a contribuției naționale (publice și/sau private) și a nivelului la care se estimează că o să ajungă indicatorul. Din analiza celor trei variante ale planurilor de dezvoltare se poate observa procesul de structurare a politicii regionale în România. Aceasta a evoluat de la simple descrieri ale situațiilor existente și stabilirea unor priorități generale la elaborarea unor strategii concrete de acțiune și de implementare a programelor. Deși în ultima variantă capitolele de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
comunitate sedentară, de la pastoralismul cămilelor la agricultură, de la individualism la participare comunitară și de la afiliere tribală la participare națională. Mai mult, studiul atribuia câteva caracteristici negative acestei populații: „pacea minții”, lipsa planificării, a economisirii și a investițiilor. După cum se poate observa, fiecare recomandare se baza pe schimbarea modului esențial de viață al acestei populații. Afilierea tribală este crucială pentru rațiuni ce țin de identitate, apartenență, schimburi comerciale (cămile contra produse agricole); mai mult, această populație nu știa nimic despre agricultură (pe lângă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
consideră familia foarte importantă (87 față de 80% în spațiul ex-comunist, diferență semnificativă la p < 0,005). 85% dintre români declară, la rândul lor, că familia este foarte importantă. Comparând diferențele dintre măsura importanței familiei și cea a prietenilor, se poate observa că în țările foste comuniste prietenii nu pot concura nici pe departe cu familia ca importanță în viața cetățenilor lor. În Vest diferențele continuă să fie importante, însă mult mai reduse ca intensitate. România înregistrează o diferență de 59 de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
plus, liderii extrag beneficii adiționale din participare. Cele mai importante sunt prestigiul, respectabilitatea pe care le aduce conducerea unei inițiative colective, laolaltă cu întărirea poziției în rețeaua socială. Cunoașterea surselor leadership-ului în organizațiile comunitare nu este foarte bine așezată. Popkin observase în cercetarea sa etnografică din Vietnam că, pentru ca liderii să fie eficienți, aceștia trebuie aleși dintre membri cei mai capabili și mai credibili. Aceste caracteristici sunt asociate cu poziții centrale în structura de rețea a comunității, care evocă prestigiul și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
managementul serviciilor de asistență socială și de sănătate, consiliere și supervizare în asistența socială, combaterea și prevenirea dependenței de droguri etc. În mai puțin de patru ani, după ce a apărut prima promoție de asistenți sociali cu diplomă universitară, s-a observat o schimbare evidentă la nivelul percepției sociale față de această profesie. Ea a devenit foarte atractivă atât pentru cei tineri, cât și pentru cei care lucrau în asistența socială, dar fără a avea o calificare în domeniu. O multitudine de factori
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
regiune să scadă între 1987 și 1998 de la 75% la 66% din cele aproximativ 1,2 miliarde de persoane care trăiesc cu mai puțin de 1,08 USD/zi per capita (la PPP - 1993) (Chen, Ravallion, 2001, apud Townsend, 2004). Observate în paralel, datele privind ratele de sărăcie și nivelul PIB per capita atrag atenția asupra faptului că țări cu relativ același nivel al PIB pot avea rate diferite de sărăcie și invers. Aceste „paradoxuri” aduc în prim-plan problematica modului
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
perspectiva paradigmei neoliberale performanța economiilor asiatice certifică faptul că aceasta este calea spre creșterea bunăstării, în timp ce în cealaltă situație responsabile pentru eșecul integrării în sistemul mondial sunt considerate performanțele economice scăzute ale politicilor naționale (Mkandawire, 2002). Autori precum Wade (2001) observă că fluxurile financiare din zilele noastre „curg” spre țările bogate, în pofida deschiderii a tot mai multe piețe naționale spre cea internațională. Țările mai puțin dezvoltate intră, de regulă, în competiție pe piața produselor cu prelucrare primară, nestrategice pentru economia mondială
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
unui bumerang (Alber, 1988). În contextul căderii regimurilor comuniste, cele care susțineau prin puterea exemplului adecvabilitatea abordării sociale în funcționarea economiei, adepții liberalismului și ai supremației pieței au avut mai puține motive să se justifice pentru „eșecurile pieței”, astfel încât, așa cum observa Mishra, „nu este surprinzător că, în multe țări, au fost acceptate niveluri tot mai ridicate ale insecurității, sărăciei și inegalității, fără consecințe politice” (Mishra, 1999). Un astfel de context a dat un imbold suplimentar ideilor de inspirație liberală în gestionarea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
totuși preferată, devine esențială dimensiunea segmentului destinatar al suportului social, ca și nivelul sumei alocate, pentru că, dacă și după alocarea resurselor publice sărăcia persistă, se pune în final întrebarea: în ce constă economia realizată? Pe de altă parte, Townsend (2002) observa că studii ale celor ce au analizat sistemele bazate pe testarea mijloacelor în diferite țări europene atrag atenția asupra faptului că aceste programe „au o acoperire scăzută, sunt complexe și costisitoare din punct de vedere administrativ, produc diviziune socială, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]