9,813 matches
-
o liniște nemaiîntâlnită se face în jur, amicilor săi nevenindu-le să creadă că ceva putea fi mai important decât mutarea sa în centru. — Numai dacă ai aflat secretul nemuririi ne mai poți minuna, amice, se ridică Fernic și-l îmbrățișează. Ai înnebu- nit, ce veste să bată o așa realizare ? Iar Cristi bagă mâna în paltonul său, scotocind după ceva, și într-un târziu, după nenumărate murmure și șușoteli, scoate câteva foi mototolite. — Să bem, dragii mei ! În cinstea acestor
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pentru cine ești tu, nu pentru trupul tău tânăr și frumos, pentru faimă și banii de palate. Spune-mi, știe vreuna din câte au călcat aici ce e în sufletul tău ? Spune- mi... După câteva secunde de tăcere, Cristi o îmbrățișează. — Nu te mai îngrijora atâta, mamă, c-o să fie bine. O să găsesc o femeie care să mă iubească așa cum spui tu, cu adevărat. Dar e greu acum, nimeni nu mă știe și nu stă să afle cine sunt, sunt Cristian
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Fernic în schimb era numai un zâmbet, se bucura de minune, gândind că acesta era impulsul de care avea nevoie Cristi pentru a termina odată jocurile și a-i spune în sfârșit ce simte. Aproape că-i venea să o îmbrățișeze pe Rada pentru curajul gestului ei, pentru această forțare a unei decizii care să-l scoată pe Cristi din carapace. — Sigur, continuă ea, dacă nu dorești, mă voi duce acasă. „Invit-o la tine“, zbiera în gând Fernic. „Invit-o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
casei, aveau să găsească o sume- denie de amici și prieteni, foști colegi de liceu sau vecini, brăileni și ei, care plecaseră de ani buni din țară. — Dar de când s-a mutat, dragii mei, Brăila la Paris ? a zâmbit Cristi, îmbrățișându-i pe fiecare, aproape cu lacrimi în ochi. O bucurie de nedescris a luminat întregul salon, când generația de copii și tineri de după război a micuțului oraș de pe Dunăre s-a regăsit după atât timp și atât de departe de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mandat ce să vadă neapărat cât stă în capitala Franței, fiind nevoit să-și facă o adevărată listă, a venit și a doua mare surpriză. Pe scena restaurantului lui Andronic a urcat marele Grigoraș Dinicu, pe care Cristi l-a îmbrățișat cu lacrimi în ochi. — Iată deci că la Paris tangoul și lăutăreasca pot domni în pace, s-a auzit vocea inconfundabilă a Mariei în spatele lor. Da, era chiar Maria Tănase, buna sa prietenă devenise solista orchestrei lui Dinicu, cu care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
făcea pe Brâncuși să pară un copil, pe lângă ce sculpturi ar fi dat. Să-ți trăiești viața din vis în vis, să ți le împlinești pe toate, cum o fi ? Cine are curajul ? Pribeagu se așază lângă el și-l îmbrățișează. — Și mie mi-e dor de monsieur Ionel, mai mult decât îți imaginezi, domnișorule Cristian. Dar distrugându-ne n-o să-i folosească la nimic. Spiritul lui va rămâne viu atât timp cât noi îl vom duce mai departe. Cât tu îl vei
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu urcușuri și coborâșuri, cu de toate, trebuie să le iei la rost așa cum vin și, tocmai, să faci lumină atunci când e întuneric, căci lumina zilei orice netot o poate vedea. — Ce m-aș face eu fără tine, mamă ? o îmbrățișează Cristi pe Virginia, cu lacrimi în ochi. Mereu le știi tu pe toate și mă faci întotdeauna să mă simt în siguranță. — Apăi nu-i ăsta rolul unei mame ? — Așa-i, așa- i... Dar eu nu mai sunt un copil
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe cultură; Doinaș, după ani și ani de prietenie strânsă și complicitate ideatică și umană, și-a arătat fața-i glacială și, În primul minut al Întâlnirii la vechiul sediu și actual al U. Scriitorilor din Calea Victoriei, după ce ne-am Îmbrățișat, la Întrebarea mea - ce mie mi se părea superfluă! - dacă Fondul Literar putea să-mi acorde un Împrumut, deoarece venisem cu foarte puțini bani de la Paris, m-a privit cu severitate În față și m-a Întrebat „ce datorii am
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
că Norocul Își schimbă fața și culoarea, chiar și sensul cu fiecare secol aproape! Azi el nu mai Înseamnă ce Însemna ieri, pentru buncii noștri. Iar noi... noi ce să facem?... Să ne agățăm de „cel de ieri” sau să Îmbrățișăm ideologia americană a succesului, a prezentului, Întorcând spatele trecutului, memoriei, acelor valori care nu mai au „căutare” azi? Să ne rămânem „credincioși nouă Înșine”, riscând ridicolul, ratarea și chiar izolarea sau... să ne potrivim pasul nu după cei „cuminți”, ci
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Mica Romă“ a românilor). Germanii (sași, ai căror strămoși au emigrat Începând de pe la mijlocul secolului al XII lea În cea mai mare parte din regiunile nord-vestice ale Germaniei, unii dintre ei rude Îndepărtate ale saxonilor care au trecut În Anglia) Îmbrățișaseră luteranismul. Ungurii erau Împărțiți Între reformați (calvini), catolici și unitarieni. În procente, tabloul religios al Transilvaniei se Înfățișa astfel: greco-catolici — 31,1%; ortodocși — 27,7% (singura regiune, Împreună cu Maramureșul istoric În care ortodocșii nu ocupau prima poziție); reformați — 15,5
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
favorabilă, el Îi asimilează cu geții, cărora le conferă o civilizație strălucită. Fără voia lor, dacii i-au servit atât pe goți, cât și pe comuniștii români!) Nici un specialist autentic nu a aderat la teza dacismului pur. Ea a fost Îmbrățișată de falși cercetători-activiști ai partidului comunist, ca și de diverși intelectuali naționaliști, lipsiți de pregătire istorică. Unii români s-au lăsat tentați. S a dezvoltat astfel un curent de opinie care se manifestă și astăzi prin tot felul de interpretări
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de unde și când au pornit la drum românii. Istoricii români, susținători ai continuității, au elaborat și ei scenarii destul de diferite. În plus, acordul nu este chiar perfect Între istorici și lingviști. Câțiva lingviști români — și printre cei mai renumiți — au Îmbrățișat chiar teoria imigraționistă (În genere, lingviștii nu pot face abstracție de coloratura balcanică a limbii române). Fapt este că Dacia romană cuprindea În linii mari Oltenia, Transilvania și Banatul. Aici s-au petrecut colonizarea romană și romanizarea, premise necesare ale
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
aici Începuse mișcarea națională românească. Sufletul românilor era cu Transilvania. Moartea lui Carol I (octombrie 1914) a Înlăturat o piedică. Neavând copii, i-a succedat nepotul său de frate, Ferdinand. Tot un prinț german, dar care nu a ezitat să Îmbrățișeze opinia majoritară din țara de adopție. În plus, regina Maria era englezoaică, nepoată a reginei Victoria. Rolul ei În noua orientare a Curții a fost Însemnat. Jocurile le-a condus prim-ministrul liberal Ionel Brătianu (fiul lui I.C. Brătianu), care
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
este chestiune de măsură. Dacă o doză de specific românesc era bine-venită, „românismul“, Împins la extrem, a constituit baza ideologică a orientărilor național extremiste care se Înmulțesc În anii ’30, și Îndeosebi a mișcării legionare (Garda de Fier). Legionarii au Îmbrățișat o mistică națională Îmbinată cu un ortodoxism fervent. România „pură“ pe care o visau conducea inevitabil spre violență, totalitarism și ostilitate față de „ceilalți“ (În primul rând față de evrei). Început ca o adevărată religie a renașterii naționale, atrăgându-i prin proiectul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a lovi În tradiția națională românească; nu numai evrei, dar și maghiari și persoane de alte naționalități ocupau posturi sensibile În aparatul politic, de propagandă și de represiune. Dar chiar faptul mai general că după 1944 foarte mulți evrei au Îmbrățișat comunismul este cât se poate de explicabil. Pentru ei, ocuparea României de către armata sovietică a Însemnat eliberarea mult așteptată. Au scăpat de coșmar. Ce motive ar fi avut să-i respingă pe sovietici și sistemul adus de ei, atunci când România
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mă definea cumva, cel care eram acum, ceea ce devenisem, chiar dacă în același timp se transforma într-un simbol al perisabilității mele în această lume. După ce m-am terminat inspecția capilară, am ieșit din baie și am mângâiat cearșafurile Frette care îmbrățișau patul nostru masiv înainte de a stinge lumina. În timp ce coboram pe scara curbată, mi-a sunat telefonul mobil din buzunarul de la spate. După ce am aruncat o privire la ceasul Tank de la mână, am văzut că numărul celui care mă suna era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe care pășeam eu și Jayne în drum spre Alleni. Jayne mă ținea de mână, sprijinindu-se de umărul meu. N-am lăsat-o să se lipească de mine, să nu simtă celularul din buzunar. Mitchell ne-a deschis ușa, îmbrățișând-o foarte strâns pe Jayne înainte de a-și aminti să strângă mâna pe care i-o întinsesem. Sosisem ultimii dintre toți invitații, iar Mitchell ne-a condus rapid înăuntru fiindcă Zoe și Ashton erau pe punctual de a le arăta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Ce drăguț“, am murmurat chiar în urechea lui Nadine Allen, fără să fi realizat până atunci că stătea lângă mine, cu o mână pe spatele meu. Mi-a zâmbit generos (un rictus de la Klonopin), după care a încercat să-l îmbrățișeze pe Ashton, care s-a întors brusc și a zbughit-o din cameră. Fața lui Nadine tresări aprinsă de îngrijorare - însă numai o secundă - după care redeveni masca zâmbitoare a gazdei. Era un moment semnificativ. Eram deja îngrozit și epuizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
chiar își înghiți un căscat, încruntându-se aproape imperceptibil când Nadine o ignoră. Dând cu ochii de Jayne, visul meu se reaprinse, iar după ce m-am împiedicat de ultima treaptă, am întins mâinile lăsând visul să mă mistuie și am îmbrățișat-o, fără să-mi pese că ea s-a împotrivit. Întorcându-ne cu mașina pe Elsinore Lane, deasupra bordului, prin parbriz, vizibili în largul orizont al întunericului, se distingeau noii lămâi plantați de curând pe marginile autostrăzii, zvâcnind pe lângă noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
jocul video. - Nu, nu... M-am înfiorat în timp ce în minte mi s-au perindat câteva clipe imaginile visate de la Halloween încoace. De ce întrebi una ca asta, iubito? - Cred că sunt monștri în casă. Spuse asta cu voce groasă, de drogată, îmbrățișându-și păpușa. Nu m-am dat seama că am zis: - Sigur, poate uneori, iubita, dar... decât atunci când fața i s-a cutremurat și a izbucnit în plâns. - Iubit, nu, nu, nu, ei nu sunt adevărați, iubita. Sunt doar închipuiri. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
duse ciocul grotesc al păpușii (ciocul care forfeca flori în miez de noapte și spinteca veverițele găsite pe verandă - dar nu era decât un sistem de senzori și cipuri, nu?) la ureche, de parcă asta ar fi rugat-o să facă. Îmbrățișă păpușa cu o tandrețe atât de neobișnuită, încât dacă ar fi făcut-o cu oricare altă jucărie m-ar fi impresionat, dar cu arătarea aceea nu-mi produse decât o altă senzație de greață. Apoi Sarah privi spre mine și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
acuma nu am un timp mai bun. Sper Însă ca la Varatic să mă mai liniștesc și să am puterea de a ajunge În orașul de baștină. Vă dorim sănătate la amândoi, atât soția mea cât și eu și vă Îmbrățișăm cu tot dragul. M. V. Pienescu </citation> <citation author=”PIENESCU Mircea V.” loc=”București” data =”7.VII.1974” desc=”C.P.”> Stimate Eugen Dimitriu, Mai curând de cât mă așteptam am luat contact cu D-na Millo și am putut chiar să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
cu care am intrat În Fălticeni În vara aceasta. Deși nu l-am mai cunoscut, a rămas primul oraș pe care l-am cunoscut În viața mea. Îți mulțumesc mereu că mi-ai prilejuit aceste clipe. Cele cuvenite D-nei. Te Îmbrățișez M. V. Pienescu </citation> <citation author=”PIENESCU Mircea V.” loc=”București” data =”21 oct. 1974”> Dragă Eugen, Am primit scrisoarea care m-a Întristat foarte mult. Eu atribuisem tăcerea D tale unui concediu petrecut pe cine știe ce locuri și m-am așteptat
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
bunăvoința, Întrucât eu sunt convins că mai are ce vă da. Dacă nu ar fi decât scrisoarea lui Lascar Catargi către Matei Millo și Încă ar fi mult. Ori ea mi-a promis-o! Aștept un semn. Până atunci vă Îmbrățișez cu tot dragul, M. V. Pienescu </citation> <citation author=”PIENESCU Mircea V.” loc=”București” data =”4.V.1975”> Dragă Eugen, Am primit scrisoarea ta și m-a bucurat de toate știrile care mi le dai. Îți urez și de aci Înainte
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
fi de folos. Eu am terminat acea autobiografie care ai văzut-o la Varatic. Va fi și ea un document, căci am pus și acolo lucruri care nu mai circulă astăzi, căci s-au dus cei care le știau. Vă Îmbrățișăm pe amândoi cu tot dragul, M. V. Pienescu </citation> <citation author=”PIENESCU Mircea V.” loc=”(București)” data =”18/XI.75” desc=”C.P.”> Dragă Eugen, Din nou Îți fac un necaz. Este Însă o problemă de auto educație. Mam obișnuit ca atunci când
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]