11,044 matches
-
și ceea ce se adaugă activității lingvistice”. Unde actul lingvistic este “actul dătător de sens”, “actul săvârșit în spunere” iar “acțiunea lingvistică este cea care utilizează limbajul, făcând din el un instrument: ne adresăm celuilalt pentru a-l ajuta, a-l înșela, a-l face să acționeze într-un fel sau altul”. Funcția “primă și imediată” a actului ilocutoriu constă în “pretenția de a modifica situația interlocutorilor”, situația lor imediată. Actul perlocutoriu, „servește unor scopuri mai îndepărtate, pe care interlocutorul poate să
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
ultimul rând limbajul fiind mediatorul acțiunii sociale. Cu toate acestea, în funcție de cum e “manipulat”, limbajul poate deveni un factor destructiv, ducând receptorul în eroare sau “persuadându-l clandestin.” Deși termenul stratagemă implică în “arta militară <<șiretlicuri>>, pentru împiedicarea dușmanului, pentru a înșela pe inamic”, el se impune și ca „stratagemă comunicațională a <<Puterilor>>, a căror intenție e aceea de “stăpânire a <<minților>> și a <<acțiunilor>>”, nu atât prin forța fizică cât prin puterea discursului.” (Slama-Cazacu, 2000:39-40). Așadar, locutorul sau oratorul poate
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
deveni o copie a celor auzite de la părinți. Exemple: Un elev vine acasă și spune tatălui: -Ne-a dat extemporal la matematică și am făcut foarte bine! -De unde știi? -Păi am copiat exercițiul din caiet! -și este bine să îl înșeli pe domnul învățător? -Dar tu nu minți când este nevoie? Un răspuns pe măsura educației primite. Sună cineva la ușă. Copilul se uită pe geam și spune tatălui “A venit X”. Tatăl îl învață să răspundă: “Spune-i că nu
Abecedarul părinţilor by Elena Bărbieru, Xenofont Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/766_a_1573]
-
avea să meargă mai departe - dezaprobându-l încă o dată pe Einstein care credea că “Dumnezeu nu joacă zaruri !” Teoria haosului arată că incertitudinea din știința cuantică este adevărată pentru cei care cred în predictibilitatea evenimentelor. Astfel, savanții s-ar fi înșelat timp de secole, ignorând deviații ale măsurătorilor și numindu-le erori de măsurare, ceea ce i-a împiedicat să unească piesele de puzzle ale realității într-un tot unitar care să permită explicarea modului de funcționare a realității. Teoria haosului ne
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
celei patentată de firma Steorn. Iar inginerul Lee Felenstein de la firma Magnetic Power Inc din Sebastopol, California, anunța deținerea unui dispozitiv similar, care produce energie liberă folosindu-se de câmpul magnetic. Să fie oare un caz de nebunie colectivă ? Se înșeală toți acești savanți, cercetători, ingineri ? Sau, mai bine, trebuie să presupunem că acumulările informaționale cantitative din ultima perioadă din știință și fizică, în mod special, au dus la un salt calitativ în înțelegerea fenomenelor lumii cuantice ? Toate aceste trei invenții
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
inventat deja”. Era un mod de a proiecta secolul următor într-un scenariu pesimist, în care inventatorii ar trebui să se reorienteze profesional. Dacă ar fi trăit în zilele noastre, Duell ar fi fost silit să admită că s-a înșelat amarnic ... Societatea are însă o anumită inerție în acceptarea noutăților revoluționare, inerție dictată de comoditate sau interesele financiare enorme ale marilor concerne și grupuri de interese. Trebuie însă să stăm strâmb și să ne învățăm să gândim drept. Folosirea pe
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
după cum bine știm, aceasta nu s-a produs, în schimb, începând cu anul 1998 sateliții au început să indice o creștere a gravitației terestre în zona ecuatorială și o scădere a acesteia în zona polilor. De, și profeții se mai înșeală uneori ! Fizicianul Paul la Violette avertizează asupra posibilității ca pe planeta noastră să ajungă ucigătoare radiații de înaltă energie, provenite de la de la nucleul galactic și diverse alte surse din galaxia La Violette a fost primul care a descoperit concentrații ridicate
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
mai profundă decât era în concepțiile politeiste, subordonarea față de zei. Există doar o libertate a gândului omenesc, însă în ceea ce privește vorbirea, tot Dumnezeu este cel care dictează. Oamenii cred că hotărârile pe care le iau le aparțin lor înșiși, dar se înșeală. Cu atât mai mult rezultatele faptelor omenești depind nu de autorii lor, ci de Dumnezeu. În condițiile afirmării unei asemenea atotputernicii divine, se ridică problema dacă însăși ideea de libertate umană mai are vreun sens. Gândirea creștină medievală se află
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
capricii, neânțelese nouă, ale lui Dumnezeu. De aceea filosoful renunță la presupoziția geniului rău, înlocuindu-l cu facultatea liberului arbitru. Avem un liber arbitru care ne permite să ne abținem a crede lucrurile îndoielnice, și astfel ne împiedică să fim înșelați. Dar, chiar dacă cel care ne a creat ar fi atotputernic și chiar dacă i-ar face plăcere să ne înșele, asta nu ne împiedică să simțim în noi o astfel de libertate încât, când vrem, putem să ne abținem a îngădui
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
arbitru. Avem un liber arbitru care ne permite să ne abținem a crede lucrurile îndoielnice, și astfel ne împiedică să fim înșelați. Dar, chiar dacă cel care ne a creat ar fi atotputernic și chiar dacă i-ar face plăcere să ne înșele, asta nu ne împiedică să simțim în noi o astfel de libertate încât, când vrem, putem să ne abținem a îngădui în convingerea noastră lucrurile pe care nu le cunoaștem bine, și astfel, acea libertate ne ferește a fi înșelați
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
înșele, asta nu ne împiedică să simțim în noi o astfel de libertate încât, când vrem, putem să ne abținem a îngădui în convingerea noastră lucrurile pe care nu le cunoaștem bine, și astfel, acea libertate ne ferește a fi înșelați vreodată.” Îndoiala, prin liberul arbitru, devine expresie a libertății gândirii și condiția esențială a acțiunii spiritului. Înțeleasă în această lumină, îndoiala delimitează în mod fundamental acțiunea dubitativă de scepticism, refuză negarea absolută și agnosticismul, transformând acțiunea spiritului dubitativ în activitate
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
are niște filtre electrochimice ce selectează substanțele nutritive absorbite în celulă . Deci este impropriu spus că virusul atacă celulele C.D. 4. Virusul este de fapt acoperit cu proteine și lipide ce sunt vitale funcționării celulei respective. În acest fel virusul înșeală apărarea organismului. Prin studierea celulelor avectate de viruși dar mai ales de scăderea nivelului unor proteine din sînge ce obligă celulele să asimileze proteinele virale ducînd la înmulțirea virușilor ( o nouă știință ). Mai apoi am observat că în interiorul celulei în
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
Descartes și totodată o reevaluare a impactului și importantei acesteia în evoluția ulterioară a gîndirii filosofice și a valorilor europene moderne. II.5. Nevoia de certitudine ca „nostalgie a Paradisului” Descartes este Adamul care nu vrea să se mai lase înșelat de nimeni și nimic. Nici de simțuri, nici de cunoștințele acelor științe care studiază «lucrurile compuse» ci doar de sine însuși. “...voi întrebuința toata meticulozitatea mea pentru a mă înșela eu însumi.”) Adam s-a lăsat înșelat și din această
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Descartes este Adamul care nu vrea să se mai lase înșelat de nimeni și nimic. Nici de simțuri, nici de cunoștințele acelor științe care studiază «lucrurile compuse» ci doar de sine însuși. “...voi întrebuința toata meticulozitatea mea pentru a mă înșela eu însumi.”) Adam s-a lăsat înșelat și din această slăbiciune a lui a rezultat în final o lume golită de sens și plină de suferință, suferință de care Decsrtes s-a ferit toată viața. ) Omul a pierdut Paradisul pentru că
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
a lăsat înșelat și din această slăbiciune a lui a rezultat în final o lume golită de sens și plină de suferință, suferință de care Decsrtes s-a ferit toată viața. ) Omul a pierdut Paradisul pentru că s-a lăsat păcălit, înșelat de o creatură vicleană, de un geniu rău și Descartes știa povestea căderii omului. Tocmai de aceea , cu câtă grijă și determinare, cu cât uriaș efort de voință, își propune Descartes să înlăture orice ar putea să-l înșele și
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
păcălit, înșelat de o creatură vicleană, de un geniu rău și Descartes știa povestea căderii omului. Tocmai de aceea , cu câtă grijă și determinare, cu cât uriaș efort de voință, își propune Descartes să înlăture orice ar putea să-l înșele și cu câtă consecvență se ține el departe de orice l-ar putea păcăli. Pe ce altceva s-ar putea întemeia acest refuz acerb al înșelăciunii care a golit lumea și a întunecat spiritul omului dacă nu pe dorința de
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
în păcat? Vorbind despre sursa erorii ca fiind stabilirea unui raport greșit între voința nemărginită și intelectul limitat, Descartes atenționează că de câte ori acest raport se manifestă astfel “se va abate lesne de la ceea ce este adevărat și bun, iar astfel mă înșel și păcătuiesc” ) spune el. Ori nu acesta este scopul demersului său ci tocmai acela de a găsi o cunoștință absolut certă pe baza căreia să descopere o știință nouă și o nouă lume. Așadar Descartes nu mai vrea să păcătuiască
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
somn, Descartes își amintește de omnipotența divină ce clatină și această ultimă certitudine dintre cele vechi și forțîndu-l să constate că .) Cel ce meditează astfel exclude însă rapid și abil posibilitatea ca voința lui Dumnezeu să-i impună să se înșele permanent, căci despre acest Dumnezeu” se spune că este bun în cel mai înalt grad”.) Înainte de a analiza și ipoteza “geniului rău” și modul în care Descartes o instrumentează, este necesară o paranteză care vizează sensul termenului fallor. Ambiguitatea lui
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
rău” și modul în care Descartes o instrumentează, este necesară o paranteză care vizează sensul termenului fallor. Ambiguitatea lui se relevă cel mai bine în textul inițial al Meditațiilor, cel latin, în care este folosit cu dublu sens: “eu mă înșel” și “eu sunt înșelat”. Traducerea în franceză îl formulează pe fallor cu primul sens “je me trompe” subliniind astfel că presupunerea falsității ca venind de la Divinitatea omnipotentă este doar rezultatul unei cunoașteri confuze a acesteia, generată de lipsa unei idei
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
care Descartes o instrumentează, este necesară o paranteză care vizează sensul termenului fallor. Ambiguitatea lui se relevă cel mai bine în textul inițial al Meditațiilor, cel latin, în care este folosit cu dublu sens: “eu mă înșel” și “eu sunt înșelat”. Traducerea în franceză îl formulează pe fallor cu primul sens “je me trompe” subliniind astfel că presupunerea falsității ca venind de la Divinitatea omnipotentă este doar rezultatul unei cunoașteri confuze a acesteia, generată de lipsa unei idei clare asupra omnipotenței lui
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
prim adevăr cert. Însă dacă Meditațiile susțin aceste interpretări în ideea distincției operate între cele două concepte, Principiile I, paragraful 6, dezvăluie interferența lor și inconsecvența cu care Descartes ne-a obișnuit; căci supoziția că Dumnezeu poate avea “plăcere să înșele” se îndepărtează de ideea Dumnezeului bun, apropiindu-se de ideea acelui “geniu rău, pe cât de puternic pe atât de viclean și înșelător”) Am lăsat la sfârșit ipoteza visului generalizat și a nebuniei căci ea mustește de implicații antropologice și înrădăcinări
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
eroarea pe care o strecoară în minte informațiile venite pe calea simțurilor. ) Felul în care Descartes prezintă argumentele visului și nebuniei, ține, ca și Geniul Rău, tot de rațiuni metodice, căci cu ajutorul lor se epuizează complet ipoteza că simțurile ne înșeală câteodată, întemeindu se prin aceasta justețea concluziei: .) În 1963 J.Derrida ) susține o conferință din care interesează remarcile făcute în urma recitirii Meditațiilor: tema somnului generalizat este conexă cu eroarea sensibilă și cu visul, toate trei sugerînd posibilitatea ca ideile originate
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
-și înceapă raționamentul plecînd de la faptul că adevărul cel mai clar este propria-i existență: “În primul rînd, vă întreb, deoarece noi începem prin lucrurile cele mai manifeste : Dacă sunteți? sau, dacă poate, nu vă temeți deloc de a vă înșela răspunzînd la întrebarea mea: cât adevăr are faptul că dacă nu sunteți deloc nu ați putea fi niciodată înșelat ? “) Pentru Evodius aceasta este o evidență atât de puternică încât nici nu vrea să se oprească asupra ei. Acest text a
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
la bunătatea lui Dumnezeu, și nu la atotputernicia lui, pentru a respinge într-o primă instanță ipoteza înșelătoriei divine este marca cea mai evidentă a originii precartesiene a Dumnezeului din Meditația-I-a. Dumnezeul lui Descartes nu va putea să înșele din cauza atotputerniciei sau a veracității sale și nici din cauza unui atribut cum este bunătatea pe care concepția cartesiană a «arbitrariului» divin o face îndoielnică. Textul lui Suarez arată cu adevărat sursa precartesiană a inhibării înșelătoriei prin bunătate. Și de altfel
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
care aparent este în conflict cu bunătatea divină astfel încât artificiul făcut pentru a menține deschis față de bunătatea divină un proces meditativ pe care îl considerăm suarezian , se închidea prea repede: „Totuși, dacă să mă fi făcut astfel încât eu să mă înșel întotdeauna, aceasta îi stârnește repulsie bunătății sale, se pare că nu este străin naturii sale să îngăduie să mă inșel uneori.”“ Sed si hoc ejus bonitati repugnaret, talem me creasse ut semper fallar, ab eadem etiam videretur esse alienum permittere
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]