12,426 matches
-
iar termenii ebraici și arabi desemnând magia sunt derivați de la cei desemnând șerpii"213 Sintetizând, putem spune că șarpele este, pe rând, simbol al lunii, al fertilității, al magiei și vrăjitoriei. El poate fi însuși diavolul, dar poate semnifica și înțelepciunea, poate întruchipa spiritele strămoșilor (trăiește în întunericul subpământean) și tot el poate cunoaște viitorul. Din această simbolistică duală, mentalul colectiv a valorizat în special două aspecte ce privesc influența șarpelui asupra femeii: rolul său în ritualurile de fecunditate și predispoziția
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
din registrul sacru al existenței, marcau spațiile sacre care făceau posibilă întâlnirea cu divinitatea. Imaginea arborelui exprimă, de pildă, valențele religioase ale vegetației. El este un "Axis Mundi", iar în diverse tradiții este o întruchipare a nemuririi (Asia, Vechiul Testament), a înțelepciunii și cunoașterii (Arborele cunoașterii veterotestamentar) sau a tinereții (India, Iran). Stejarul de la Dodona era socotit un oracol în sine. Mai amintim aici și laurul sau cătina lui Apollo. Chiar miresmele emanate de aceste plante ajutau Pythiile să facă previziuni. La
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
care leagă cartea de faptul magico-religios. Unele legende populare culese și prezentate de Tudor Pamfile 305, de exemplu, pun în relație directă cartea cu Dumnezeu și atotcunoașterea. Ele prezintă tentativa diavolului de a accede la cunoașterea absolută. Potrivit acestora, întreaga înțelepciune a lui Dumnezeu ar fi fost scrisă într-o carte, iar diavolul ar fi fost izgonit din cer tocmai pentru că încercase să pătrundă secretul divin citind din cartea atotcunoașterii. Violarea atotcunoașterii este deci posibilă (la nivelul imaginarului) fie prin mijloace
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
în lume. Diavolul, Satan(a) sau Lucifer înaltul înger căzut își ascundea chipul sub o formă mincinoasă; căci, o minciună implicită poate fi descoperită în această mascare de identitate, știut fiind faptul că în esență șarpele era asociat cu simbolul înțelepciunii 12. Șiretenia diavolului poate fi identificată cu cea dintîi prezență a răului, înșelăciunii, păcatului și minciunii în spațiul edenic. Această primă și diavolească viclenie a înșela implicit fără să minți explicit constituie un exemplu de referință pentru viitoarea ideologie cazuistă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în parte (ontogeneza); cadrul în care se înscrie istoria creației individuale sau/și general umane (culturogeneza); trama profundă a întregii istorii umane trecută, prezentă și viitoare -, Biblia reprezentînd, din acest punct de vedere, cu adevărat cea mai mare "carte de înțelepciune și profeție" a umanității. O dată mai mult se poate argumenta existența unui straniu principiu holografic al Creației, care activează parcă intenția Creatorului de a se regăsi în toate, după chipul și asemănarea sa. Această regăsire face ca partea să reproducă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Scriptură se înțelege greu, iar sensurile adînci ale Scripturii nici îngerii nu le știu. De aceea, cine caută cu tot dinadinsul s-o interpreteze, după mintea lui, sigur greșește" [Sorescu, 1997: 18]. Putem spera, cel mult, ca apelul permanent la înțelepciunea sfinților părinți și la acela al tuturor slujitorilor bisericii care au dovedit harul interpretării textelor religioase să diminueze în măsura posibilului această greșeală. 21 Plasarea în ghilimele a sintagmei "teorie generală" rezultă din convingerea că o atare teorie nu este
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pentru lumea veche și totodată renaștere Într-o lume nouă, aceea a poeziei În care singurii martori și Însoțitori ai celui ce a Îndrăznit sînt ființe la fel de singuratece ca și el - șerpii, uliul, buha -, de a căror simbolică maiestate și Înțelepciune se simte deja contaminat. Clipa ezitantă, “cu mîna În barbă” (“ GÎndește aiurea, la aur, la sînge, / și-și face inele din iarbă”), de o nostalgică și totuși ironică nehotărîre, pare, la o citire mai atentă, a inversa conotațiile celor două
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
linie critică. Nu este nimic exclusiv realist în insistența ca politica externă să se bazeze pe un calcul rațional al costurilor și beneficiilor. Să notăm că, pe măsură ce această discuție a avansat, ne-am deplasat către argumente mai prescriptive ce contestă înțelepciunea urmăririi obiectivelor morale. Pe aceleași căi, realiștii accentuează deseori constrângerile asupra politicii externe impuse de misiunea de om de stat. De exemplu, Kennan apreciază că "obligația primară a oricărui guvern este față de interesele naționale ale societății pe care o reprezintă
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de propria experiență misionară, Biserica creștină era bine plasată ca să înțeleagă ambiguitatea imaginii, în același timp supliment de putere și deturnare a spiritului. De unde ambivalența ei față de icoană, pictură, ca și astăzi față de audiovizual. Această oscilare nu este oare o înțelepciune? În fața Imaginii, agnosticul nu va fi niciodată destul de creștin. Occidentul are geniul imaginilor fiindcă, în urmă cu douăzeci de secole, în Palestina a apărut o sectă evreiască eretică având geniul intermediarilor. Între Dumnezeu și păcătoși, ea a intercalat un termen
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
care a reflectat asupra transmiterii, care și-a problematizat rolul misionar. Iar sociologul sau cercetătorul modern care vorbesc de "comunicare" fără a se referi la această tehnică și la această tehnologie se privează de o lumină decisivă. Cea a unei înțelepciuni moderate. Mai multe secole de controverse și rectificări au degajat pe termen lung, în practica creștină a imaginii, un punct median (deși prost asigurat și mobil, depinzând de paralelogramul forțelor implicate). El ar putea inspira un "tratat de bună folosire
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
avea această incertitudine teologică. Vatican II prezenta mai de curând Biserica drept "prietenă a imaginilor și a artelor". Prietenă, neîndoielnic. Amantă și fecioară nebună, cu siguranță nu. Dreptul la imagine, da; toate puterile pentru imagine, nu. Tot o influență a înțelepciunii grecești, via Bizanț: meden agan, "nimic peste măsură". Intimă și, poate, indispensabilă incertitudine care explică, în ciuda unei milenare acceptări a imaginii, opoziția catolicismului roman în fața apariției cinematografului în 1895, așa cum au reconstituit-o doi cercetători în cazul Franței 33. La
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cuvintelor. E același om, dar subit decalat, clivat, redevenit magic. Nu mai este un individ, ci parte din masă. Nu mai este o ființă rezonabilă, își dezleagă conștiința și-și eliberează delirurile. Decalajul traversează fiecare moment din istoria științelor sau înțelepciunilor. Hughenoții contemporani cu Montaigne, educați și umaniști de altfel, în toiul marelui val iconoclast din 1561, se năpustesc asupra "statuii regelui Ludovic al XI-lea și, ca și cum l-ar fi avut viu în mâinile călăilor, îi tăie brațele, picioarele, iar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
efectul unei supraproducții inflaționiste de spectacole, teorii, accesorii, cu o viteză de execuție tot mai mare și o circulație accelerată a semnelor (monetar, pictural, religios etc.). Atunci poate apărea o nevoie de liniște și reculegere. Sihăstrie, mănăstiri, pustiu. Psalmi, rugăciuni, înțelepciune. Dezgust pentru noutate, nou apetit pentru sens. Capitolul VI Anatomia unei fantome: "arta antică" "Atunci, pe drept, am putea să-l luăm [pe poet] și să-l așezăm față în față cu pictorul. Căci el seamănă cu acesta prin aceea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și că, fără preocuparea publicitară a generoșilor donatori sau sponsori ai cetății grecești (ca să nu mai vorbim de Lorenzo Magnificul sau de Francisc I), Atena și Delphi ar fi rămas niște dealuri pline de buruieni. Nu vom putea evita această înțelepciune a națiunilor. Problema pentru noi este să știm, de vreme ce prin destinație un fabricant de imagini alimentează, în universul catolic și de o mie cinci sute de ani, gloria celor puternici, dacă același gen de individ a lucrat succesiv la gloria
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sistem care face să comunice dialectizând o experiență existențială și o cunoaștere constituită". Dar, în realitate, tocmai această dialectică lipsește și cu un simplu wishfull-thinking nu se construiește o punte între o cunoaștere formală precum matematica, lipsită de limbă, și înțelepciunea practică a unui grup viu, care are o limbă. De la teoretic (teoreme, modele, legi) la semantic (mituri, rituri, practici), consecvența nu este bună. "Cultura, spunea fostul ministru al culturii când accepta să nu mai fie singurul ministru care nu știe
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
conservării în mediu închis. Să ne amintim că Antichitatea a început să depoziteze statuile în locuri publice (pinacoteca fiind un loc privat, la început un simplu vestibul în atrium) când a încetat să mai creadă în ele. Frumoase cuvinte de înțelepciune: "Cuvântul artă îmi dă fiori pe spate, întotdeuna se termină cu lovituri de ciocan în sala de vânzare"101. Să fie pe pace Averty: o creație imaginară ușor de copiat și greu de conservat are puține șanse să tenteze muzeele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Boethius și Beda era, într-adevăr, neinstruită. Roma se prăbușise, iar civilizația apuseană nu părea a fi decât o umbră a gloriei trecute a Romei. În plus, viitorul părea mai întunecat decât trecutul. Nu este de mirare că, în căutarea înțelepciunii, cărturarii medievali nu căutau să găsească idei noi la semenii lor, ci se întorceau către unii greci antici, precum Aristotel și neoplatonicienii. Deoarece acești gânditori medievali importau filozofia și știința anticilor, au moștenit și prejudecățile lor: o teamă de infinit
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
China în anul 751. Imperiul lor s-a întins mai departe decât și-ar fi putut imagina vreodată până și Alexandru. În drum spre China, ei au cucerit India. Și, acolo, arabii au aflat de cifrele indiene. Musulmanii absorbeau repede înțelepciunea popoarelor pe care le cucereau. Învățații au început să traducă texte în arabă, iar în secolul al IX-lea, califul al-Mamun a fondat o mare bibliotecă: Casa Înțelepciunii, din Bagdad. Aceasta avea să se transforme în centrul educațional al întregului
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
India. Și, acolo, arabii au aflat de cifrele indiene. Musulmanii absorbeau repede înțelepciunea popoarelor pe care le cucereau. Învățații au început să traducă texte în arabă, iar în secolul al IX-lea, califul al-Mamun a fondat o mare bibliotecă: Casa Înțelepciunii, din Bagdad. Aceasta avea să se transforme în centrul educațional al întregului Orient - iar unul dintre primii cărturari formați acolo a fost matematicianul Mohammed ibn-Musa al Khowarizmi. Al-Khowarizmi a scris mai multe cărți importante, precum Al-jabr wa’l muqabala, un
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
credință, deoarece până acum rezultatele au fost totdeauna juste. FRIEDRICH ENGELS, ANTI-DÜHRING Zero și infinitatea distruseseră filozofia aristotelică; neantul și cosmosul infinit anihilaseră conceptul de univers închis într-o coajă de nucă și ideea că natura are oroare de vid. Înțelepciunea anticilor era înlăturată, iar oamenii de știință începeau să divinizeze legile fizice care guvernau natura. Cu toate acestea, revoluția științifică se confrunta cu o problemă: cea ridicată de zero. Adânc înfipt în noul și puternicul instrument de lucru al lumii
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Cunoști tu legile cerului? Sau tu îi orânduiești stăpânirea pe pământ? / îți înalți tu glasul până la nori, ca să chemi să te acopere râuri de ape? / Poți tu să arunci fulgerele, ca să plece? îți zic ele: «Iată-ne»? / Cine a pus înțelepciunea în negura norilor, sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?“ „Cel cu Sinele unit prin yoga vede Sinele în toate ființele și toate ființele în Sinele [său]; el privește pretutindeni la fel. / Cel care pretutindeni mă vede pe mine, și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
rațiune, nici înțeles. [...] Nu e nici putere, nici lumină. Nici nu viețuiește, nici nu e viață. Nu e nici ființă, nici veac, nici timp, nici nu există atingere spirituală a ei. Nu e nici știință, nici adevăr, nici împărăție, nici înțelepciune. Nu e nici unul, nici unitate, nici dumnezeire, nici bunătate, nici Duh, cum îl cunoaștem noi. Nu e nici ceva din cele ce nu sunt, nici ceva din cele ce sunt, nici nu o cunosc pe ea existențele, ca existență. [...] Fiindcă
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
este trăită, întinderea (a toate câte există) în natura ei pură este spontan prezentă. întinderea aceasta este ființă/esență/realitate/ceea ce este [suchness], starea naturală a tuturor fenomenelor, și este spontan prezentă în aspectul conștienței [awareness] drept corpuri [bodies] și înțelepciuni [wisdoms], care sunt dincolo de întâlnire sau împăr țire în privința esenței. Starea naturală este unitatea dintre aparență/tot ceea ce apare [appearance] și vacuitate [emptiness]; nu există apariții impure în această stare naturală. De aceea, în starea naturală de luminozitate, corpurile și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
wisdoms], care sunt dincolo de întâlnire sau împăr țire în privința esenței. Starea naturală este unitatea dintre aparență/tot ceea ce apare [appearance] și vacuitate [emptiness]; nu există apariții impure în această stare naturală. De aceea, în starea naturală de luminozitate, corpurile și înțelepciunile sunt prezente de la sine. Diviziunile lor se prezintă ca nenumărate calități ale iluminării, întrecând în număr firele de nisip din albia Gangelui.“ „Dacă în acel moment [practicantul] reflectează asupra modului în care această nonexistență a fenomenelor este doar o simplă
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
piețe nu este ușoară. Mai ales pentru ultimii veniți... Concurența a făcut ca multe țări, multe comunități să-și reevalueze strategiile de dezvoltare și promovare. În ciuda mondializării, așteptările consumatorilor continuă să varieze în funcție de țară. Concluzii Capitalismul ar putea funcționa cu înțelepciune dacă ar diminua inegalitățile, exploatarea, conflictele legate de proprietate. Din păcate, capitalism ... înseamnă toate acestea. Și atunci rămâne speranța reformării aranjamentelor instituționale, a unor modificări culturale, a unor mentalități 124. Acum se vizează piața fără frontiere, statul planetar, societatea civilă
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]