8,635 matches
-
Franța nu putea spera să-și recapete gloria pierdută decât investind În proiectul european și modelându-l În așa fel Încât să servească obiectivelor Franței. Algeria era pierdută. Coloniile o urmau. Anglo-americanii, ca Întotdeauna, nu manifestau nici un fel de compasiune. Înfrângerile și pierderile succesive din ultimele decenii nu-i lăsau Franței nici o alternativă, dacă mai voia să recupereze ceva din influența trecută. Cum Îl consola Adenauer pe prim-ministrul francez Guy Mollet În ziua În care francezii au fost forțați de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
urmat -, dar puterea colonială În sine s-a retras relativ intactă. Numai insurgența comunistă din Malaysia Învecinată a determinat guvernul britanic să declare În iunie 1948 starea de urgență, care avea să fie ridicată abia doisprezece ani mai târziu, după Înfrângerea definitivă a rebelilor. În general Însă - și În pofida retragerii din India și din țările vecine a mii de rezidenți și administratori coloniali -, plecarea Marii Britanii din Asia de Sud a fost mai ordonată și mai puțin traumatică decât ar fi fost de așteptat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
i-au Înlocuit treptat pe britanici ca influență imperială dominantă. Egiptul a reprezentat Însă locul - deși, culmea, nu fusese niciodată o colonie britanică În sensul convențional al cuvântului - unde Marea Britanie a resimțit din plin umilințele și drama decolonizării, suferind o Înfrângere de proporții istorice. În criza Suezului din 1956, Marea Britanie a suferit pentru prima dată o umilință internațională (care a ilustrat și a accelerat declinul țării) de tipul celor cu care francezii se obișnuiseră. Interesul britanic În Egipt era direct determinat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
despre transformarea economică și socială a Franței În cei treizeci de ani de după al doilea război mondial. Titlul - Les Trente glorieuses, ou La révolution invisible de 1946 à 1975 - era bine ales. În Occident, cele trei decenii care au urmat Înfrângerii lui Hitler au fost realmente „glorioase”. Uimitoarea accelerare a dezvoltării economice a fost Însoțită de debutul unei epoci de nemaiîntâlnită prosperitate. Pe parcursul unei singure generații, economiile țărilor din Europa de Vest continentală au recuperat decalajul acumulat În patruzeci de ani de război
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dispară 16. Anul următor, când a propus reforme pentru descentralizarea administrației și a organelor de decizie În Franța, Încercând să Întoarcă În favoarea lui, printr-un referendum, ceea ce i se părea o reacție antiautoritaristă la nivel național, el a suferit o Înfrângere umilitoare și decisivă; după care a demisionat, a părăsit viața publică și s-a retras În locuința sa de la țară, unde a mai trăit doar câteva luni. Între timp, s-a dovedit că Pompidou avusese dreptate să aștepte sfârșitul demonstrațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
avea să caracterizeze Întunecații ani ’70. Dacă radicalii italieni din anii ’60 puteau fi acuzați că uitau prin ce trecuse Italia, În Germania Occidentală lucrurile stăteau exact invers. Până În 1961, generația postbelică a Învățat că vinovat de război și de Înfrângere era nazismul, Însă aspectele lui cu adevărat monstruoase erau sistematic ocultate. Procesul lui Adolf Eichmann, desfășurat la Ierusalim În 1961, urmat În perioada 1963-1965 de așa-zisele „procese Auschwitz” din Frankfurt, au atras Într-un târziu atenția publicului german asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
supravegherii permanente. Desigur, recursul la violență era o amenințare neexplicită, dar faptul că era rar menționat nu făcea decât să contribuie la umilința colectivă. Ca și În 1938 și 1948, Cehoslovacia era transformată din nou În complice la propria ei Înfrângere. În 1972, poeții și dramaturgii curățau cazane și frecau geamuri; profesorii universitari mânuiau tesla, iar studenții dificili erau pe drumuri; dosarele poliției erau pline de „confesiuni” utile, iar comuniștii reformiști fuseseră exilați sau reduși la tăcere: „ordinea”, cum scria o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
garanta unitatea națiunii și integritatea ei teritorială, apărând „sistemul instituțional”. În practică Însă, armata devenise inutilă. Timp de zeci de ani, Franco Își protejase armata de orice războaie străine sau coloniale. Spre deosebire de soldații francezi sau portughezi, spaniolii nu trecuseră prin Înfrângeri umilitoare sau retrageri forțate. Nici un pericol militar nu amenința Spania, iar securitatea internă era asigurată de poliție, jandarmi și trupe speciale antrenate să lupte cu teroriștii - reali sau imaginari. Armata, redusă la un rol ceremonial, devenise refractară la risc: conservatorismul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Prima victorie În alegeri a doamnei Thatcher nu a fost deloc remarcabilă, față de alte cazuri istorice. De fapt, sub conducerea ei, Partidul Conservator nu a obținut foarte multe voturi În plus. Nu atât a câștigat alegerile, cât a beneficiat de Înfrângerea laburiștilor: mulți simpatizanți ai stângii au votat pentru candidați liberali sau pur și simplu s-au abținut. Din acest punct de vedere, programul radical al doamnei Thatcher și hotărârea cu care l-a pus În practică pot părea disproporționate față de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
asemenea intenții 4. După Acordurile de la Helsinki, fiecare dintre cele două părți avea impresia că Războiul Rece urma să se Încheie În favoarea sa. De fapt, situația din Europa le convenea ambelor puteri: Statele Unite se comportau acum precum Rusia țaristă după Înfrângerea lui Napoleon În 1815 - erau „jandarmul” continentului, garantând prin prezența lor că statu-quo-ul nu va fi perturbat de o rebelă putere revoluționară. Cu toate acestea, relațiile Est-Vest se deteriorau vizibil. Invazia sovietică În Afganistan din decembrie 1979, Întreprinsă la instigarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
poliția politică Însăși era desființată. Ieșirea deosebit de rapidă și lipsită de incidente a Cehoslovaciei de sub comunism - așa-numita „revoluție de catifea” - s-a datorat unui complex de circumstanțe. Ca și În Polonia, opoziția intelectuală era unită mai ales de amintirea Înfrângerilor din trecut și de hotărârea de a evita confruntarea directă - nu Întâmplător principala organizație civică din Slovacia s-a autointitulat Opinia Publică Împotriva Violenței. Ca și În RDG, falimentul partidului conducător a fost sesizat atât de rapid, Încât opțiunea unei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
participanți au votat pentru și numai cu condiția ca țara să nu adopte moneda comună (zece ani mai târziu, când guvernul de la Stockholm a recomandat națiunii să renunțe În sfârșit la coroană și să adere la euro, a suferit o Înfrângere decisivă și umilitoare la referendum, ca și guvernul danez când a pus aceeași Întrebare În septembrie 2000). Reacția lui Per Gahrton, reprezentant al Partidului Ecologist În parlamentul suedez și adversar feroce al intrării În UE, reflecta Îngrijorarea multor suedezi: „Aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
căpătat retrospectiv o cu totul altă semnificație. Considerate cândva Începutul unei noi ere de polarizare ideologică permanentă, ele se revelau acum drept un amplu epilog la războiul civil european care Începuse În 1914: un interregn de 40 de ani Între Înfrângerea lui Adolf Hitler și rezolvarea finală a sechelelor războiului. Când lumea anilor 1945-1989 a dispărut, iluziile ei au devenit mult mai vizibile. Mult trâmbițatul „miracol economic” din Europa Occidentală postbelică a readus regiunea la performanțele de productivitate și comerț internațional
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
declin la jumătatea secolului al XVIII-lea, „chestiunea orientală” (cum putea fi controlat declinul Imperiului Otoman și ce se va Întâmpla cu teritoriile eliberate după sute de ani de domnie turcească) a devenit problema cea mai arzătoare a diplomaților europeni. Înfrângerea Turciei În primul război mondial, căderea otomanilor și apariția statului modern și ostentativ laic al lui Kemal Atatürk au eliminat chestiunea orientală de pe agenda europeană. Guvernați acum de la Ankara, turcii aveau destule necazuri proprii și, cu toate că retragerea lor din Balcani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sale: când Puskás și-a condus echipa pe Wembley În noiembrie 1953, un jucător din echipa engleză a fost auzit spunând: „Ia uite la grăsuțu’ ala. Îi distrugem p-ăștia!”. (Ungaria a câștigat cu 6-3, iar Anglia a suferit prima Înfrângere pe teren propriu din istorie.) O generație mai târziu, Juventus, Leeds, Real Madrid și mai toate marile cluburi europene aveau loturi cosmopolite. Un tânăr talentat din Slovacia sau Norvegia, care altădată ar fi fost condamnat să „tragă” toară cariera În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să meargă În localități Îndepărtate, preferă orașele mari chiar și celor mijlocii și este În pericol dacă iese la plimbare după căderea nopții. Trebuie să fii un erou ca să trăiești Într-o asemenea atmosferă după șase ani de chin”. După Înfrângerea Germaniei, mulți evrei din estul Europei au aplicat În continuare strategiile de supraviețuire din timpul războiului: și-au ascuns identitatea față de colegi, vecini și chiar propriii copii, integrându-se cum puteau mai bine În lumea postbelică și Încercând să ducă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
accepte cumva ideea că mai mult de o cincime din ofițerii armatei sale se alăturaseră de bunăvoie, Înainte sau după aprilie 1940, organizației neonaziste a lui Vidkun Quisling, Nasjonal Samling („Mișcarea Națională”). Dar, În vreme ce eliberarea, rezistența și deportații (chiar și Înfrângerile eroice precum Dunkerque sau revolta din Varșovia din 1944) puteau fi exploatate pentru făurirea unor mituri naționale compensatorii, Holocaustul nu avea un conținut „utilizabil”7. În anumite privințe, germanilor le-a fost mai ușor să abordeze și să recunoască amploarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o autoritate legitimă În Franța. Iar pentru germani, Vichy era extrem de convenabil - Îi scutea de prețul instalării unui regim de ocupație costisitor Într-o țară atât de mare precum Franța, furnizându-le În schimb toate avantajele unui asemenea regim: recunoașterea Înfrângerii, „reparații de război”, materii prime, forță de muncă ieftină... și multe altele. Căci regimul de la Vichy nu s-a mulțumit să accepte eșecul Franței și să guverneze țara după placul germanilor. Sub Pétain și premierul Laval, Franța a inițiat proiecte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Franța acelei perioade, astfel de sentimente aveau probabil mai mult de-a face cu mândria rănită decât cu un rasism nedisimulat. În 1939, Franța era Încă o mare putere internațională. Apoi, În numai trei decenii, ea a suferit o Înfrângere militară strivitoare, o ocupație umilitoare, două retrageri sângeroase și jenante din colonii, plus (În 1958) o schimbare de regim care semăna foarte bine cu o lovitură de stat. La Grande Nation acumulase atâtea pierderi și umilințe din 1914, Încât tendința
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
antisemitismul În inima istoriei europene. La urma urmei, cum altfel am putea să explicăm cele Întâmplate În Europa acelor ani? Însă această abordare este simplistă și, Într-un fel, prea liniștitoare. Francezii, de exemplu, au acceptat cabinetul de la Vichy după Înfrângerea din 1940 nu pentru că le făcea plăcere să trăiască sub un regim care Îi persecuta pe evrei, ci pentru că guvernul pétainist le permitea să trăiască mai departe cu iluzia siguranței și normalității și cu un disconfort minim. Cum erau tratați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Buchenwald și Sachsenhausen - au fost transformate În „lagăre speciale de izolare” pentru prizonierii politici. Mult mai târziu, după ce Buchenwald fusese transformat Într-un complex memorial, ghidul vizitatorului afirma că scopurile declarate ale „fascismului german” au fost „distrugerea marxismului, răzbunarea pentru Înfrângerea din primul război mondial și teroarea brutală Împotriva oricărei rezistențe”. În aceeași broșură, fotografiile care Înfățișează rampa de triere a deținuților de la Auschwitz erau Însoțite de un citat din comunistul german Ernst Thälmann: „Burghezia Își ia În serios obiectivul de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mulți ruși ea conținea mai mult decât un sâmbure de adevăr. Războiul chiar fusese un „mare război patriotic”; cele mai multe victime au fost soldați și civili sovietici; Armata Roșie eliberase Într-adevăr largi Întinderi din Europa de Est de ororile guvernării naziste; iar Înfrângerea lui Hitler a adus o satisfacție și o ușurare autentice pentru majoritatea cetățenilor sovietici și pentru alte popoare. După 1989, mulți ruși au fost surprinși de ingratitudinea declarată a fostelor națiuni surori care În 1945 au fost eliberate de sub jugul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
431; Marșul Ucenicilor 430; revendicările 430; tentativa de asasinare a Margaretei Thatcher 497 Armata Roșie; campania de bombardare 30; eliberarea Auschwitzului 185; execuții pentru lașitate 161; exterminări În masă 31-32; ocupații postbelice de către Î 136; puterea postbelică 119; rolul În Înfrângerea lui Hitler 63; violări 34 arme balistice 231 arme nucleare; atitudinea Europei de Vest față de amplasarea Î 541; balistice 231; britanice - vezi Marea Britanie; Campania pentru Dezarmare Nucleară (CDN) 237; franceze 232; Germania de Vest 253; Institutul pentru Arme Atomice de la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prima victimă 16, 61; deportați 36; divizarea Europei 50; Holocaust - vezi Holocaust; invadarea Poloniei 27; politica drept sursă a miracolului economic 330; privire asupra Germaniei de Vest (În anii ’60) 395; privire asupra Germaniei postbelice 739; rolul Armatei Roșii la Înfrângerea lui Î 63; soluția finală - vezi Holocaust; unificarea Europei În timpul lui Î 151; ura germanilor față de Î 737; vezi și Germania nazistă Ho și Min 262-263 Hobsbawm, Eric 258, 700 Hochhuth, Rolf 352, 384 Hoggart, Richard 368 Holbrooke, Richard 616
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reguli pentru comerțul dintre statele comuniste 166; relaxarea cenzurii 549; religia 172; reparații cerute Germaniei 162-163; reparații cerute României 163; reparații cerute Ungariei 162-163; repatrierile 42; represiunea reformelor de la Praga 408; republicile baltice 589; revoluția ungară 291-295, 295-299; rolul În Înfrângerea lui Hitler 63; samizdat 392; schimbarea În politica externă 550-552; schisma cu Iugoslavia 142-143; sionism - vezi ajutor sovietic pentru sionism; stagnare economică 530-535; state declarate independente față de Î 600; state-satelit 552, 554-575, 589-601; supunerea garantată a vecinilor 162-163; țapi ispășitori
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]