9,824 matches
-
-ncolo de treabă, zău așa! Tot timpul bombăni și cauți pricini ca să te eschivezi! Știu eu cum dispar coșurile! îmi șoptește Georgiana. Mi-a spus mie Leni, știi că ea umblă cu tipu’ ăla dintr-a XII-a... Ce-mi șoptește la ureche mă umple de groază. — Nu mai vreau s-aud! mă revolt eu. Ce oroare! — Atunci îți spun cum știu eu că trec coșurile, râde Geor giana poznașă. Cu zăpadă proaspătă! — Serios? fac eu, holbându-mă la ea prin
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cercei, constat, cu o pișcătură de invidie). O cheamă Anda. E o prietenă de familie, îmi spune Georgiana, când ne retragem în bucătărie să mai scoatem niște platouri din frigider. — Anda mereu apare cu un alt tip de braț! îmi șoptește Geor giana. îi învârte pe degete cum vrea ea! Ce-i al ei e-al ei! închid o secundă ochii și încerc să mi-l închipui pe Eduard învârtit de Anda pe degetele ei lungi, cu unghii lungi, cu inelul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Strâng platoul cu îndârjire, ca pe un obiect de preț, foarte ușor casabil, și reușesc să-l depun pe masă fără să fac vreo dandana. Mă uit în trecere la Eduard și la Anda, cum dansează îmbrățișați pe ritmul lent, șoptindu-și tainic la ureche în penumbra din cameră. Sunt conștienți amândoi că sunt frumoși. Frumoși și veseli. Râd întruna. Fericirea lor e un cerc perfect închis, în care nimeni altcineva nu are acces. Eu sunt urâtă și fără nici un haz
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ceață, îl recunosc. E chiar Eduard. Se uită la mine zâmbitor. — Eu sunt Clara, îi răspund, cu o voce răgușită alunecând împotmolit printre sunete. îmi întorc privirea de la el. Iar tu ai venit cu Anda. — Anda m-a abandonat, îmi șoptește el complice. Dansează cu altul, a aflat că-i fiu de mare ștab și m-a lăsat baltă. Dansezi? Se ridică în picioare și îmi zâmbește din nou. Zâmbetul lui, care îmi părea mai devreme întors trufaș doar înspre el
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în fugă scările, fără să atingem treptele, și abia când ieșim afară și mergem de mână până apare marea știu că visez. — Of, e doar un vis, Edo! Ai venit în vis pentru că ți-a fost iar milă de mine, șoptesc eu, dezamăgită, strângându-l incredulă de mână. (De ce, atunci, simt atât de palpabilă atingerea lui? Mâna lui e rece și totuși simt că-mi transmite o căldură indefinibilă.) Marea e doar o iluzie, știu asta din visele trecute! — Vrei să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mă tulbură ca o pâclă groasă, buimăcindu-mă și mai tare. îmi e ceva neclar, îmi scapă ceva de sub control. Dintr-odată nu mai am chef de nimic. Vreau să fiu singură. — Cred c-ar fi mai bine să plec, șoptesc, mai mult pentru mine. îți las pagina, s-o citești în liniște, și vorbim după aceea... îmi pun în grabă canadiana pe mine, fără să mai trag fermoa rul. Vreau să plec cât mai repede. Simt nevoia să fiu singură
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în șoapta ei. Vezi, zici că-mi ești prietenă, da’ nu mi ai zis c-ai fost până la urmă la olimpiadă. Nu ți-am mai zis pentru că mi-am șters din minte tot ce-a fost legat de ziua aia, șoptesc și eu printre dinți. De-aia nici nu ți-am zis, credeam că nu fac nici o brânză. — Liniște, Martin! ridică glasul profa de română. Nu înseamnă că dacă ai primit un carton colorat cu numele tău stâlcit pe el poți
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-l pot opri. îmi caut lucrurile împrăștiate prin cameră și încep să mă îmbrac. în timp ce îmi trag ciorapii, intră Eduard, cu sarafanul și bluza mea în brațe. Se așază pe pat lângă mine și mă mângâie. — Nu mă atinge, îi șoptesc, fără să-l privesc. Te rog frumos, nu mă atinge! N-aș suporta să-mi simtă zvâcnetul mușchilor și tremurul continuu al pulpelor. îmi iau hainele și mă îmbrac cu greutate. Eduard se ridică din pat și se îndreaptă spre
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
netezit părul cum am putut. Poate-mi găsesc ochelarii, totuși, înainte de plecare. Pun mâna pe clanță, să ies. Eduard mă oprește. — Clara, uită-te în ochii mei! îmi spune, dar eu închid ochii, strâns. Să nu-ți pară rău! îmi șoptește, sărutându-mă ușor pe obraz. îmi placi foarte mult, îmi place totul la tine, ar trebui să începi și tu să te placi! — Probabil că ai dreptate, îi răspund, abia stăpânindu-mi o iritare care tinde să mă acapareze, dar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Te dddoare genunchiul? m-a întrebat, în timp ce îmi curăța rana cu vată îmbibată în nu știu ce soluție, îngenuncheat în fața mea. Vvrei să ți a-duc un ccal-mant? Mă doare sufletul, Bobo! Vreau un calmant pentru suflet! Vreau să-l văd! am șoptit cu glas răgușit. Trebuie neapărat să-l văd! Vreau să merg la spital să-l văd! Bobo a tăcut pentru o vreme - mie mi s-a părut că o vreme nesfârșită. Apoi mi-a spus că Eduard e decis ca
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Eduard și fără să-mi țin promisiunea. Cine știe ce mai putea interveni după 1 Mai, dacă nu ajungeam atunci la el, cine știe când mai urma să ne vedem, cine știe când? M-am șters iar la ochi și i-am șoptit lui Bobo: — Dacă nu se poate acum, atunci de 1 Mai, așa cum ne-am promis unul altuia, că de 1 Mai vom merge la mare... Te rog să-i spui, Bobo, că vreau să ne vedem de 1 Mai! Bobo
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Continua să plouă îndesat. Tocmai descuia ușa, când se trezi tras de mânecă. Se întoarse surprins. Zări în fața lui o siluetă feminină care se mlădie șer puitor și îl cuprinse în brațe cu sete. — Nu știu ce m-a apucat brusc, îi șopti Anda. Mă plictisesc! Eram cu tăntălăul de regizor la un bar și am căscat. Am căs cat, Edi, îți dai seama! Eu, eu să fiu plictisită! Atât de plictisită încât să casc! Anda râdea în prag, hohotea de râs, cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
lor obișnuită, rozalie. Scoase din geantă caseta și i-o dădu, sărutându-l și ea pe obraz, cu un elan stângaci. — Bine c-am scăpat de-o grijă! Dacă, totuși, te răzgândești în privința acestei nopți, dă-mi de știre! îi șopti ea la ureche. Nu cred c-o să observe cineva ceva! Presimt că va fi o noapte lun gă pentru toată lumea! în acel moment, Anda traversă camera cu statura ei impună toare și opri casetofonul, întrerupând vocea lui Bob Dylan și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
altora... Dacă sentimentele se transferă la fel de ușor precum obiectele... Doamna Martin îi evitase privirea și depusese umerașul în geamantan. Rămăsese o clipă pe gânduri, apoi, cu un gest hotărât, închisese geamantanul și se întorsese spre Clara. — Nu e așa cum crezi, șoptise ea cu neașteptată blândețe. Apoi tăcuse, privind-o cu intensitate pe Clara. — Din păcate n-am reușit să ne cunoaștem suficient, Clara. Eu credeam că te cunosc foarte bine, tu crezi acum că mă cunoști foarte bine... De fapt, nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
își înveșmânta ciolanele. Era ca și cum mortăciunea pe care Clara o simțise uneori zăcând între ea și părinții ei prinsese viață, o viață monstruoasă, și luase chipul domnului Martin. — Dar mi-a fost dor de ea de când a ieșit pe ușă! șopti el tânguitor, lăsându-se moale înapoi în fotoliu. Dacă n-o alungam, poate mai trăia și-acum... își închise ochii, epuizat, și amuți așa, cu ochii închiși, în timp ce pe obrajii lui scofâlciți curgeau strâmb și întortocheat lacrimi după lacrimi. Pentru că
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Clara și o invită la dans. Clara acceptă cu o reverență grațioasă și, în timp ce se scula de la masă, făgădui cu voce tare că următorul dans este pentru domnul Neacșu, destinzând din nou atmosfera printre invitați. — E o seară minunată! îi șopti ea fremătătoare la ureche dom nului Ionescu. Totul este așa cum trebuie să fie pentru soții Ionescu! îți mulțumesc că ești de acord să mergem mâine la mare! Domnul Ionescu se opri din dans și o privi nedumerit, apoi izbucni în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de-a înnebunit, era să cheme salvamarul, normal, dar i-am spus că după știința mea tu nu ți-ai luat vreun costum de baie la tine și nici nu ai mania de a te scălda în costumul Evei. — Greșești, șopti Clara. Greșești. Mi-am luat un costum de baie de acasă, îl port chiar acum sub haine! Dar hărmălaia era prea mare ca s-o audă cineva. Abia când se termină melodia reveniră toți trei la masă, dând peste cap
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-i procleți, afurisindu-i, și pe primar, și pe taica-popa, și pe învățătorul Boureanu cel bătrân, și pe toți fruntașii Goldanei, botezați între timp ca fiind chiaburi, un cuvânt turcesc, sgornit de darabana deșucheată a noii stăpâniri. Geaba temenele! mai șopti, încă o dată, chiaburul Petrea Păun, cugetând la primarul care, după așezarea tancurilor sovietice la hodină și la huleai și după amuțirea tunurilor, dăduse îndemn la horă în Goldana. El, cel dintâi, făcând îndemn fanfarei și purtând veston stacojiu, ca zorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
baionetei, împrumutată de la Marin Tărniceru, miezul roșu, catifelat răsfrânse iscusite miresme și gurile se podidiră de apă, astfel încât nici Nicanor nu putu să nu cuvânteze, ceea ce nu ar fi voit, ca sub o irepresibilă toană: Parcă e adierea Grădinii Raiului! șopti el, amețit de aromă. De la un capăt la altul al mesei, se omeniră, încă o dată, înfigându-și dinții și gingiile în semilunile bicolore roșu cu verde -, aprecierea îmbelșugatului rod de la Baisa inundând cuprinsul cu sonore clefăieli. Sorbind, plescăind, expulzând, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu întrec, ori să lipsesc, măcar un gram, la careva dintre noi, am făcut din pâine șapte porții de anafură, iar ocrotind-o să nu cadă din ea vreo firimitură, fiecare și-a luat-o grijuliu în palmă Careva a șoptit, în taina întunericului și a clipocitului necontenit al Apei negre, că oricât de mică e porția, el își va lăsa și pe alte zile o pișcătură de mâncare, iar alții să procedeze fiecare cum o vrea Și mai auzindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
am spus că: stai tu, măi frate, fiindcă eu am să mă cobor, iar, să văd, dacă nu a scăzut Apa! Atunci, Pamfil Duran a oftat, m-a prins cu mâna de umăr și plecându-se către urechea mea, a șoptit, zicând: că acuși se adună de trei ori câte șapte zile și Apa stă tot câinoasă și acum, într-o oră, nu avea ea cum să se milostivească și să dea înapoi Deci eu am pipăit bolta de piatră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
am rugat de el să tacă și să mă ierte, deoarece am avut vedenie înșelătoare și să nu-mi bănuiască atâta de mult pentru această greșeală Iar el, sugrumându-și lacrimile și oftatul, s-a aplecat către mine să-mi șoptească la ureche Zicând: nea Ștefan, cât lespede de marmură neagră, asta estem grijă pe suflet la mine Ci eu, căinându-l în sinea mea și părându-mi tare rău de ce făcusem, fără de a mea știință, l-am luat cu blândețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la petrecerea cu adălmașul din acea noapte de pomină sau poate altădată, cu alți cheflii, decât cei de la Sans-Souci-ul miliardarului Bleotu (asta Vladimir nu și-o mai amintea prea bine), venise vorba și despre jumătatea magnatului, despre doamna Bleotu. Se șoptea că misterioasa-i consoartă avea un nesațiu în pântece, capabil să întrețină un regiment sau o coloană de recruți, ce fuseseră recluzionați în cazarmă, pe toată perioada de dinainte de depunerea jurământului militar. Considerații golănești și infecte, de masculi pizmuitori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-o pe ea director al serviciilor hoteliere. Mai ales, că-i place. E peste măsură, ce-i place... Cum se zice în misterioasa voastră Moldovă: valeu! ce-i place!... Se aplecă din nou spre Vladimir, coborându-și glasul pentru a șopti, grijuliu, să nu audă comunitatea de alături, care începuse, deja, a se foi; se trezeau, când unul, când altul, dintre cei prăvăliți în masa prăbușirii generale! Am doamnă tânără, încă și focoasă pe deasupra. Însă, eu am cam urcat sculele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cojoc de oaie. Fosta tovarășă de muncă o primea fără prea multă tragere de inimă, fiindcă în timpul sinistrelor nopți de nesomn, ale căror tenebre erau sonorizate de vaietele cucuvaielor din turnul conacului, nu vorbea decât despre revoluționari de profesie, care, șoptea ea, deja adunaseră mase de năimiți îndrăzneți, gata să ridice baricade, adunate din pietre de caldarâm, în municipiul Iași și în municipiul Craiova, dându-i astfel fiori și nădejdi care nu se mai împlineau. Svetlana era tot mai iritată prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]