8,627 matches
-
blat că acum sînt în timpul serviciului... Salut Mona! Mona: ...Încă puțin și sîntem toată grupa...! Nae: Pe scurt, i-am spus tipului de trăsnaia asta de bar în cavou și i s-au deschis poftele turistice... Asta-i. Bun. Eu acuma o să fac prezentările... Domnul Tomy Smith... Octav: I am glad to meet you and Wellcome... Nae: Mai ușurel că-mi pierd pîinea... Nu știi engleza... Nici tu, Mona... Octav: Păi... Nae: Mă, eu sînt translatorul aici, înțelegi! Octav: Gata, Nae
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
eu sînt un golan? Groparul: Ești. Octav: Sînt, părinte... Preotul: Măi golane! Dascălul: (vrînd să acopere vocea părintelui..., încurcat, cădelnițează) Aleluia... aleluia... aleluia! Preotul: Măi derbedeilor...! Dascălul: Doamne miluiește, Doamne miluiește... Preotul: (groparului) Nu mai pupi tu nici o groapă de-acuma... nici un... Groparul: Bine, părinte, pupați-le dumneavoastră pe toate... Preotul: Ei lasă că stîrpesc eu cuibul ăsta de revoluționari...! Dascălul: ...Dă Doamne... Octav: (împreună cu groparul) Noi de-aicea nu plecăm... Doar dacă facem rost de un sobor... de mineri... Preotul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de la Porțile de Fier (din Craina) și până la mare, Dunărea trece prin sate românești. „Ba încă, în unele locuri, poporul român ajungea demult chiar la poalele Balcanilor, dând mâna cu românii din sudul Pensinsulei Balcanice”. La miazănoapte, hotarul „se ține acuma aproape de apa Ceremușului. De pe malul drept al Ceremușului privește ca de pe o prispă înaltă spre șesul Pocuției, stăpânit câtva timp de voievozii Moldovei”. În acest spațiu se înscriau hotarele statului român, așa cum a fost prefigurat în cursul anului 1918 și
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
recunoștința pentru acțiunea armatei române, chemate de conducerea națională de la Chișinău ca să aducă liniștea și se sublinia necesitatea unei colaborări cât mai strânse în domeniul cultivării limbii române și a vieții spirituale în general: „Cultura, limba și școala noastră de-acuma trebuie să ne unească pe veci și nedespărțiți vom rămâne până la sfârșitul sfârșitului [...]. Să ne strângem rândurile și să avem în cugetul nostru ca pe un dar prețios gândul că de azi înainte limba și cultura noastră una sunt nedespărțite
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
vei fi sosit, Cât suntem Încă pe pace, eu Îți zic : Bine-ai venit ! Despre parte Închinării Însă, doamne, să ne ierți ; Dar acu vei vrea cu oaste și război ca să ne cerți, Ori vei vrea să faci Întoarsă de pe acuma a ta cale, Să ne dai șun semn și nouă de mila măriei tale... De-o fi una, de-o fi alta... Ce e scris și pentru noi, Bucuroși le-om duce toate, de e pace, de-i război .” -,, Cum
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
catedră pe un jeț mare, și toată lumea, fiecare după potriva lui, de jur Împrejur. Dascălul nostru, adânc emoționat, cu spatele la tablă și cu fața către domnu, zice d-abia stăpânindu-și tremurătura bărbii: Maria ta, Dumnezeu știe numai ce se petrece acuma În sufletul unui biet dascăl ca mine, venit aici din părțile românești de dincolo. Rog pe Dumnezeu să te ție sănătos și voinic pentru fericirea poporului românesc. Mintea, brațele, sângele nostru și al acestor copii sunt de acuma Închinate neamului
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
se petrece acuma În sufletul unui biet dascăl ca mine, venit aici din părțile românești de dincolo. Rog pe Dumnezeu să te ție sănătos și voinic pentru fericirea poporului românesc. Mintea, brațele, sângele nostru și al acestor copii sunt de acuma Închinate neamului român, patriei române, domnului român, Măriei tale ! La aceste vorbe, toată lumea s-a ridicat În picioare, și vodă asemenea; nimeni nu mai putea sta jos - prea se ridicaseră sufletele. După ce și-a scos focul de la inimă, dascălul a
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
nimic. Când ne-am întâlnit era calmă așa cum știi că este ea de obicei. La un moment dat parcă a trecut un vânt peste ea. A început să țipe și n-a mai fost chip să te înțelegi cu ea. Acuma, dacă spui și tu, pot să-ți mărturisesc și eu că de la ovreme mi se pare că are asemenea reacții ciudate, aparent fără o explicație. Nu cred că e vorba de ceva de acasă pentru că acolo, din păcate situația este
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Trifuş Iasmina Laura, Lobază Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2016]
-
a apărut un caz foarte mediatizat, al profesorului Virgil Veniamin, unul dintre directorii Fundației Culturale Carol I de la Paris, despre care s-a dovedit că, avînd familia rămasă În țară, a fost șantajat de Securitate și obligat să dea informații. Acuma, ce informații putea să dea altele decît că În ziua cutare un comitet român de nuanță politică cutare se Întrunea În sala cutare ca să discute diferite probleme anticomuniste? Evident, știrea era vitală pentru Securitatea română compusă din atîția oameni, foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de ani, dar adevărul nu se va ști niciodată. Emil Georgescu a fost supus unui tentative de asasinat. Faimosul terorist, care lucra și pentru Securitate, Carlos, a depus niște bombe la departamentul ceh, omorînd pe cineva și rănind mai mulți. Acuma se știe că românii erau cei vizați. Astfel că Europa Liberă nu era un loc dintre cele mai liniștite. Dar existau avantaje materiale mari, erau satisfacții intelectuale deosebite, erai la curent cu o documentație extraordinară, aveai acces la biblioteca postului
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
al grupului nostru românesc din America. S-a arătat pe de altă parte foarte multă solicitudine sentimentală din țară, dar nici o măsură practică de ordin obiectiv și pozitiv nu s-a luat. [...] Cert este că nu s-a făcut pînă acuma un studiu științific monografic asupra lor”. O jumătate de secol mai tîrziu, un cunoscător al temei conchidea că „există o bibliografie relativ bogată despre istoria românilor americani, suficientă În orice caz ca să Încurajeze continuarea cercetărilor acestei teme”. Un alt detaliu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cele mai multe dintre mărturiile lor ulterioare, ca În cazul Sofiei Magyari: Și ne-a băgat cu bărbați, cu fete, cu oameni mai bătrîni, cu toate claie grămadă acolo, nu.... nu conta că ești fata sau ești băiet... Și... și cînd vroiam acuma, mi-e rușine să vă spun, da’ era În fundu’ vagonului, În mijloc era o... așa o sobiță făcută așa, ca o dubă sau nu știu cum să-i spun, și Într-un colț În vagon era făcută așa o gaură... și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
canapea, să am o carte bună, tata să fie din nou bine dispus și ocupat, mama veselă, Sisi copil, să nu ne mai gîndim ce va trebui să schimbăm pe ce, pentru a putea trăi, iată ce este pentru mine acuma casa. Nu voi mai face economie, voi căuta să trăiesc numai pentru ziua de azi, căci la ce mi-au folosit economiile, ce s-a ales din totul?”. Ca și casa, patria devine ceva foarte apropiat, foarte drag, ceea ce poate
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
numai pentru ziua de azi, căci la ce mi-au folosit economiile, ce s-a ales din totul?”. Ca și casa, patria devine ceva foarte apropiat, foarte drag, ceea ce poate că nu s-ar fi Întîmplat În condiții normale: „Abia acuma simt că mi-e dor de patrie. Nu socoteam România sau mai bine zis CÎmpulung drept patrie. Cauza era că veșnic eram obidiți și dați la o parte de români. Dar azi cînd sîntem departe, cînd sute de kilometri ne
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
frunze moarte. Chipurile lor palide întoarse spre soarele blând de toamnă târzie exprimau o liniște plină de fericire. Țăranul care mâna caii a ridicat capul și a exclamat cu jumătate de glas: „Bieții oameni! Sunt vreo duzină care dau târcoale acuma pe aici. Azilul lor a ars. Da, niște nebuni, ce mai...” Nu, nimic nu mai putea să o surprindă. Adesea, înghesuită în întunericul irespirabil al vreunui vagon, avea un vis scurt, luminos și complet neverosimil. Ca și cămilele acelea uriașe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care le înregistra, e drept, în mare dezordine, memoria mea. De pildă, cea în care Victor Hugo, patriarh încărunțit și melancolic, îl întâlnea, sub bolta de verdeață a unui parc, pe Leonte de Lisle. „Știți la ce mă gândeam eu acuma?”, îl întreba patriarhul. Și, în fața interlocutorului său încurcat, declara cu emfază: „Mă gândeam la ceea ce îi voi spune lui Dumnezeu când, foarte curând, probabil, voi ajunge în împărăția lui...” Atunci, Leconte de Lisle, ironic și respectuos totodată, afirma cu convingere
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Gavrilici este iarăși beat... Cucușka n-a trecut în seara asta... Acolo arde stepa, uită-te! Nu, e un nor... Am să mai fac un ceai... Astăzi, la piață, se vindeau pepeni verzi din Uzbekistan...” Indicibilul! Era tainic legat, înțelegeam acuma, de ceea ce e esențial. Esențialul era indicibil. Incomunicabil. Și tot ce, în lumea asta, mă tortura cu frumusețea sa mută, tot ce se putea lipsi de vorbe îmi părea esențial. Indicibilul era esențial. Ecuația aceasta a creat în mintea mea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nevoile publice pentru a ciupi pataca; neghiobi fără naivitate, răi fără bărbăție, urmând meritul și talentul deosebit ca pe niste vrăjmași de moarte.[...] Iată-l pe mititelul veninos și ridicol, care se sbătea ieri în noroi, cât e de mare acuma, cât e de arătos și senin. Iată-l cu ce bravură încalecă milionul! Privește emfaza desgustătoare a parvenitului! [...] Credință, talent, merit, onoare, sentiment? "le cumpăr pe toate am cu ce!" Fraternitate? gheșeft și chiverniseală! Egalitate? impertinență față cu distincțiunea, cu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
transport; am pus pastrama-ntr-un sac și i-am dat lui...să-l ducă la Ierusalim, la frate-meu, Șumen, s-o îngroape acolo, că el a știut... Și el a mâncat pe drum pe tată... Ce fac eu acuma? Când a auzit toate astea Iusuf, i s-a-ntors inima pe dos; a-nceput și el să se bată cu pumnii-n cap și-n pântece, și să se vaite: M-a spurcat jidanul, efendi cadiu! Aman! M-a spurcat! Ce
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
toate astea Iusuf, i s-a-ntors inima pe dos; a-nceput și el să se bată cu pumnii-n cap și-n pântece, și să se vaite: M-a spurcat jidanul, efendi cadiu! Aman! M-a spurcat! Ce mă fac eu acuma? Tu de ce-ai mâncat? zbiară Aron. N-ai zis tu că sunt haine? Și parcă trebuia să le mănânci? De ce nu mi-ai spus drept că e tat-tău?207 Soluția decretată de cadiu, rezolvând prejudiciile morale prin prozaicele
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
despre mine că sunt nebun. Necunoscuta (cu o îngrijorare crescândă): Despre dumneata? Profesorul: Băieții din cursul superior și acum îmi spun: nebun. Necunoscuta (începe să-i fie de-a binelea frică): Mie mi-e somn. Vreau să dorm. Profesorul: Nu. Acuma nu. Acuma trebuie să vorbesc. Acuma trebuie să spun. Uite (o apucă de mână), vino cu mine. (o duce la fereastră). Vezi Ursa Mare? Necunoscuta: Nu văd nimic. Mi-e somn. Lasă, mi-o arăți mâine dimineață. Profesorul: Cum mâine
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
că sunt nebun. Necunoscuta (cu o îngrijorare crescândă): Despre dumneata? Profesorul: Băieții din cursul superior și acum îmi spun: nebun. Necunoscuta (începe să-i fie de-a binelea frică): Mie mi-e somn. Vreau să dorm. Profesorul: Nu. Acuma nu. Acuma trebuie să vorbesc. Acuma trebuie să spun. Uite (o apucă de mână), vino cu mine. (o duce la fereastră). Vezi Ursa Mare? Necunoscuta: Nu văd nimic. Mi-e somn. Lasă, mi-o arăți mâine dimineață. Profesorul: Cum mâine dimineață? Mâine
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu o îngrijorare crescândă): Despre dumneata? Profesorul: Băieții din cursul superior și acum îmi spun: nebun. Necunoscuta (începe să-i fie de-a binelea frică): Mie mi-e somn. Vreau să dorm. Profesorul: Nu. Acuma nu. Acuma trebuie să vorbesc. Acuma trebuie să spun. Uite (o apucă de mână), vino cu mine. (o duce la fereastră). Vezi Ursa Mare? Necunoscuta: Nu văd nimic. Mi-e somn. Lasă, mi-o arăți mâine dimineață. Profesorul: Cum mâine dimineață? Mâine dimineață nu se vede
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
minorilor, el nu aflase încă, deoarece nu-i spusese nepotul cucoanei, cu care afacerea era ca și terminată, dacă mai avea răbdare până luni seara, când trebuie nepărat să se întoarcă avocatul, fiindcă s-a dus cu o hotărnicie, dar acuma, cu regret, este imposibil din mai multe puncte de vedere, care le știe dumnealui... Așa să-i spui.36 Lipsa de relevanță a mesajului e pregnantă și pentru că transmiterea lui se face printr-un mijlocitor care, în afara stupidității de care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pagini nouă, va ajunge un mare scriitor"15. Împotriva textului obez, Caragiale se exprima mult mai subtil: Scrii și scrii până ostenești, și pe urmă te oprești să te odihnești, și pe urmă iar scrii, și tot așa până isprăvești. Acuma, ce scrii asta e treaba d-tale. După părerea noastră însă, dacă scrii, fă încailea o lucrare mare și lungă tot e mai lesne decât fleacurile mici și ușoare, când ai o dată rețeta sigură. (Rețetă practică pentru a face o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]