9,516 matches
-
adevărului despre aceste procese. Comisia a fost prezidată de filozoful și pedagogul John Dewey. Deși audierile au fost în mod evident ținute cu dorința de a dovedi nevinovăția lui Troțki, au adus la lumină probe care demonstrau că unele dintre acuzațiile făcute nu puteau fi adevărate. De exemplu, Piatakov a depus mărturie că zburase la Oslo în decembrie 1935 să "primească dispoziții teroriste" de la Troțki. Comisia Dewey a stabilit că un asemenea zbor nu a avut loc. Un alt acuzat, Ivan
Marea Epurare () [Corola-website/Science/298229_a_299558]
-
născut într-o familie evreiască în Moscova, Rusia. In 1935 el a devenit victimă a Marii Epurări staliniste care a eliminat aproape toți „vechii bolșevici” din guvernul sovietic. El a fost acuzat de implicare în asasinarea lui Serghei Kirov (o acuzație care a fost falsă) și a fost condamnat la zece ani de închisoare. În 1936 a fost judecat din nou, de această dată pentru trădare împreună cu Zinoviev. Pe 25 august 1936, a fost executat după ce a fost găsit vinovat de
Lev Borisovici Kamenev () [Corola-website/Science/298256_a_299585]
-
care a fost falsă) și a fost condamnat la zece ani de închisoare. În 1936 a fost judecat din nou, de această dată pentru trădare împreună cu Zinoviev. Pe 25 august 1936, a fost executat după ce a fost găsit vinovat de acuzațiile care i s-au adus. A fost căsătorit cu Olga Kameneva, sora lui Lev Troțki.
Lev Borisovici Kamenev () [Corola-website/Science/298256_a_299585]
-
despăgubire proprietățile lor din Luncoiu de Jos, formate dintr-o casă de lemn cu trei camere, dependințele și terenul dimprejur de 0,4 ha, și încă patru bucăți de pământ, cu suprafața totală de circa 3,8 ha, în urma unei acuzații de „propagandă hitleristă”. A fost cadru didactic al liceului până la desființarea sa din 1948, după care s-a retras la Cluj. Candin Ciocan (n. 1895, Grosuri - d. 5 martie 1948, Brad) a urmat clasele I-III primare la Blăjeni, iar
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
îl susține pe Augusto Pinochet ca înlocuitor al acestuia, fapt ce a generat suspiciunea implicării directe a lui Kissinger în operațiune, lucru negat de către acesta, afirmând, constant, schimbarea poziției sale cu puțin timp înainte de lovitura de stat. Chiar dacă, ocazional, circulă acuzații la adresa sa cu privire la aranjamente secrete cu țări străine, Kissinger a fost, aproape întotdeauna, o personalitate populară, reprezentând un paradox în cadrul administrației Nixon, a cărei popularitate scădea continuu pe masura avansării mandatului acesteia. Din fericire pentru el, Kissinger nu a avut
Henry Kissinger () [Corola-website/Science/298249_a_299578]
-
și la prăbușirea radicală a producției, a monedei și a nivelului de trai. Economia a fost distrusă, rețeaua de transport a fost întreruptă. și trocul au înflorit. Inegalitatea instituțională a raționalizării în beneficiul soldaților și birocraților a dat naștere la acuzații din rândul poporului. Orașele s-au depopulat, mulți muncitori și orășeni înfometați întorcându-se la pământ. Moscova și Petrogradul și-au înjumătățit populația, în timp ce s-a dezintegrat: mai rămăseseră sub un milion de muncitori activi în 1921, față de peste trei
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
ofensivei Frontului 3 Ucrainean. Trupele rămase au ajuns în zona Ploiești și București, capturând aproximativ 4500 de soldați germani. A fost trecut în rezervă la trei săptămâni după actul de la 23 August. Pe 15 mai 1946 a fost pus sub acuzație de Tribunalul Poporului pentru crime de război, dar a fost achitat, datorită lipsei de consistență a probelor. A decedat pe 12 ianuarie 1950, acasă în București, scăpând astfel de chinurile închisorilor comuniste.
Petre Dumitrescu () [Corola-website/Science/298271_a_299600]
-
-i lui Mitchell să supervizeze spargerea, al cărei scop intenționat era obținerea de informații despre Larry O’Brien, directorul de campanie al Democraților. Pe data de 8 ianuarie 1973, cei cinci spărgători prinși în flagrant au apărut în fața tribunalului sub acuzațiile de conspirație, pătrundere prin efracție și instalarea de dispozitive de ascultare. Acuzații, cu excepția lui McCord si Liddy, au pledat vinovat la toate capetele de acuzare, dar, pentru că au fost plătiți de către CREEP, au refuzat să dea orice fel de detalii
Afacerea Watergate () [Corola-website/Science/298282_a_299611]
-
de informații despre Larry O’Brien, directorul de campanie al Democraților. Pe data de 8 ianuarie 1973, cei cinci spărgători prinși în flagrant au apărut în fața tribunalului sub acuzațiile de conspirație, pătrundere prin efracție și instalarea de dispozitive de ascultare. Acuzații, cu excepția lui McCord si Liddy, au pledat vinovat la toate capetele de acuzare, dar, pentru că au fost plătiți de către CREEP, au refuzat să dea orice fel de detalii asupra acțiunilor lor. Acest lucru l-a determinat pe judecătorul John Sirica
Afacerea Watergate () [Corola-website/Science/298282_a_299611]
-
să dea orice fel de detalii asupra acțiunilor lor. Acest lucru l-a determinat pe judecătorul John Sirica să propună pedepse de 30 de ani fiecăruia, lăsând însă să se înțeleagă faptul că va reduce sentințele în momentul în care acuzații vor coopera cu instanța. McCord a fost singurul care a acceptat această propunere și, ca urmare, a implicat CREEP în caz, admițând sperjurul. Totodată, el a dezvăluit faptul că organizația pentru care lucrează le-a cumpărat tăcerea celor cinci, stabilind
Afacerea Watergate () [Corola-website/Science/298282_a_299611]
-
conținutul fusese șters. 28 ianuarie 1974 - Herbert Porter, asistent al lui Nixon, a recunoscut că a mințit FBI-ul în timpul anchetelor preliminare în cazul Afacerii Watergate. 25 februarie 1974 - Herbert Kalmbach, avocatul personal al lui Nixon, a pledat vinovat pentru acuzațiile de activități ilegale în timpul campaniei electorale. Alte acuzații au fost retrase în schimbul cooperării sale cu justiția. 1 martie 1974 - „Cei 7 de la Watergate”, foști consilieri ai președintelui (Haldeman, Ehrlichman, Mitchell, Colson, Gordon C. Strachan, Robert Mardian și Kenneth Parkinson), au
Afacerea Watergate () [Corola-website/Science/298282_a_299611]
-
asistent al lui Nixon, a recunoscut că a mințit FBI-ul în timpul anchetelor preliminare în cazul Afacerii Watergate. 25 februarie 1974 - Herbert Kalmbach, avocatul personal al lui Nixon, a pledat vinovat pentru acuzațiile de activități ilegale în timpul campaniei electorale. Alte acuzații au fost retrase în schimbul cooperării sale cu justiția. 1 martie 1974 - „Cei 7 de la Watergate”, foști consilieri ai președintelui (Haldeman, Ehrlichman, Mitchell, Colson, Gordon C. Strachan, Robert Mardian și Kenneth Parkinson), au fost acuzați de conspirație pentru obstrucționarea anchetei FBI
Afacerea Watergate () [Corola-website/Science/298282_a_299611]
-
și în cazul Strachan. Ceilalți cinci au ajuns la tribunal în octombrie 1974. La 1 ianuarie 1975 au fost condamnați, cu excepția lui Parkinson. În 1976, Curtea de Apel a SUA a ordonat un nou proces pentru Mardian în urma căruia toate acuzațiile au fost retrase. Handeman, Ehlichman și Mitchell au epuizat recursurile în 1977, după care toți au acceptat încarcerarea. Poziția lui Nixon s-a deteriorat cu fiecare zi, iar Camera Reprezentanților a început investigațiile asupra posibilei acuzări oficiale a președintelui. Pe
Afacerea Watergate () [Corola-website/Science/298282_a_299611]
-
a deteriorat cu fiecare zi, iar Camera Reprezentanților a început investigațiile asupra posibilei acuzări oficiale a președintelui. Pe 27 iulie 1974, Comisia Juridică a Camerei Reprezentanților l-a acuzat pe Nixon de obstrucționare a justiției. Pe 29 iulie, a doua acuzație a fost formulată ca abuz de putere, iar pe 30 iulie, a treia acuzație a fost adusă sub forma de sfidare a Congresului. În august a fost audiată o casetă a cărei existență fusese ținută secretă, înregistrată pe 23 iunie
Afacerea Watergate () [Corola-website/Science/298282_a_299611]
-
oficiale a președintelui. Pe 27 iulie 1974, Comisia Juridică a Camerei Reprezentanților l-a acuzat pe Nixon de obstrucționare a justiției. Pe 29 iulie, a doua acuzație a fost formulată ca abuz de putere, iar pe 30 iulie, a treia acuzație a fost adusă sub forma de sfidare a Congresului. În august a fost audiată o casetă a cărei existență fusese ținută secretă, înregistrată pe 23 iunie 1972, la câteva zile după spargerea de la Watergate. Înregistrarea consta într-o discuție a
Afacerea Watergate () [Corola-website/Science/298282_a_299611]
-
adune astăzi peste 40.000 de simpatizanți, din țară și străinătate. Pe 4 iulie 2011 justiția românească a dat verdict (în dosarul 48765/ 3/2010) că în toți anii de dinainte de revoluție Gregorian Bivolaru a fost persecutat politic, iar toate acuzațiile enumerate mai sus au fost fabricate de autorități. Este verdict definitiv și irevocabil. După decembrie 1989, practica yoga a fost din nou permisă și Gregorian Bivolaru a înființat Mișcarea de Integrare Spirituală în Absolut (MISA). Gregorian Bivolaru a fost membru
Gregorian Bivolaru () [Corola-website/Science/298311_a_299640]
-
pe 4 iulie 2004 pe baza unui mandat de arestare care expiră în octombrie 2004, prelungirea acestuia urmând să fie judecată de către tribunalul din Sibiu. Un al doilea mandat de arestare este emis în data de 15 aprilie 2005 sub acuzația de "trafic de persoane și infracțiuni asociate crimei organizate". În martie 2005 Gregorian Bivolaru cere azil politic în Suedia, motivând că nu are încredere în obiectivitatea justiției române. Pe 4 aprilie 2005, Poliția suedeză din Malmö îl reține pe Gregorian
Gregorian Bivolaru () [Corola-website/Science/298311_a_299640]
-
fost achitat prin constatarea fie a lipsei de probe (procurorii au refuzat să prezinte mandatele de interceptare, considerându-le secret de stat, așa că interceptările nu au putut fi admise ca probe) fie a prescrierii infracțiunilor de care era acuzat. Pentru acuzația de trafic de persoane procesul de la Cluj, al său și al altor învinuiți, nu s-a încheiat, deși excepțiile de neconstituționalitate invocate de cei acuzați au fost deja respinse. Gregorian Bivolaru a cerut prin avocatul său despăgubiri statului român pentru
Gregorian Bivolaru () [Corola-website/Science/298311_a_299640]
-
Dumitru, a afirmat însă, pe toată durata procesului de la ÎCCJ că actul respectiv nu există și că ea nu este o victimă a lui Gregorian Bivolaru, ci a procurorilor și a judecătorilor. De asemenea l-a achitat pentru toate celelalte acuzații din dosar sau a constatat prescrierea lor. Pe 27 februarie 2016 a fost arestat în Franța. După extrădarea din Franța este deținut în România. El a cerut redeschiderea procesului în care a fost condamnat. I s-au scăzut un an
Gregorian Bivolaru () [Corola-website/Science/298311_a_299640]
-
egipteană și elenistică, care circulau în acel timp. Fiind încă din tinerețe un gânditor liber și un non-conformist, care nu se împăca cu regulile stricte ale ordinului călugăresc, este nevoit în 1575 să fugă din mănăstire, pentru a scăpa de acuzațiile de erezie ce îi erau aduse. Se stabilește pentru o scurtă perioadă la Geneva, unde devine calvinist, dar este și aici excomunicat și se refugiază în Franța. În Franța rămâne timp de șapte ani, la Toulouse și Paris, apoi la
Giordano Bruno () [Corola-website/Science/298341_a_299670]
-
fusese luat prizonier - sau, așa cum i se sugerase, se va sinucide. În acel moment contingentul maghiar era total distrus, iar resturile armatelor germane, române și ale trupelor auxiliare rusești au fost luate prizoniere, mulți dintre ei trebuind să facă față acuzațiilor de a fi fost criminali de război. Sovieticii au avansat 500 de kilometri de la Don spre vest de Stalingrad, trecând prin Kursk, (cucerit pe 8 februarie 1943) și prin Harkov (cucerit pe 16 februarie 1943). Hitler, pentru a salva poziția
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
avantaje, și în 17 august 1648 a avut loc bătălia de la Preston. A fost un eșec total: mii de scoțieni au fost făcuți prizonieri, printre care și generalul Hamilton, care după un proces sumar, a fost condamnat la moarte cu acuzația de înaltă trădare și executat. După bătălie, toate orașele regaliste s-au predat, în afară deColchester, care a fost luat cu asalt și cucerit puțin mai târziu. Aceste evenimente au consemnat sfârșitul Marelui Război Civil, război ce a avut caracterul
Revoluția engleză () [Corola-website/Science/298388_a_299717]
-
se fi instalat în noul său post, s-a declanșat Conspirația lui Catilina, care l-a pus pe Caesar din nou în conflict direct cu "optimații". Lucius Sergius Catilina, de două ori candidat la postul de consul, se confrunta cu acuzații de planificare a răsturnării republicii prin rebeliune armată. Vina lui Catilina era însă controversată. La alegerile de al finele anului 63 î.Hr., Marcus Tullius Cicero l-a înfrânt pe Catilina în cursa electorală consulară. La puțin timp după aceasta, Crassus
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
pentru confirmarea unei relații amoroase cu Nicomedes. Practic, aceeași incertitudine persistă cu privire la toate celelalte colportări. Cert este că povestea lui Nicomedes s-a bazat pe împrejurarea din tinerețe a șederilor sale cu regele. Cezar însuși nu a încercat să dezmintă acuzațiile, dar nici nepotul Augustus nu a confirmat vreo relatarea privind relația cu Nicomedes. Marc Antoniu a susținut că Octavian ar fi fost adoptat de Cezar prin favoruri sexuale. Suetoniu, deși relatând că aventura dintre Cezar și Nicomedes este adevărată, a
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
nici nepotul Augustus nu a confirmat vreo relatarea privind relația cu Nicomedes. Marc Antoniu a susținut că Octavian ar fi fost adoptat de Cezar prin favoruri sexuale. Suetoniu, deși relatând că aventura dintre Cezar și Nicomedes este adevărată, a calificat acuzația lui Antoniu drept calomnie politică, împotriva rivalului său Octavian. Cezar a fost ales numărul 67 în lista celor mai influente figuri din istorie, scrisă de Michael H. Hart. A primit titlul Divus, sau "zeu", după moartea sa. În timpul vieții, a
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]