10,318 matches
-
preocupă excesiv de mult ideea de a vorbi cu Georgiana, își spuse, agasată, dându se jos din pat, fără să mai zăbovească de data asta cu ochii închiși, cercetându-și gândurile pentru noua zi care începea. Poate de asta am și adormit atât de greu, cu senzația aia tâmpită că între mine și pernă s-a mai interpus o pernă grea, ca de piatră. Oftă și își aruncă privirea pe fereastră. Era înnorat, cerul că zuse mult din înalturi și atârna posac
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îl zărea pe domnul Ionescu dor mind destins, sforăind ușor, bine înfășurat în plapumă. Se trăgea instinctiv mai aproape de el și el o cuprindea părintește în brațe, continuându-și netulburat somnul profund. Clara se cuibărea în brațele lui, recunoscătoare, și adormea la loc, instantaneu. însă în zilele în care se trezea cu chipul domnului Neacșu în minte mai târziu de ora 7, când deschidea ochii și nu-și mai găsea soțul cu capul pe perna de alături, simțea cum se așterne
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cap toate aiurelile alea, ascultă-mă pe mine! Mai bine-așa! Mai bine fără prea multe amintiri! — Poate că ai dreptate, rosti Clara, cu glas răgușit, după o scurtă tăcere, privind tot înainte. în noapte aceea, Clara nu reuși să adoarmă deloc. Stătea în tinsă în pat, nemișcată. Domnul Ionescu dormea dus, cu spatele la ea, încovrigat sub plapumă. Veniseră acasă pe la mie zul nopții, pentru că a doua zi era vineri și Ion trebuia să mear gă la serviciu. De cum intrase în casă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu o aproape insuportabilă nerăbdare, să-l vadă adormit. Clara rămase cu ochii în tavan toată noaptea. Nu se putea mișca. Stătea pe spate, în aceeași poziție în care se afla când o sărutase domnul Ionescu pe obraz, înainte de a adormi. încă mai simțea, în mod ciudat, umezeala sărutului de pe obraz. Izul acela grețos de vin roșu îngurgitat cu sete. Domnul Ionescu adora vinul roșu. Adormi abia în zori și avu un coșmar, din care se trezi brusc, transpirată. Se trezi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
aceeași poziție în care se afla când o sărutase domnul Ionescu pe obraz, înainte de a adormi. încă mai simțea, în mod ciudat, umezeala sărutului de pe obraz. Izul acela grețos de vin roșu îngurgitat cu sete. Domnul Ionescu adora vinul roșu. Adormi abia în zori și avu un coșmar, din care se trezi brusc, transpirată. Se trezi atât de brusc, încât, de data aceasta, nu mai uită visul. în coșmar, înota într-o piscină rotundă, rotindu-se în cercuri nesfârșite, până când își
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-și ce i-ar plăcea lui dacă ar fi femeie. Și nu o femeie oarecare, ci doamna Ionescu. în noapte aceea, Clara avu grijă să fie mai tandră ca de obi cei cu soțul ei. Apoi îl urmări cu atenție adormind liniștit, cu simțul datoriei îndeplinite. Alunecă și ea încet în somn și visă că înota prin aer. Se des prindea cu picioarele de pământ într-un elan ușor. înota din ce în ce mai înalt, ca într-o mare nemișcată, care o primea ocro
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un elan ușor. înota din ce în ce mai înalt, ca într-o mare nemișcată, care o primea ocro titor într-un miez de vară senin, iar senzația era atât de copleșitoare, încât, trezindu-se și dându-și seama că visează, se forță să adoarmă din nou și se regăsi plutind, cu o bucurie fără margini. 9. Clara porni avântată spre mare, dar se opri brusc la mal. Nu cuteza. Nu cuteza să intre. Tălpile goale i se înfipseseră în nisipul umed și acolo rămăseseră
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
rateze spectacolul. Clara tăcu, încruntată. — Ce să-i faci, dragă? comentă domnul Ionescu noaptea în pat, întinzând somnoros o mână posesivă și grea peste sânii ei împietriți sub cămașa de noapte, cu o clipă înainte de a închide ochii și a adormi buștean. Are și omul ăsta melicul lui de om interesant! Cine și-ar fi imaginat! Dacă știam, normal că propuneam de la bun început să venim la mare separat, fiecare cu mașina lui, să nu ne încurcăm! Da’ las’ c-am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-l împinge nevastă-sa să facă pe interesantul, ea e maestrul păpușar! mârâi Clara mai mult pentru sine, întorcându-i spatele lui Ion, să nu mai simtă mirosul de vin roșu, și închizând ochii. Dar degeaba făcea eforturi, nu putea adormi. în minte îi stăruia mica galerie a lui Bobo, prin ale cărei geamuri închise păreau să pătrundă, neverosimil și aproape insesizabil, foșnetele mării. Coborî încet din pat și ieși pe balcon, aprinzându-și o țigară mentolată. în întunericul nopții sălășluiau
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
are nici un punct de sprijin în neant, se lăsă în voia neștiutei forțe de gravitație terestră și fără să o mai întrebe ceva pe Petronia, o iubi dus pe gânduri, sub plapoma grea de amintirile mai multor generații de goldăneșteni. Adormi, imediat, ce o auzi pe nevastă-sa boscorodindu-l fără rost: Parcă ai zis că ești ușor ca o pană... Și când colo... N-a mai apucat să-i răspundă Petroniei, prăbușindu-se în somn. Îl visă îndelung pe Chirpic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
necunoscut, ca atunci când căldura soarelui și mustul fermecat al primăverii dezmorțesc trunchiurile pomilor din livadă, zorind podoaba florilor pe ramurile lor Deci despre ce mi s-a părut și despre ce m-a cutremurat i-am anunțat și pe ceilalți adormiți în punga de piatră și astupată de ape Zicând: frații mei, se aude un răsunet în Munte. Nu cumva l-ați simțit și voi? Iar ei au început, îndată, a fremăta, a se tulbura, a-și face fel de fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mititică, a mormăit, printre căscaturi Zicându-mi: don Căpitan de la Armată, dați comanda de voie pentru stingere, că soldatul Braiu vrea să tragă la aghioase! După care, cuibărindu-se, precum cloșca pe ouă, într-o minută, nu mai mult, a adormit, într-o înțepenire ca de Moarte Deci, eu, numai cât m-am uitat la el și la ceilalți, cum ședeau nemișcați, ca butucii, de parcă fuseseră amețiți cu zeamă de Zmeoaică, de Mărgica cucului sau de altfel de Somnoroasă, am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
iar pleoapele mi-au căzut peste ochi, grele ca obloanele de fier, cufundându-mă în neștirea somnului Că ajunși de aerul cel curat și slăbiți fiind, ne-am îmbătat de tăria acestuia, ca de un vin înșelător și toți am adormit, ca trunchiul Și noi nu ne-am trezit, nici când s-a auzit strigându-se, chemându-se și întrebând lângă noi Zicându-ni-se: fraților, sunteți în viață? Și trei salvatori au abătut lămpile spre geamblacul sondei, luminându-l cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la el? A râs Profetul de îngrijorarea și de frica celui cu straie tărcate. Râdea și Iov, făcându-i semn din cap, a tăgadă: Mănâncă fără grijă, pe săturatelea, că asta nu e Koșon! Pe urmă, târziu, foarte târziu, când adormise și bufnița bătrână, care ședea cu chirie în scorbura veche a nucului din partea de la Miazănoapte, Vartolomei își petrecu oaspeții, mânându-i din urmă, cu o cană de vin, umplută pentru a nu știu câta oară, pe care o ducea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
isonul pianului și vocile potrivite pentru acel fel de cântare făceau să răsune bătrânele bolți ale crâșmei: Hai ti za makai, Hai ti za makai... Zeks! tir-li-tam Zeks! tir-li-tam... Când îl văzu pe Vladimir, revenind de la toaletă, Nae Calaican, care adormise în scaun, tresări și își ridică repede capul din piept, pentru a-i comunica miracolul lingvistic: Vladi-mire, să știi, măi, că e ma-re minu-ne! Măi, Vla-di-mire, măi: eu în-cep să pricep nemțește! As-cultă cum cântă pianistul ă-la! Ui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și înșfăcându-l de după cap, ca pe un cățeluș, îl aburcă pe bancheta din spate. Jeepul rulă încă vreo câteva zeci de metri, stopând în ninsoare și viră către miazănoapte, luând-o îndărăt pe drumul de întoarcere spre orașul care adormea sub zăpadă. Anibal încetini, oprind lângă solitarul pelerin, care, venindu-i din față, din nord, dinspre miazănoapte, continua să înoate prin troiene, în direcția nisipurilor fierbinți ale Orientului Mijlociu. Domnule Vladimir, nu vă mai luați, ca prostul, după bețivanul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-i lua nimic, nu-i oferea nimic decât prezența lui inertă, apatică, de neînțeles pentru creierul ei, care-i umplea, pe moment, pustiul și singurătatea îngrozitoare din inimă. Înghesuindu-și murdara răceală în corpolența caldă a necunoscutului de lângă ea, Mesalina adormi buștean, până hăt-târziu, în dimineața de iarnă, când, trezindu-se și tremurând, începu a-și descolăci trupul ei de salamandră amorțită de frig. Deschise ochi suri, între pietre tombale, acoperite de zăpadă, scuturându-și bodogănind stratul alb care îi acoperise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
într-un vârf ca de minaret nu era o nedemnă părere!... Atunci, cu un năvalnic sentiment de admirație față de sine însuși, Vladimir își autodecretă, în mintea lui încinsă de gânduri, meritatul titlu de Pelerin. Tot mai ferecat în nemișcare, Pelerinul adormi, în același spațiu, dintre lespezi și stele de marmură, istovit de revelația care îl învăluise fierbinte cu forța unei gigantice explozii nucleare. Visă că, hăituit fiind de niște aprigi vânători ai septentrionului, se pitula într-un iglu de eschimoși, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Stimate oaspete, deși numele poporului meu indică receptarea și pasivitatea în dragoste, ne place să fim noi călare pe situație și nu viceversa... Când, sub vălul în destrămare al nopții, greierele-viorist, se înclina, a scurtă despărțire, în fața tinerei-furnici, ziua, care adormise în ajun odată cu florile, își deschidea petalele de răsură. Pe întinsul platou, inundat de soare, din marginea Cetății furnicilor, lumea se strânsese la marea paradă. Miriade de furnici în mare ținută se adunară pe regimente. Navigând prin murmurul înghesuielii, greierele-viorist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
decât să se lase răsfățați de căldura și fericirea zilelor avute la dispoziție. Ultima noapte a permisiei a fost ca o dulce agonie. Au făcut dragoste până la epuizare și abia când soarele împunge cerul cu primele lui raze reușesc să adoarmă îmbrățișați. Se trezesc pe la nouă și jumătate, cu senzația că după cât de scurt a fost somnul, o parte din oboseală a dispărut totuși. Cearșaful șifonat arată impudic frământarea senzuală a trupurilor, amintindu-le fiecare atingere, fiecare sărut pe care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Atunci când nu respectă substanțial legea binelui, omul pierde valoarea sa absolută ca Ființă evoluată. Ca acum, când omenirea are liber la ucis. Și în numele religiei nu s-au făcut excese? Inchiziția și rugurile ei, pe lângă multe altele, sunt povești de adormit copiii? Discipolii acestei noi ordini universale pe care mama Rusia vrea să o instaureze în lume pot fi la fel de fanatici și lipsiți de remușcări ca și acei călugări care se considerau cu de la sine putere singura măsură a binelui. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Își dorește să aibă acum lângă ea senzația liniștitoare a trupului său puternic, lipit de al ei. Cu gândul la el, simte cum toată tensiunea dispare ca și cum nu ar fi existat. Istovită, dar mult mai liniștită, își promite înainte să adoarmă cu nasul în pernă: "Cât de repede îi voi spune tot adevărul. Inclusiv despre situația nou apărută despre care are tot dreptul să știe." Închide ochii, doborâtă de oboseală. Nu are de unde să știe că pentru ei soarta deja se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de a da noroc cu cineva nevăzut. Dragă prietene, sper să ai dreptate! Vreau ca în noaptea asta să mă îmbăt ca un porc și fie ca virtutea să se încline în fața viciului dacă asta îmi aduce uitarea! Speranță deșartă. Adoarme cu greu, abia spre dimineață. Se trezește brusc din somnul greu cu gura năclăită și amară, având mintea încă sub impresia coșmarului de peste noapte. Privește cu ochi tulburi înspre mica noptieră de unde vine țăcănitul insistent al ceasului care îl anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mațele în gelatină. "Haide odată! Renunță! Sau trage! Oricum șansele să scapi sunt aproape nule. Dar să se termine odată!" Cling! Nimeni nu mișcă, parcă incapabili să creadă ceea ce petrece sub ochii lor. Liniștea încordată trezește până și pe cei adormiți la mese, care aruncă priviri tulburi-dezorientate în jur. Cu pistolul încă sudat la tâmplă, Marius se adresează calm celuilalt: Vrei să mai trag odată? Zgomotul percutorului ce lovește capsa de aprindere a cartușului din cuibul tamburului se aude precum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trimite o santinelă pe clădire. Avem nevoie de cât mai mulți ochi acolo sus. Am înțeles. Marius pășește pe hol cu senzația că pierde câte puțin din puterea trupului suprasolicitat la fiecare expirație. Dar dacă se așează jos, sigur va adormi instantaneu. La vederea lui, soldații ce moțăie întinși pe podeaua mozaicată se ridică în picioare dar el le face semn că nu este nevoie. Într-un brusc puseu febril, o sudoare fierbinte țâșnește din toți porii ca apa dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]