12,966 matches
-
cum zicea Platon, ori pur și simplu un caraghios ? Un noncorfomist sau un snob avant la lettre ? Libertate ? Față de ce ? De societate ? De istorie ? De sine ? (p. 104). O dată în plus, dramaturgul român se bazează în piesa lui pe textele antice, sursa principală de inspirație fiind lucrarea lui Diogenes Laertios. Dumitru Solomon urmează îndeaproape Despre viețile și doctrinele filosofilor din care citează de multe ori aproape exact. El preia astfel numeroase anecdote și vorbe de duh puse pe seama lui Diogene, de la
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în descendența celor alcătuite de Camil Petrescu, scriitor căruia Dumitru Solomon i-a consacrat studiul Problema intelectualului în opera lui Camil Petrescu (1958). Acestor trei creații teatrale în genul grav autorul le adaugă și o comedie S.F. inspirată din lumea antică, Arma secretă a lui Arhimede (reprezentată pentru prima oară în stagiunea teatrală 1982-1983, inclusă în volumul Beția de cucută din 1984). Din nou, protagonistul este un bărbat ilustru al Antichității eline, din nou se pune problema confruntării dintre intelectual și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
conduși de Marcellus - și singura soluție pentru a evita folosirea ei în scopuri distructive este dispariția celui care născocit-o. Fie că alege o abordare comică sau una dramatică, Dumitru Solomon vede în lumea clasică o sursă de inspirație. Eroii antici servesc drept pilde posterității, iar piesele dezvăluie, așa cum își propunea autorul, metafore ale omului universal și contemporan, ale spiritului uman în luptă cu el însuși. Viață și teatru Mulți dintre dramaturgii secolului al XX-lea care s-au inspirat din
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
El se plasează astfel pe urmele lui Shakespeare, a cărui formulă lumea întreagă e o scenă o reproduce ca atare (III, p. 407), sau ale lui Pirandello, cu personajele sale migratoare între scenă și viață. În misterul său cu subiect antic, Iosif Naghiu cercetează în manieră personală, dar fără a-și neglija precursorii, raporturile dintre realitate și ficțiunea literară zămislită din ea, care îi asigură perenitatea, dar în același timp o golește de substanță. O Medee prozaică Ca frunza dudului din
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
azil unde este omorâtă. Ulterior, fantoma celei răpuse se întoarce pe pământ și își înjunghie rivala, apoi și pe fiica Romanița și pe ginerele Marian care au uneltit împotriva ei. În mai multe rânduri, se face trimitere explicit la mitul antic. La prima sa apariție, fiul Marghioalei rememorează poezia Medeea recitată de mama lui la o serbare școlară în cinstea recoltei : Pentru iubire, ea își trădă părinții/ Frații și țara./ Pentru iubire, ea pierdu cerul/ Sub care se născuse, pământul/ Pe
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-n tine o duceai (V, p. 688). Dincolo de numeroasele modificări ale intrigii, schema generală de evoluție a acțiunii este aceeași în Medeea lui Euripide și în Ca frunza dudului din rai. Situația din piesa modernă coincide cu cea din tragedia antică : o femeie abandonată de soțul pentru care a comis cândva o crimă se răzbună împotriva rivalei, ca și a propriilor copii, din dorința de a-i provoca cea mai mare suferință bărbatului infidel. Caracterul personajelor prezintă de asemenea destule similitudini
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
spre dezorientarea făpturilor de condiție inferioară, obișnuite cu mocirla din preajmă : El ne urmărește cu ochiul lui de fosfor... O să ne înecăm în lături, căutând să fugim de-aici, ca niște șobolani (III, p. 645). Unele argumente întrebuințate de personajele antice reapar și în versiunea din secolul al XX- lea. Notabilă este, de pildă, interpretarea sacrificiului comis de eroină mai puțin din iubire decât din dorința de a-și părăsi barbarul ținut natal pentru civilizata Eladă. Când Medeea îi reproșează lui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sau în alte împrejurări. Semnalarea acestor libertăți are rostul de a nu-i obliga pe eventualii cronicari să se ostenească încercând să le descopere în dicționare, manuale etc. (p. 7). Dincolo de avertismentul ironic al autorului, o confruntare între textul istoricului antic și cel al dramaturgului modern nu oferă doar prilej de desfășurare a unei erudiții sterile, ci poate prezenta interes o dată ce permite evidențierea felului cum a fost adaptată narațiunea originală rigorilor altui timp și altui gen literar. Materialul faptic - date istorice
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și dreptul sunt călcate în picioare și nu mai e nicio nădejde de viață, numai disprețuit de toți ești în siguranță (I, p. 29). Cuvintele reproduc exact un pasaj livian (p. 86 a traducerii), cu unica diferență că la autorul antic reflecția respectivă aparține viitorului conducător al revoltei împotriva regalității . Povestind cum i-a înșelat pe cei din Gabii, Sextus afirmă că aceștia socoteau că le-a fost trimis ca un dar al cerului să le fie căpetenie, în timp ce el de-
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
împotriva regimului republican instaurat de tatăl lor și condamnați la moarte chiar de acesta. Cu toate că, în general, respectă fidel desfășurarea evenimentelor din cronica liviană, dramaturgul român apro fundează uneori prezentarea personajelor și în altă direcție decât cea sugerată de autorul antic. Astfel, Tullia, care și-a îndemnat odinioară soțul să-i ucidă tatăl, năvălește pe scenă cu înfățișare de nebună, chinuită de urlete doar de ea auzite și de viziunea unei femei uriașe, îmbrăcate în negru, cu părul atârnând ca niște
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ca niște șerpi, cu o mătură în mână (I, p. 35-37). Tulburarea consoartei lui Tarquinius amintește întrucâtva de halucinațiile percepute de lady Macbeth (Macbeth, V, 1) și dă consistență dramatică unui personaj secundar ale cărui acțiuni sunt expuse de istoricul antic fără ca acesta să urmărească și repercusiunile psihologice ale faptelor. O sugestie shakespeariană apare în treacăt și în discursul celui care califică primele edicte republicane drept vorbe, vorbe, vorbe (V, p. 76). Folosirea insolită a replicii adresate de Hamlet lui Polonius
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
violatorul Lucreției. Schimbarea are valoare simbolică, de vreme ce înfruntarea se încheie, așa cum a început, între cel ce incarnează abuzurile tiranice și apărătorul libertăților democratice. În plus, eroul negativ capătă o consistență și o pondere pe care nu le avea în cronica antică. Acolo, el apărea doar episodic, sfârșind ca victimă a locuitorilor din Gabii, dornici să se răzbune pentru nelegiuirile lui trecute (I 60). Personajul dramaturgului român intră în scenă în timpul asediului de la Ardea, când pariază cu tovarășii lui că poate atinge
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
colo ? (II, p. 48). După ce înfățișează în conformitate cu scenariul livian vizita neanunțată a lui Sextus la Lucreția și tentativa de a o seduce cu declarațiile sale înfierbântate, Horia Lovinescu își arată personajul și în altă lumină decât cea consacrată de tradiția antică. Un timp, acesta ezită să dea curs dorinței lui nelegiuite, care îl va dezonora pentru totdeauna, fără a putea însă să se abată de la calea impusă de fatalitate : Dispari, șovăială, cumințenia e hărăzită bătrânilor și înduioșarea copiilor [...] dacă voi plăti
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
avut tot ce am dorit : glorie, putere, bogății, voluptăți de tot soiul, însă nu Puritatea ! [...] Ard pe rugul meu, dar nu eu l-am aprins, ci o putere fără de milă și mai mare decât toate : Soarta (III, p. 53). Personajul antic brutal și rudimentar se transformă pentru un timp într-unul angoasat și dilematic, înrudit mai degrabă cu protagonistul operei lui Shakespeare Necinstirea Lucreției, care oscilează la început între impulsul dorinței și glasul conștiinței morale, iar mai apoi, după comiterea violului
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Karamazovii, pusă în scenă de Dan Micu, și-a ales un personaj negativ fascinant și respingător de factură dostoievskiană. Mizând pe reconstituirea exactă a faptelor istorisite de Titus Livius, evidențiată și prin preluarea ca atare a unor pasaje din textul antic, Horia Lovinescu schimbă uneori cursul evenimentelor în funcție de necesitățile dramatice sau atunci când dorește să le accentueze semnificația. Dincolo de valoarea documentară, dramaturgul urmărește să demonteze mecanismele istoriei spre a-i pune în lumină înțelesurile, într-o meditație despre implicațiile puterii politice. Are
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pe scenă, accentul căzând asupra tentativei eșuate de restaurare a regimului monarhic, la care participă doi fii ai lui Brutus, și a execuției publice a conjuraților decisă de consulul în exercițiu, intransigent cu propriii urmași. Autorul pornește de la două surse antice menționate în treacăt pe parcursul piesei, fără trimiteri exacte : primele două cărți din istoria lui Titus Livius și, mai ales, secvența consacrată lui Publius Valerius Publicola din opera lui Plutarh Viețile paralele (capitolele I-VII). Cum am văzut deja în capitolul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să-și explice conduita înainte de a fi condamnați (VI), decizia consulului, care a dictat singur executarea propriilor fii, de a lăsa soarta celorlalți complotiști la latitudinea cetățenilor Romei (VII). În piesa scriitorului român apar și alte referințe pasagere la autori antici ca Platon și Sofocle. În plus, personajele se exprimă uneori în latină, intercalând în luările lor de cuvânt sintagme ca salvate pueri (I, p. 43) sau ad patres (II, p. 54), ori citează în original și în traducere formula de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
autoritatea supremă, enunț menționat și de Sallustiu în Despre conjurația lui Catilina, XXIX, 1 (Senatus decrevit darent operam consules ne quid res publica detrimenti caperet. // Patricienii au hotărât să încredințeze consulilor grija pentru salvgardarea statului. - I, p. 37). Respectarea surselor antice nu se confundă însă cu preluarea nemijlocită. Doinaș nu modifică desfășurarea evenimentelor relatate, dar oferă o perspectivă inedită asupra lor. În prologul piesei, au loc câteva schimburi de replici între mai mulți opozanți ai regalității - prilej de a dezvălui rigiditatea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
său ambiguu între realitate și ficțiunea scenică : deși am sărit prăpastia sumbră a secolelor pentru a apare pe această scenă, n-am să pot trece dunga luminoasă a rivaltei (p. 12). Rolul lui este acela de a intermedia între personajele antice ale piesei și publicul modern, ce a rămas din gloria Romei după ce secolele s-au perindat ca fazele lunii : Imaginea mea despre viitor este ceva mai puțin vagă decât imaginea voastră despre trecut. [...] Stau între voi și acești romani străvechi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
se pare exagerat. Să nu uităm însă că nu există identitate totală între Petronius și Doinaș, de unde și sensul deschis, neunivoc, al unor scene. Spectatorii sunt văzuți doar ca o replică degenerată a strămoșilor în stare să domine întreaga lume antică : Tre buie oare să mă mir că voi, neștiind ce înseamnă a stăpâni, vă resemnați a fi stăpâniți ?... Noi, romanii, am avut un destin atât de mare, încât urmașii noștri se pot mulțumi cu unul mai mic (p. 13). În
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
El dorește ca acești oameni de altădată să rămână pentru voi simple ficțiuni ; el nu vrea ca acești romani să vă tulbure siesta (p. 16). Dacă e să-i dăm crezare mijlocitorului său, cel care a compus piesa cu subiect antic și-ar dori ca spectatorii să nu se lase stăpâniți mai mult de o clipă de rușinea de a conștientiza lipsa lor de asemănare cu umbrele acestor strămoși energici, gata să moară pentru libertate. Impasi bilitatea contemporanilor în fața abuzurilor tiranice
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a fost necinstită de fiul lui Tarquinius este chiar Lucreția, soția lui, și îi arată că nu are cum să înșele spectatorii : tu crezi, Collatinus, că aceștia n-au citit nimic din Tit Liviu ? (prolog, p. 18). Plasat între lumea antică și spectatorii contemporani, el invocă și alte referințe livrești. Constată că definiția patriotismului emisă de Vitellius coincide cu cea enunțată de Platon și Sofocle (II, p. 52-53). Impresionat de farmecul și candoarea tânărului Quintus, el invocă răsuflarea cosmică, văpaia fără
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a scris piesele Oreste în străinătate și Aglaia în 1969 și 1970, dar le-a publicat abia în 1997. Lucrul nu este surprinzător, căci secvențele dipticului dramatic nu ar fi putut apărea la data compunerii lor : în pofida plasării în spațiul antic, ele trimit la actualitate într-un fel inacceptabil pentru un regim dictatorial. Naratorul din Oreste în străinătate propune transmutarea eroului eschilian în Atena lui Cleon și a lui Socrate, cel mai civilizat centru al erei celei mai civilizate (I, p.
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
II, p. 75). Are loc o adunare a poporului, ulterior, cuvântarea se termină, ovații prelungite - tot din magnetofon (II, p. 76). Atena lui Oreste și Cleon este un stat totalitar și se înrudește peste veacuri cu alte regimuri dictatoriale. Cadrul antic și mitologic deghizează referințele la contemporaneitatea autorului, ca și în Muștele lui Sartre, reinterpretare a mitului Atrizilor cu aluzii la situația Franței sub ocupația nazistă. Cea de-a doua parte a dipticului, privitoare la nașterea și formarea lui Atenus, fiul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
al Aglaiei, îmbină și ea planuri diferite : descendenții eroilor mitici evoluează în epoca procesului lui Socrate, iar relatarea evenimentelor vizează, parcă, în mai multe rânduri, actualitatea perioadei în care a fost scrisă piesa. Numeroase trimiteri culturale accentuează fuziunea temporală. Textele antice furnizează informații necesare în construirea intrigii. Ștefan Zicher preia, de pildă, de la Tucidide (Războiul peloponeziac, IV 104-107) reflecțiile cu privire la rolul istoricului-strateg în pierderea cetății Amphipolis în favoarea spartanilor (I, p. 100). Tot astfel, autorul român utilizează mai multe date din lucrarea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]