8,708 matches
-
o formulă (de obicei o creație populară în versuri) prin care se enunță, sub formă metaforică, unele trăsături specifice ale unei ființe, ale unui lucru, unui fenomen, etc., cerându-se identificarea acestora prin asocieri logice. Ghicitorile au apărut încă din Antichitate. Una din cele mai cunoscute ne-a parvenit prin tragedia Oedip rege, a lui Sofocle. Pentru a-și spori atractivitatea, uneori ghicitoarea uzează de forme ușor licențioase, și aceasta nu cu un scop în sine, ci pentru a pune în
Ghicitoare () [Corola-website/Science/334062_a_335391]
-
insular. A fost creat, din câte se pare, în sud-vestul Angliei. Se presupune că din această rasă se trag câinele ciobănesc scoțian Bearded Collie, ciobănescul rus Owtzar și ciobănescul maghiar Puli. descinde în linie directă din renumiții câini ciobănești ai antichității și este cunoscut de peste o mie de ani pentru calitățile sale deosebite manifestate în conducerea și supravegherea turmelor de oi (de unde i se trage și ce-a de-a doua denumire). Particularitatea acestui câine o reprezintă lipsa cozii, pe care
Bobtail () [Corola-website/Science/334204_a_335533]
-
mișcarea infinită. Cele două principii sunt Marea Polaritate sau Marele Fundament, legea cauzei și efectului, în ele lucrurile încep și se sfârșesc. Ele sunt cele două forțe ale universului, fiind, între altele, și sursele vieții omenești. Simbolul grafic, cunoscut în antichitatea română și celtica, a fost identificat în cultura coreeană prin secolul al VII-lea. În Koreea el este întâlnit prima dată pe obiecte de lemn din morminte Bogam-ri (Baekje) din Naju (provincia Jeolla de sud). De asemenea el apare incrustat
Taegeuk () [Corola-website/Science/334400_a_335729]
-
sub numele Hazon Ish, una din proeminentele figuri ale iudaismului ultraortodox, a fost de părere că în epoca contemporană nu mai există o autoritate care să poată institui noi zile de doliu colectiv pentru generațiile următoare, așa cum a fost în antichitate. Câțiva rabini ultraortodocși că Michael Dov Ber Weissmandl, Shlomo Halberstam (al treilea rabin din Bobov), Shimon Schwab, au scris elegii religioase - kinnot- închinate martirilor Holocaustului, care au fost intercalate în ceremonialul postului de 9 Av. Alți evrei ortodocși, mai ales
Yom Hashoa () [Corola-website/Science/334427_a_335756]
-
cele mai mari, mai conservate și mai frumoase din Israel. A fost reacoperit cu un strat de nisip vreme de 13 ani (1996-2009) din lipsă de buget. În urma unei donații (din partea Fundației Leon Levy și a lui Shelby White) Autoritatea antichităților a Israelului și primăria Lod au trecut la lucrări de conservare a mozaicului, care a fost prezentat în expoziții și muzee în lume și urmează a fi expus într-un muzeu-centru de vizitatori la Lod. a fost descoperit cu ocazia
Mozaicul din Lod () [Corola-website/Science/335111_a_336440]
-
un muzeu-centru de vizitatori la Lod. a fost descoperit cu ocazia unor lucrări de construcții vizând introducerea unei conducte de apă și lărgirea străzii Hehalutz din Lod, la intrarea în oraș, lângă joncțiunea Ginaton. Arheoloaga Myriam Avissar de la Serviciul de Antichități al Israelului a fost chemată la fața locului, după ce un inspector al Serviciului a văzut un fragment din mozaic înfățișând coada unui leopard ieșind la lumină în fața unui buldozer în activitate. Mozaicul, care a aparținut unei vile romane, de la sfârșitul
Mozaicul din Lod () [Corola-website/Science/335111_a_336440]
-
deopotrivă, și ctitor al bisericii Mănăstirii Cocoș, județul Tulcea.] 1900: absolvent al primei promoții a Liceului de Băieți din Tulcea 1901-1904: Facultatea de Litere, Universitatea București 1904: Licența în Litere, Universitatea București 1902-1905: asistent și secretar al Muzeului Național de Antichități, București 1904-1905: profesor suplinitor de Limba Latină, la Liceul <Sf. Sava> din București 1905-1909: Sorbona, Facultatea de Litere, titlul de doctor în litere. Concomitent, frecventează și: L'École pratique des hautes études (între doi și șase ani), Școala de Belle-Arte
Oreste Tafrali () [Corola-website/Science/335258_a_336587]
-
suplimentul cultural „Literatură și Arte”) 1910 și 1911: repetitor la Școala de Limbi Orientale din Paris 1912-1913: lector de limba română la „École des Langues Orientales” din Paris 1.09.1913-5.11.1937: profesor titular la Catedra de Arheologie și Antichități, Facultatea de Litere și Filosofie, Universitatea Mihăileană Iași 1.07.1916-5.11.1937: fondator și director al Muzeului de Antichități Iași; O. Tafrali, „precursor al muzeologiei contemporane, exponatele micului său muzeu fiind astfel nucleul în jurul căruia s-a format Muzeul
Oreste Tafrali () [Corola-website/Science/335258_a_336587]
-
română la „École des Langues Orientales” din Paris 1.09.1913-5.11.1937: profesor titular la Catedra de Arheologie și Antichități, Facultatea de Litere și Filosofie, Universitatea Mihăileană Iași 1.07.1916-5.11.1937: fondator și director al Muzeului de Antichități Iași; O. Tafrali, „precursor al muzeologiei contemporane, exponatele micului său muzeu fiind astfel nucleul în jurul căruia s-a format Muzeul de Istorie a Moldovei din Iași” (site: Palatul Culturii.ro) Profesor de Istorie la Școala specială de Infanterie a Corpului
Oreste Tafrali () [Corola-website/Science/335258_a_336587]
-
care a fost primul profesor de desen al Colegiului Sfântul Sava din București. În data de 8 iulie 1837, la inițiativa Marelui Ban Mihalache Ghica, Carol Wallenstein a fost numit ca prim director al Muzeului Național de Istorie Naturală și Antichități din București. Muzeul Național a fost înființat prin decretul dat în data de 3 noiembrie 1834 de către domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica. Carol Wallenstein s-a născut în localitatea Gospic de lângă Zagreb, Croația de astăzi, în familia lui Ioan Vella de unde
Carol Wallenstein de Vella () [Corola-website/Science/335287_a_336616]
-
fantastic bazat pe cartea "Voyage of the Basset" de James C. Christensen. A avut premiera pe canalul TV1000 la 2 și 3 martie 2001. « Credendo vides - Trebuie să crezi pentru a vedea »<br> Dr. Alan Aisling este un profesor de antichități și văduv. Fiica sa mai mică, Cassie, visează la o lume mitologică fiind obsedată de un album al mamei sale cu imaginile unor creaturi fantastice Acest lucru o enervează pe sora ei mai mare, pe ursuza Miranda. Apoi ceva magic
Călătorie în lumea legendelor () [Corola-website/Science/335348_a_336677]
-
scițotauri", "tauri sciți" sau "taurosciți", au fost un popor stabilit pe coasta de sud a peninsulei Crimeea, care a trăit în munții Crimeii și pe fâșia îngustă de pământ dintre munți și Marea Neagră. Ei au dat numele peninsulei cunoscute în Antichitate ca "Taurida", "Taurica". Deoarece îngheța iarna, „Bosforul Cimerian” este o strâmtoare care nu era navigabilă decât vara, și care nu a avut niciodată importanța „Bosforului Traciei” (actualul Bosfor), deși vasele grecești ajungeau până la gurile fluviului "Tanais" (Don). Apa era atât
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
și astronomă greacă ce a trăit în Egiptul roman, la Alexandria. Ea investighează defectele sistemului geocentric ptolemeic și modelul heliocentric care îl contestă. Înconjurată de o criză majoră religioasă și de tulburări sociale, Hypatia se luptă pentru a salva cunoștințele antichității clasice de la distrugere. Max Minghella joacă rolul lui Davus, sclavul tatălui Hypatiei, iar Oscar Isaac ca elev al Hypatiei și viitorul prefect al Alexandriei, Orestes. Povestea filmului folosește ficțiunea istorică pentru a evidenția relația dintre religie și știință în timpul declinului
Agora (film) () [Corola-website/Science/331638_a_332967]
-
Sofocle, intitulată "Iphicles", s-ar putea să fi fost dedicată acestui erou, dar atât forma exactă a titlului cât și identitatea personajului ei central sunt controversate. Mitul vindecării miraculoase a lui Iphiclos de către Melampus a cunoscut numeroase interpretări, încă din antichitate. Comparând diferitele lui variante și sprijinindu-se pe indicațiile fragmentare ale unor comentatori mai târzii, istoricul religiilor James George Frazer a stabilit că versiunea originară cea mai completă a aparținut mitografului grec Ferecide din Atena (începutul sec. al V-lea
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]
-
specie comică destinată unui public mai puțin instruit. Secolul al XVI-lea, în ciuda frământărilor cauzate de războaiele pentru Italia și de cele interne religioase, între catolici și protestanți, s-a caracterizat printr-un avânt cultural deosebit. Interesul pentru operele din Antichitate, influența Renașterii italiene, răspândirea tiparului inventat în secolul anterior, descoperirea Americii au dus la dezvoltarea culturii și au influențat evoluția limbii franceze. Limba latină continuă să fie în declin. Apare o adevărată politică de impunere a limbii franceze, regii continuând
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
reversul orientalismului care reprezintă studiul derulat de europeni pentru cunoașterea culturilor răsăritene. Prin urmare civilizația, istoria europei devin obiecte de studiu pe care Hanafi le abordează pe larg în lucrarea să. Istoria culturii europene este împărțită pe perioade începând cu antichitatea greco-latină, considerată a fi piatră de temelie în formarea conștiinței și civilizației europene. Hanafi distinge cinci etape principale în formarea conștiinței culturale europene pe care le prezintă dintr-o perspectivă istorică: mării părinți ai bisericii și scolastica (reprezentanți Augustin și
Hassan Hanafi () [Corola-website/Science/331736_a_333065]
-
asupra cazului femeilor sclave, în afară de a le considera ca bunuri ce pot fi valorificate. Aceste izvoare istorice arată clar ce credeau bărbații greci despre prostituate: în primul și în primul rând le reproșau caracterul lor mercantilist. Pentru un grec din antichitate, o persoană care se prostituează, bărbat sau femeie, o face din sărăcie și/sau de dragul câștigului material, dorința sexuală nefiind pentru acestea un factor de luat în considerație. Rapacitatea prostituatelor este o temă de satiră curentă în comediile grecești. Trebuie
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
arheologice confirmă faptul că aceștia erau crescători de animale în pașunile montane și se ocupau de agricultură pe pantele și văile inferioare. Ei creșteau mai ales oi, capre, boi și o rasă locală de cai de munte foarte renumiți în antichitate, asturconii, care încă există și astăzi. În conformitate cu Pliniu cel Bătrân, acești cai erau mici de statură, cu foarte puțin mai mari decât poneii, erau rapizi și antrenați pentru vânătoare și războaiele de munte. În mare parte a anului, ei foloseau
Asturii () [Corola-website/Science/331901_a_333230]
-
(în ebraică:כנסיית הלחם והדגים,în latină Ecclesia multiplicationis panum et piscium , în germană:Brotvermehrungskirche este o biserică romano-catolică în Galileea, în nordul Israelului. Ea se află în vestul așezării Tabgha (Ain at-Tabgha) sau Ein Sheva (în antichitate Heptapegon), pe nord-vestul malului Mării Galileii (Lacul Kineret) și este închinată minunii Înmulțirii pâinilor și a peștilor, relatată de Evanghelia după Matei (14, 13-21), Evanghelia după Ioan (6,1-15) și în celelalte Evanghelii, și pe care a înfăptuit-o, după
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
Cnemidele (din greaca veche: "knêmis") sunt niște jambiere, elemente de protecție a tibiilor, folosite în Antichitate, în Grecia. Realizate pornind de la foi de bronz prelucrate cu ciocanul și eventual decorate, aceste jambiere sunt formate anatomic, pentru fiecare luptător: adaptate la morfologia acestuia, elasticitatea metalului menținându-le la locul lor în jurul pulpei piciorului, fără să necesite curele
Cnemidă () [Corola-website/Science/335678_a_337007]
-
Beladi, Craiova, 2014, 233 p. C. Antologii · Filosofia culturii românești. Antologie, Editura Beladi, Craiova, 2005 · "Sociologia culturii românești. Antologie", Editura Beladi, Craiova, 2006, 352 p. · "Sociologia culturii. Antologie autori străini," ediția a-II-a Editură Beladi, Craiova, 2010, 315p. · "Istoria sociologiei. Din antichitate până la începutul veacului al XX-lea. Antologie de texte," Editură Beladi, Craiova, 2007, 326 p D. Articole în reviste cotate ÎȘI · "Resources of Resilience amongst the Urban Population" (în colab.), în "Revista de cercetare și intervenție socială", vol 48/2015
Dumitru Otovescu () [Corola-website/Science/335671_a_337000]
-
punct de vedere, istoria scrimei, adică a tehnicii și a artei de a mânui armele albe, este foarte veche. Primele competiții de scrimă cunoscute, cu scrimeri, arme „false”, arbitri și spectatori, datează din Egiptul antic. Totuși, scrima este considerată în Antichitatea ca o formă de instruire militară: chiar gladiatorii se pregătește, nu pentru competiție sau pentru sport, ci pentru supraviețuire din cadrul unei lupte armate cu spectatori. Doar după apariția armelor de foc și-a pierdut progresiv destinația militară. La sfârșitul secolului
Istoria scrimei () [Corola-website/Science/335684_a_337013]
-
2000, drumul ce ducea la poartă a fost mutat mai spre vest în continuare și s-a construit o piață în locul său pentru a lega Poarta Jaffa cu centrul comercial Mamilla ce se construia vizavi. În anul 2010 Autoritatea pentru Antichități a Israelului a realizat timp de două luni o restaurare și o curățare a Porții Jaffa ca parte a unui proiect de 4 milioane de dolari inițiat în 2007 pentru renovarea zidurilor vechi ale orașului. Renovarea a inclus înlocuirea pietrelor
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
BBC Radio 4 și difuzată pentru prima dată în Marea Britanie în martie-aprilie 1995, cu o distribuție din care făceau parte Jamie Glover (Ben-Hur), Samuel West și Michael Gambon. Succesul lui "Ben-Hur" a încurajat publicarea altor povestiri istorice romantice petrecute în antichitate precum "The Gladiator: A Tale of Rome and Judea" (1870) de G. J. Whyte-Melville, "Barabbas" (1901) de Marie Corelli și "Titus, A Comrade of the Cross" (1897) de Florence Morse Kingsley. Alte romane au adaptat povestea lui Wallace: "Ben-Beor" (1891
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
bărbat și o femeie. Potrivit Eurobarometrului din 2015, primele cinci țări membre UE în ceea ce privește drepturile LGBT și aprobarea căsătoriei între persoane de același sex sunt Olanda, Suedia, Danemarca, Spania și Irlanda. Relațiile homosexuale au fost obiectul stigmatizării sociale încă din Antichitate, astfel că ele erau condamnate atât de Codul legilor hitite, cât și de cel caldeean. La rândul lor, vechile coduri ebraice, mai târziu formalizate de Biserica Creștină în legi ecleziastice, care aveau să guverneze Europa medievală, respingeau și ele comportamentul
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]