11,066 matches
-
început de la urechea ei stângă, cea bună, dând ușor părul la o parte, separându-l în șuvițe, umezindu-l pe tot, trecând apa peste baza părului ei, apoi în jos, către gât. O gâdila într-un fel nu tocmai neplăcut. Aplecându-se să ajungă peste tot, era lipit de ea și coapsa lui o atingea pe a ei. Exact în momentul când și-a dat seama că îi simte căldura corpului, ea a realizat și că ușa era închisă. Erau singuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Urma să întârzie în ultimul hal la interviul cu Niamh Cusack, dar, sincer, nu îi păsa. Mici tresăriri îi gâdilau linia părului, în timp ce tensiunea îi părăsea corpul stresat și singurul sunet care se auzea în cameră era respirația lui Jack. Aplecată peste chiuvetă, Ashling era aproape adormită de căldura lui. Rai... Dar apoi, când a simțit o durere deschizându-se în ea, a început să se teamă. Nu o spăla în mod normal pe cap. Ea știa asta. Și el știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
greșit cu ceva. Își doreau lucruri diferite. Afurisitul pământului! Ar fi putut să găsească și ea câteva acuzații de comportament irațional, dacă și-ar fi pus mintea la contribuție. Faptul că el își dorea să o vadă desculță, însărcinată și aplecată peste chiuveta din bucătărie - asta era destul de irațional. Dar furia s-a mai potolit când și-a adus aminte că acuzația de comportament irațional era doar o formalitate. El îi explicase toate astea când venise în Dublin - le trebuia un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mic decât era. Costumul închis la culoare, părul răvășit și cravata strâmbă îl făceau să pară un om împovărat de griji și absent. Ea rămase o vreme în cadrul ușii, privindu-l cum conversează tăcut cu podeaua ei. Apoi el a aplecat capul într-o parte, a văzut-o și a zâmbit. Lumina din cameră s-a schimbat când el s-a ridicat. —Bună, spuse Ashling. Îmi cer scuze că am lipsit și ieri, și azi. Nu am venit decât să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
că ea încă aștepta răspunsul. Dar eu nu cred în astrologie. Nici o Balanță nu crede în așa ceva. Ashling găsea asta amuzant. Ridică ochii pe sub păr către el. Jack o privea deja. Au schimbat un zâmbet și apoi s-a trezit aplecându-se după ceva la ea în birou. A ieșit la suprafața cu geanta, confuză, nesigură dacă avea nevoie de ceva din ea. Oare nu făcuse asta doar pentru a nu se mai uita la Jack Devine? Apoi și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ieșeau în afară, de parcă s-ar fi îmbinat între ele în unghiuri aiurea. Răsuflarea îi duhnea, avea ochii gălbejiți, privirea pierdută, iar pielea care i se zărea de sub barba albă și aspră îi era plină de vinișoare sparte. M-am aplecat să-l ajut să se ridice, dar m-a respins, bolborosind: — Scheisskopf! Kleine Scheisskopf! L-am ridicat în picioare. A scăpat din mâini pistolul cu aer comprimat și siropul de tuse și m-a salutat: — Guten Tag, Dwight - de parcă ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
jur de opt ani. Poate-i vorba despre Maynard sau poate că nu, dar ori pentru ei, ori pentru spargeri, tot i-am putea aranja un sejur frumușel la Q. Fritzie, Bill, voi la ce mai lucrați? Bill Koenig se aplecă peste carnețelul de notițe. Fritz Vogel își drese glasul și răspunse: — Ne-am ocupat de hotelurile din centru. Am arestat câțiva hoți de chei și am dat iama în niște hoți de buzunare. Tierney trase un pumn în pupitru. — Fritzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
semn spre partea din spate a restaurantului, apoi își plecă privirea. Partea din spate era îngustă, cu separeuri din imitație de piele și lumini discrete. Clefăieli lacome ne conduseră spre ultimul separeu - singurul ocupat. Un bărbat slăbănog și negricios ședea aplecat deasupra unei farfurii pline ochi cu fasole, sos chili și huevos rancheros și înfuleca terciul de parcă ar fi fost ultima masă din viața lui. Lee ciocăni în masă. — Poliția. Ești Bruno Albanese? Individul ridică privirea și se miră: — Cine, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Haskins de la secția University și spune-i să-și trimită aici toți oamenii disponibili pentru prelevare de probe. Millard se uită în jur și dădu cu ochii de mine. — Bleichert, ce cauți aici? E și Blanchard cu tine? Lee era aplecat peste cadavru și își făcea. Eu am arătat spre nord și i-am răspuns: — Junior Nash stă cu chirie într-un garaj din spatele clădirii ăleia. Tocmai o percheziționam, când am văzut vânzoleala de aici. — Era sânge la fața locului? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ei pe urmele criminalului, cred că ne putem aștepta la rezultate pozitive în scurt timp. Mai mult decât atât... N-am mai auzit nimic, din cauza sângelui care-mi zvâcnea în tâmple. Am crăpat ușa. Lee m-a zărit, s-a aplecat în semn de salut spre Loew și a ieșit din birou. M-a urmărit până în micul birou de la Arestări. Eu m-am întors brusc spre el: — Ne-ai detașat, nu-i așa? Lee mă atinse cu palmele pe piept, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Când terminați, vă întoarceți aici și-mi dați raportul. Durerea de cap mi se transforma în migrenă. M-am supus. Ultimul lucru pe care l-am auzit înainte de-a ieși în stradă a fost chicotitul unui grup de polițiști aplecați peste scrisorile de dragoste ale lui Betty Short. • • • L-am luat pe Koenig de la secția Hollywood și am mers împreună la adresa de pe Carlos Avenue. Am parcat în fața numărului 6024 și l-am întrebat: — Ești mai mare în grad, sergent. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
oară? — La sfârșitul lui octombrie, în ziua în care s-a mutat. Mi-a zis cu cel mai bun accent californian: „Mi-am găsit o cameră mai simpatică“. — V-a spus unde se mută? — Nu, răspunse domnișoara Janeway, apoi se aplecă spre mine și-mi spuse pe un ton confidențial, arătând spre Koenig, care se îndrepta cu pași mari spre mașină și se scărpina la coaie: Ar trebui să aveți o discuție cu omul ăla despre igiena personală. Zău, e de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
I-am văzut poza în ziare. Atâta tot. — Dar pe fata asta? Își spune Linda Martin. Barmanița apucă legitimația Lornei / Lindei și se uită cu atenție. Am surprins o tresărire, semn că o recunoscuse. — Nu. Îmi pare rău. M-am aplecat peste tejghea. Nu minți, futu-i mama ei de treabă! Are numai cincisprezece ani nenorociți, așa că ciripește acum ori te salt pentru complicitate și-o să-ți petreci următorii cinci ani lingând fofoloance la Tehachapi. Lesbiana se dădu înapoi. Aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o cutie metalică, din acelea în care se țin rolele de film. Am întrebat-o: — Despre ce-i vorba în film? Fata se bâlbâi: -V-v-vă rog, domnule... pă-părinții mei... Am auzit un claxon și l-am văzut pe Johnny Vogel aplecat peste geamul mașinii. — Millard a zis să ducem fata la Tribunalul de Minori de pe Georgia Street. Am luat-o pe sus pe Lorna și am îmbrâncit-o pe bancheta din spate. Fritzie a pornit sirena și am plecat în trombă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Mi-am amintit de Madeleine și am continuat cu întrebările, neștiind în ce direcție s-ar putea îndrepta conversația. — Ești lesbi? Era Betty lesbi? Ești o clientă obișnuită a barurilor pentru lesbiene? — Bleichert, încetează! mi-o tăie Millard. Lorna se aplecă în față, îl apucă pe polițistul blând, patern, și-l îmbrățișă cu putere. Russ se uită la mine și își coborî încet mâna cu palma întinsă, ca un dirijor care-i cere orchestrei să se oprească. Cu mâna liberă mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
supărare. Un val cacofonic de speculații umplu biroul. Apoi se auzi un fluierat strident, iar Russ Millard strigă: — La naiba, dați-vă la o parte și lăsați-i să-și facă treaba! Și păstrați liniștea. Ne-am executat. Tehnicienii se aplecară asupra plicului, îl presărară cu praf de amprente, răsfoiră carnețelul cu adrese, examinară fotografiile și anunțară cu voce tare fiecare nouă descoperire, ca niște chirurgi aplecați deasupra mesei de operație: — Două amprente parțiale, neclare pe interiorul clapetei, nu mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lăsați-i să-și facă treaba! Și păstrați liniștea. Ne-am executat. Tehnicienii se aplecară asupra plicului, îl presărară cu praf de amprente, răsfoiră carnețelul cu adrese, examinară fotografiile și anunțară cu voce tare fiecare nouă descoperire, ca niște chirurgi aplecați deasupra mesei de operație: — Două amprente parțiale, neclare pe interiorul clapetei, nu mai mult de unul sau două puncte de comparație, insuficiente pentru o identificare clară, totuși poate îndeajuns pentru a le compara cu suspecții potențiali... Nici o amprentă pe cardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
urma să se întâmple. Fritzie le desfăcea țicniților cătușele de la spate și le prindea mâinile în față. Eu am stat deoparte, observându-le reacțiile. Tremuratul bătrânului Bidwell devenea din ce în ce mai pronunțat. Durkin bolborosea ceva în barbă. Orchard rânjea disprețuitor, cu capul aplecat într-o parte, ca și cum coafura lui pomădată ar fi atârnat prea greu. Doar Charles Issler părea suficient de lucid să poată înțelege situația în care se afla. Își frământa neliniștit mâinile și ne săgeta cu privirea când pe Fritzie, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
măsură suplimentară de precauție, ca să mă asigur că ticălosul nu-i acasă. Douăzeci de țârâituri rămaseră fără răspuns. M-am îndreptat agale spre clădire, am găsit la parter o ușă pe a cărei fantă pentru scrisori scria „Vogel“, m-am aplecat și am învârtit o agrafă în gaura cheii, apoi am intrat. Odată ajuns înăuntru, mi-am ținut răsuflarea, așteptându-mă cumva să mă trezesc cu un câine de luptă care să-mi sară la beregată. M-am uitat la cadranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și moțăieli pe canapeaua de acasă, cu Kay refugiată în dormitor, și-au spus imediat cuvântul. La serviciu scăpam lamelele pe jos, etichetam greșit mostrele de sânge, scriam rapoarte cu mâzgăleli de om adormit și, de două ori, am adormit aplecat deasupra microscopului din laboratorul balistic și m-am trezit speriat la amintirea imaginii lui Madeleine îmbrăcată în negru. Mi-era clar că nu puteam face față unei a cincea nopți, dar nici nu puteam să renunț, așa că am furat niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și Își trase zgomotos nasul. Dacă vrei părerea mea: e mort de o grăma’ de timp. Mai bine de două luni. Isobel Încuviință din cap și Își așeză trusa medicală pe lângă cadavru folia de pe jos. — Probabil ai dreptate, spuse ea, aplecându-se și examinând corpul copilului. Doctorul se mai Învârti o vreme prin preajmă, lipăind prin noroi, În timp ce Isobel Își puse o pereche de mănuși de cauciuc și Începu să Își scoată instrumentele. — Mda, bine, zise el, dă-ne de știre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
jumătate... Ai auzit că și-a tras o operație de apendicită la minut În Peterhead? spuse el coborându-și vocea. Șurubelniță cu vârf ascuțit, direct În stomac. Se cacă Într-un săculeț acum... Logan nu răspunse nimic, iar reporterul se aplecă pe geamul mașinii, vârându-și capul Înăuntru. — Și la ce lucrezi acum? Întrebă el. Logan privea drept În față, prin parbriz către Lang Stracht care se Întindea Înainte, cenușiu și posomorât. — Păi... Ăăă... făcu el. — Dacă te interesează Colin Căcănaru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
bumbac alb. Watson ridică o sprânceană. — Mda, mă rog, spuse ea În timp ce depășea un Volvo albastru. Măcar are chiloți curați. Mama lui nu trebuie să Își facă griji dacă dă vreun autobuz peste el. — Da, ce-i drept. Logan se aplecă În față spre aparatul radio al mașinii și Învârti butoanele până când Northsound, postul comercial de radio din Aberdeen, se auzi din difuzoare. Watson tresări la auzul unei reclame la vase emailate duble, rostită În limbajul aberdonian de periferie. Reușiseră cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
aproape indescifrabil din Aberdeen, apoi de una la Baletul Sârbesc și de una la un nou fast-food din Inverbervie. Apoi Începură știrile. Erau, ca de obicei, aceleași știri de duzină, dar una dintre ele Îi atrase atenția lui Logan. Se aplecă În față și dădu volumul mai tare. „...mai devreme În cursul zilei de astăzi. Iar procesul lui Gerald Cleaver continuă la Aberdeen Sheriff Court. Bărbatul de 56 de ani, originar din Manchester, este acuzat că ar fi abuzat peste douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
foi În scaun. Logan scoase la iveală o listă cu toți copiii dați dispăruți În ultimii trei ani și o așeză pe masă Între ei. — Unde erai azi-dimineață, Duncan? — Mă uitam la televizor. — Și unde te-ai aflat, Întrebă Logan aplecându-se În față și citind de pe listă, pe data de 15 martie Între orele șase și șapte? Nu? Dar pe 27 mai, Între patru și jumătate și opt? Logan continuă să citească fiecare dată de pe foaie, cu Nicholson transpirând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]