9,168 matches
-
a-l fi moștenit aproape genetic: "N-am știut niciodată ce înseamnă să fii sărac./ Când s-au despicat stâncile, cu trosnet,/ eu m-am strecurat în inima lor./ Nimeni nu mă vedea./ Stâncile se balansau, la stânga și la dreapta./ Apusul soarelui a venit ca o pisică arămie / să-mi toarcă la ureche./ Am ascultat.// Zeițele s-au/ dezgolit și au început să implore./ Carul de foc le trăgea înapoi,/ soarele meu le trăgea înainte./ Întreaga lume se balansa la stânga și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Poetul Doru Maximovici se așază, deloc întâmplător, într-un punct de hotar, între bine și rău, între teluric și celest, "între cinstita moarte/ și visata nemurire", pentru a-și putea exploata cu atât mai pregnant conștiința (limitei) umanului încarcerat "la apusul pragului/ dintre ființe/ acolo unde coroana de spini te face nemuritor", acolo unde "IUBIREA ȘI MOARTEA s-au cuibărit/ în trupul meu vremelnic/ acolo/ la răsăritul pragului/ dintre sufletele noastre" (Acolo, din Omul cu un singur înger). Dar are, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
intitulat Octombrie, spre exemplu, pre-nașterea este recuperată anamnetic ca un lung șir de scindări, de diviziuni între punctele cardinale opuse ale conștiinței: "Mă aflam închis într-un ou,/ în perpetuă rostogolire prin mine însumi/ în Marele Întuneric,/ unde Răsăritul și Apusul erau doi frați siamezi/ Un fel de soare negru mă locuia/ Un fel de pasăre augustă a neantului (...)// Într-o arenă fără gladiatori/ într-un câmp cu flori sălbatice,/ străpuns de lăncile asfințitului// Astfel mă amintesc:/ incongruent, bălăcindu-mă în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în grai/ în pulberea de morți la desfătare/ slăvita curte urcă guri de rai". Sau primele două din Purificat și bun: "E oboseala inimii o tobă/ vestind în gol intrarea în tăcere/ când Doamna trece în albastra robă/ ca un apus de secol la galere.// Nu-i mai îndemni privirile alpine/ întârziind o tăinuită nuntă?/ picioarele putridelor albine/ în stupi de aur tremurul descântă". Or, în imaginarul creștin, albinele reprezintă mai mult decât "principiul vital al acestui univers" (cf. cunoscutului Dicționar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
află un glob terestru mare, "cu diametrul de aproximativ patru picioare, așezat pe un suport de stejar masiv": Se puteau remarca pe acest glob o mulțime de cruciulițe roșii diseminate pe întreg pămîntul, de la nord la sud, de la răsărit la apus, de la țările cele mai sălbatice, de la insulele cele mai îndepărtate, pînă la statele cele mai civilizate, pînă în Franța, neexistînd nici o zonă în care mai multe locuri să nu fie marcate de aceste cruciulițe care, desigur, serveau drept repere." Acesta
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
plăcere. Copacii se-ndoiau la pămînt, izbiți parcă de-o pală puternică de vînt; ierburile lăsau să le scape de pe buze un suspin de îmbătare; florile, copleșite, cu gura întredeschisă, își dădeau ultima suflare; pe cerul aprins de strălucirea de apus a lunii, stăteau nori neclintiți, nori palizi ce răspîndeau o vrajă aproape nepămînteană. Același procedeu e folosit și în Doamna Bovary (partea a doua, IX): (18) (...) și ascunzîndu-și fața, cedă. Seara își așternea umbrele; trecînd pieziș, printre crengi, soarele o
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
animate" și "dinamice" (la nivel semantic) și, în plan sintactic, statutul de subiect al unui verb de acțiune. (42) [...] undeva cîmpia începea să coboare ușor în pantă și, în josul unei văi largi, nu foarte adînci, apăru un pîrîiaș îngust [...] spre apus se ridicau cîteva pante mici [...]. S. Lem, L'Invicible, Presses-Pocket, p. 31 b) Justificarea descrierii Philippe Hamon, în 1981, a arătat cîteva din figurile cele mai frecvente din romanul realist pentru a motiva pauza descriptivă. Artificiul constă în prezentarea descrierii
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
auzi ce spune ofițerul, îl luă de braț și îl duse către ecranul ca o fereastră. Purtat dintr-o parte în alta de suflul aterizării, nisipul formă o adîncitură [...]. S. Lem, L'Invincible (45) Podișul cobora ușor în pantă, spre apus și din locul unde poposirăm, se putea vedea o priveliște întinsă. În fața noastră, dincolo de copaci, zărirăm capul des Bois, tivit cu spumă de mare; în spatele nostru, încă puteam distinge, dincolo de limba de pămînt acoperită cu nisip și dincolo de cîmpia de
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
metonimică cu co-textul. În primul extras, comparația trebuie legată de moartea lui Forestier, atins de tuberculoză. Aluzia este subliniată prin termenul "muribund". În fragmentul al doilea, comparație trebuie asociată căsătoriei lui Duroy cu Doamna Forestier. Soarele nu mai este la apus, ci primăvăratic, iar zborul de pasăre simbolizează ascensiunea socială a lui Duroy. În cel de-al treilea extras, credința personajului că va muri curînd se proiectează în simbolistica peisajului ("iarnă", "gheață", "oglindă", "rece"...). EXERCIȚIUL A.3. Inspirîndu-ne din lucrarea lui
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de forme multiple. Constatară defecțiunile aparatului. Descrierea nr. 2 ...curînd pe ecrane se contură peisajul din jur. Cerul era aproape senin. Avea chiar o tentă verzuie nuanțată de dîrele roșiatice și viorii pe care le lăsau razele de soare la apus, reflectîndu-se în cei din urmă nori. Această stranie și misterioasă panoramă se întindea pînă undeva departe de ei, împresurîndu-i cu o mare de nisip cenușie, monotonă și aparent fără nici o urmă de viață... Dar deodată se făcură simțite niște vibrații
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
caracterul popoarelor la care a pătruns. Cele mai vechi texte sunt atestate în Imperiul Bizantin. Dintre acestea, versiunea numită în literatura de specialitate Pseudo-Callisthenes a constituit sursa nenumăratelor prelucrări ivite în Evul Mediu. Din Imperiul Bizantin, povestirea a pătruns în Apus prin traduceri latine, dintre care cea a clericului Leon din secolul al X-lea, Historia Alexandri Magni regis Macedoniae de proeliis, a servit ca prototip versiunilor ulterioare. După un text latin s-a făcut în secolul al XIII-lea traducerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285243_a_286572]
-
ilustrare literară a acestui deziderat practic. Fascicula mai conține versuri de Alexandru Macedonski (Sonnet lointain... - Sonetul din zori), Mircea Demetriade (Către drapel), Cincinat Pavelescu (Celor rămași), Iuliu I. Roșca (Oștenilor români), Alexandru I. Șonțu (Omagiile mele), Constantin Cantilli (Auroră și apus), Virgiliu N. Cișman, o proză de Petru Vulcan (Turbanul și împărăteasa, poveste din campania de la 1877), o anecdotă de Nicolae Țincu (Țiganul și marea), articole de Carol Scrob (Rolul poeziei în război) și de Smara, o tălmăcire de Radu D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290572_a_291901]
-
viza distrugerea Bisericii („Écrasez l’infâme”), nici să împingă raționalismul până la ateism sau măcar la deism, ca enciclopediștii francezi. Ideologia Ș.A. este un iluminism atenuat, modelat de varianta austriacă, „iosefinistă”, a curentului, fără a avea un caracter universalist, ca în Apus; ar fi fost un nonsens să se preconizeze o limbă universală, în timp ce limba română era împiedicată să fie întrebuințată public și să se dezvolte firesc. Posibilitatea trezirii românilor ardeleni din „somnul cel de moarte” era, firește, condiționată primordial de accesul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
particulare aveau un aer de melancolie distinsă și oarecum încărcată, ce amintea de Palmira. Drapelul roșu, sfîșiat, mai degrabă atîrna decît plutea deasupra Porții Brandenburg, arc de triumf știrbit de tirurile artileriei. Pietrele sale, smălțate de nuanțele cenușii roșiatice ale apusului, păreau a fi niște ruine nespus de vechi, triste și senine. Ajunsesem pe altă planetă. Asupra orașului domnea o tăcere extraordinară. Deodată, un cînt sublim de vioară, pur și sfîșietor, necuprins, abia străbătut de un firav acompaniament de pian, țîșni
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
iureșul invaziilor barbare care s-au revărsat dinspre est spre vest, dinspre nord spre sud, s-au izgonit, s-au îmbulzit, s-au războit, s-au încălecat și s-au amestecat, provocînd în cele din urmă dezintegrarea Imperiului Roman de Apus (476). Cu excepția Imperiului de Răsărit, între secolele al V-lea și al VIII-lea avea să domine un haos de regate barbare, o mare amestecătură de populații, unele ieșite din tuful preistoric, cîteva latinizate, altele germanice, în sfîrșit altele asiatice
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
musulmane. Dezbinarea creștină Europa medievală este Europa creștină. Și totuși, această Europă creștină este dezbinată și eterogenă. Mai întîi, Europa unificată de Creștinătate este ruptă în două de însăși aceasta din urmă. Separarea dintre Imperiul de Răsărit și Imperiul de Apus (395) este urmată de o schismă definitivă între Ortodoxie și Catolicism (1054), după ce papa și pa-triarhul Kerularios se excomunică reciproc pentru totdeauna. Fisura religioasă dintre Răsărit și Apus a cuprins întreaga Europă. Bizanțul îi convertește pe ruși, pe sîrbi și
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
însăși aceasta din urmă. Separarea dintre Imperiul de Răsărit și Imperiul de Apus (395) este urmată de o schismă definitivă între Ortodoxie și Catolicism (1054), după ce papa și pa-triarhul Kerularios se excomunică reciproc pentru totdeauna. Fisura religioasă dintre Răsărit și Apus a cuprins întreaga Europă. Bizanțul îi convertește pe ruși, pe sîrbi și pe bulgari; Roma îi convertește pe polonezi, pe locuitorii Boemiei și pe unguri. În ceea ce privește Vestul, acesta nu este doar fragmentat după moartea lui Charlemagne (Tratatul de la Verdun, 834
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de radio, ca de altfel și acțiunile regenerative întreprinse de alți intelectuali transpruteni. Curând, lumina s-a aprins și în spațiul românesc, ceasurile au fost repuse și aici în mișcare, cu tendința netă de a le sincroniza cu ceasurile din Apus. Costurile acestei reintrări în istorie, într-o voit altă istorie, au fost extrem de ridicate și ele aveau să-și pună amprenta asupra epocii inaugurate la finele acelui decembrie miraculos și tragic. Românii și-au plătit scump ieșirea din "socialismul real
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
programate de strategii noului regim. Comunismul fusese o paranteză tragică, era acum timpul să se reînnoade firul întrerupt de tancurile sovietice. Curios e că această regăsire a istoriei proprii, cu nuanțe adesea patetice, avea loc într-un moment când în Apus se admitea nu numai eșecul ideologiei, adică moartea utopiei, dar și "sfârșitul istoriei" ca atare (F. Fukuyama), înțelegându-se prin aceasta generalizarea liberalismului în lume și, pe cale de consecință, abolirea marilor conflicte geopolitice. Istoria însăși s-a însărcinat să contrazică
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
însă viziunea acelui cerc de inițiați, impunând rezolvări mai radicale și un echilibru mai complex. Pare evident că s-a ajuns totuși la o anume înțelegere de partaj între supraputeri, astfel ca țările din Europa Centrală să intre sub influența Apusului în timp ce restul "sateliților" (între care și România) să rămână strâns legată de sistemul sovietic. Așa s-ar explica insistența cu care mass-media din apusul și centrul continentului a vorbit, ani în șir, de resurecția "Mitteleuropei" și că înainte chiar de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
anume înțelegere de partaj între supraputeri, astfel ca țările din Europa Centrală să intre sub influența Apusului în timp ce restul "sateliților" (între care și România) să rămână strâns legată de sistemul sovietic. Așa s-ar explica insistența cu care mass-media din apusul și centrul continentului a vorbit, ani în șir, de resurecția "Mitteleuropei" și că înainte chiar de a se valida electoral noile conduceri din România, Bulgaria, Iugoslavia, aceste țări la care se adaugă Albania, erau privite ca niște "cazuri" aparte. Se
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
după răsturnările din Decembrie, România oficială, ca și cea neoficială, de parcă voința ei de libertate ar fi contrazis anumite interese și trebuie redusă la limite "rezonabile". Ce calcul de "echilibru" geopolitic s-a făcut iarăși pe seama noastră? E sigur că Apusul nu dorește o destabilizare a acestei zone, în ansamblu, și că e dispus de aceea a sprijini pe cât posibil supraviețuirea "omului bolnav" al lumii contemporane. Până unde, se va vedea. Nu toate în istorie sunt previzibile, iar destule calcule făcute
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
împrejurările externe și să mobilizeze resursele militante ale țării, punându-le la lucru pe seama unui program trasat în linii mari la 1848 și ajuns la expresia matură în 1857, cu ocazia Adunărilor ad-hoc. Erau ideile lumii moderne, active demult în Apusul Europei, evocate tot mai insistent și la noi, dar abia acum după criza orientală încheiată cu pacea de la Paris susceptibile de instituționalizare efectivă. Adunările ad-hoc au adoptat noile principii menite a ne pune pe aceeași direcție de dezvoltare cu Occidentul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
chiar, el le-a plasat într-o amplă perspectivă, ceea ce explică aerul de seriozitate și de rigoare ce plutește peste ele și mai ales peste acțiunea junimistă. Învățământ, prelegeri publice, program editorial, formarea de tineri specialiști la marile școli ale Apusului și constituirea lor, treptat, într-o vastă rețea "tehnocratică", totul intra în proiectul junimist de putere, așa cum l-a definit cu ani în urmă Sorin Alexandrescu, punând la lucru noile sugestii metodologice. În fond, Maiorescu, întors în țară, a voit
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
definit poate cel mai bine "tragedia de precursori, chinuiți, batjocoriți, neînțeleși, trădați" care îi pândește, într-o societate ca a noastră, pe cei care se devotează binelui social. Putând lucra, egoist solitar, ca cei mai buni din țările luminate ale Apusului, se tânguia marele istoric, noi nu vom fi lăsat după noi nimic întreg, nimic armonios, nimic asemănător marei iubiri de gând care a fost în noi" (Scrieri, 1891, p. 381). O fierbinte iubire de gând se recunoaște la Maiorescu din
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]