8,683 matches
-
modelate pentru a produce medicamente, a detecta substanțe toxice, a elimina poluanții, a repara genele defecte și chiar pentru a genera hidrogen, combustibilul căruia mulți specialiști îi atribuie un rol esențial în economia post-petrol. Craig Venter de asemenea consideră că biologia sintetică va constitui, totodată, elementul cheie ce va permite omenirii să exploreze și să colonizeze alte planete. „În funcție de cât de apropiate sunt Luna și Marte la un moment dat, durează între 4 și 21 minute ca o undă electromagnetică, lumina
Biologie sintetică () [Corola-website/Science/332573_a_333902]
-
că doriți o nouă celulă care produce un vaccin sau alimente, veți primi un email și îl veți putea converti într-o formă biologică”, prezice Venter. În Regatul Unit, un raport realizat de Royal Academy of Engineering a concluzionat că biologia sintetică „are o importanță extraordinară în ceea ce privește creșterea bogăției națiunii”, specialiștii de la Centre for Synthetic Biology and Innovation afirmând că această nouă ramură a științei ar putea duce la o nouă revoluție industrială. Printre reușitele cercetătorilor britanici se numără deja conceperea
Biologie sintetică () [Corola-website/Science/332573_a_333902]
-
pe capturarea animalelor sălbatice (vertebrate și nevertebrate), s-au desfășurat între 1976-1998 în diferite țări pentru a încerca să se identifice speciile potențial rezervoare ale virusurilor Ebola și Marburg. Virusurile au fost cercetate inițial prin izolare, apoi prin tehnici de biologie moleculară. În total, printre aproape 7.000 de vertebrate (mamifere, mai ales rozătoare, păsări, reptile, amfibieni) și 30.000 de nevertebrate (artropode) analizate în regiunile epidemice pentru determinarea rezervorul natural al fiolovirusurilor, au fost detectate numai secvențe nucleotidice de ebolavirus
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
1907 - d. 21 decembrie 1988) a fost un biolog și ornitolog olandez. În 1973, împreună cu Karl von Frisch și Konrad Lorenz, a obținut Premiul Nobel pentru Medicină sau Fiziologie, pentru descoperirile lor referitoare la organizarea și comportamentul animalelor. A studiat biologia la Universitatea din Leiden și a fost prizonier în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. După război, s-a mutat în Anglia, unde a fost profesor la Universitatea din Oxford. Printre studenții săi celebri se numără: Richard Dawkins, Marian Dawkins
Nikolaas Tinbergen () [Corola-website/Science/332624_a_333953]
-
Agronomie a Institutului Agronomic din Iași; iar în 1948-1950 profesor la Facultatea de Agronomie a Institutului Agronomic din Iași. A fost decan al Facultății de Agronomie a Institutului Agronomic din Iași (1950-1951). În 1950-1964 a fost profesor la Facultatea de Biologie a Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași și șef de catedră la această facultate (1952-1964). Activitatea sa de cercetare a fost orientată asupra cunoașterii insectelor entomofage, mai precis a familiei "Ichneumonidae", care a avut o importanță majoră în controlul biologic
Mihai Constantineanu () [Corola-website/Science/332642_a_333971]
-
Totuși, în acele momente liceul a avut parte de profesori renumiți care au ajutat generații întregi de elevi pentru a ajunge cei mai buni specialiști. Odată cu introducerea sistemului de învațământ de 8 ani, nevoia de o bibliotecă precum și câteva laboratoare (biologie, geografie etc.) au devenit evidente. Pe 9 septembrie 1919 „Cantemir Vodă” a primit statutul de liceu. În perioada următoare (1919-1945) acesta a fost definitiv marcat de personalitatea remarcantă a lui Vasile Șuteu, directorul liceului. Datorită lui și altor profesori, „Cantemir
Colegiul Național „Cantemir Vodă” din București () [Corola-website/Science/332692_a_334021]
-
(n. 11 ianuarie 1923 în comuna Negureni, județul Orhei) este un entomolog român, specializat în entomologie agricolă, protecția plantelor, cu accent asupra biologiei, ecologiei și combaterii insectelor dăunătoare plantelor cultivate. Profesorul Teodosie L. Perju este originar din Republica Moldova. S-a născut la 11 ianuarie 1923 în comuna Negureni, județul Orhei (astăzi raionul Telenești). A urmat în 1937-1941 Școala de Agricultură din Cucuruzeni (județul
Teodosie Perju () [Corola-website/Science/332707_a_334036]
-
centru al entomologiei agricole care prin studenți, doctoranzi și publicațiile acestora este bune cunoscut în întreaga țară. Specialitatea principală în 1950-1988 a fost agronomie, protecția plantelor, entomologie agricolă. A obținut doctoratul în 1959 cu o excelentă teză "Cercetări de morfologie, biologie, ecologie și combatere a viespii semințelor de trifoi ("Bruchophagus gibbus" Boh.)", conducător științific - Academicianul Eugen Rădulescu. În 1974 a obținut titlul de doctor docent. Principalele domenii de activitate sunt : Fiind fidel zonei natale, a întreținut legături științifice cu Iașul și
Teodosie Perju () [Corola-website/Science/332707_a_334036]
-
Cluj-Napoca și Diplomă de Fidelitate pentru activitatea remarcabilă la ridicarea prestigiului USAMV, Cluj-Napoca. Este membru al Societății Naționale de Entomologie Teoretică și Aplicată din România. al Societății de Lepidopterologie Română, al Societății Naționale de Protecția Plantelor, al Societății Specialiștilor în Biologie. Este și membru al Societății Europene de cercetări privind buruienile (EWRS).
Teodosie Perju () [Corola-website/Science/332707_a_334036]
-
Biologia marină sau oceanografia biologică, este o știință ramură a biologiei care se ocupă cu studiul vieții în bazinele oceanice, diversității viețuitoarelor marine, al adaptării și evoluției lor, productivitatea biologică a cestora. Biologia marină se ocupă și cu studiul organismelor terestre
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
Biologia marină sau oceanografia biologică, este o știință ramură a biologiei care se ocupă cu studiul vieții în bazinele oceanice, diversității viețuitoarelor marine, al adaptării și evoluției lor, productivitatea biologică a cestora. Biologia marină se ocupă și cu studiul organismelor terestre și aeriene care depind direct de mediile de apă sărată
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
Biologia marină sau oceanografia biologică, este o știință ramură a biologiei care se ocupă cu studiul vieții în bazinele oceanice, diversității viețuitoarelor marine, al adaptării și evoluției lor, productivitatea biologică a cestora. Biologia marină se ocupă și cu studiul organismelor terestre și aeriene care depind direct de mediile de apă sărată pentru procurarea hranei și satisfacerea altor nevoi. Biologia marină a început cu simple observații privind distribuția, varietatea și modul de viață al
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
bazinele oceanice, diversității viețuitoarelor marine, al adaptării și evoluției lor, productivitatea biologică a cestora. Biologia marină se ocupă și cu studiul organismelor terestre și aeriene care depind direct de mediile de apă sărată pentru procurarea hranei și satisfacerea altor nevoi. Biologia marină a început cu simple observații privind distribuția, varietatea și modul de viață al unor organisme din apele litorale. În jurul anului 800 î. Ch. fenicienii și grecii cunoșteau Marea Mediterană și multe aspecte din viața organismelor marine, iar în jurul anilor 600
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
realizat primele cercetări în jurul coastelor Africii. Aristotel a descris numeroase specii și a consemnat observații foarte interesante privind comportamentul unor animale marine. Abia în secolul al XIX-lea începe să se contureze definirea unei direcții de cercetare bine conturată a biologiei marine. Edward Forbes (1815-1854) poate fi considerat ca unul dintre marii fondatori ai biologiei marine. El a cercetat fauna marină prelevând numeroase probe bentonice. A realizat o hartă cu distribuția geografică a unor hidrobionți în mările Europei. Împreună cu alți biologi
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
observații foarte interesante privind comportamentul unor animale marine. Abia în secolul al XIX-lea începe să se contureze definirea unei direcții de cercetare bine conturată a biologiei marine. Edward Forbes (1815-1854) poate fi considerat ca unul dintre marii fondatori ai biologiei marine. El a cercetat fauna marină prelevând numeroase probe bentonice. A realizat o hartă cu distribuția geografică a unor hidrobionți în mările Europei. Împreună cu alți biologi, între care Michael Sars, a reușit să aducă argumente împotriva teoriei azoice, care consideră
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
și oceane. Expediția realizată cu vasul de cercetări "HMS Challenger" (1872-1876), a fost prima expediție științifică organizată în vederea cunoașterii diversității biologice în oceane. Expediția a parcurs 68.890 mile marine și au fost descoperite 4700 de specii noi. În dezvoltarea biologiei marine ca ramură a științelor naturii, un merit deosebit l-a avut Charles Darwin, fondatorul teoriei evoluționiste. În expediția pe vasul "Beagle" din anul 1831, a reușit să acumuleze date de mare importanță pentru cunoașterea organismelor marine. Cercetările sale efectuate
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
orizonturi nelimitate în ceea ce privește înțelegerea proceselor și fenomenelor care se desfășoară în mediul marin la adâncimi mari sau chiar foarte mari. Înființarea în Europa și în America a numeroase stațiuni de cercetări marine, a dus la crearea unor institute prestigioase de biologie marină, care coordonează cercetările oceanologice: Laboratoire de Banyuls-sur-Mer, IFREMER, Joint Oceanographic Institutions, International Council for the Exploration of the Sea, Woods Hole Oceanographic Institution, Scripps Institution of Oceanography ș.a. În prezent aparatura destinată cercetărilor marine a devenit deosebit de sofisticată și
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
la Marea Neagră și în lagunele litorale din Dobrogea. Prima expediție românească de cercetări în Marea Neagră a fost făcută de Grigore Antipa cu crucișătorul Elisabeta, în 1893. Emil Racoviță fondatorul biospeologiei, în anul 1891 lucrează la laboratoarele Arago în cadrul stațiunii de biologie marină de la Banyuls-sur-Mer, unde efectuează o serie de scufundări la adâncimea de 10 m cu echipament de scufundare din acea vreme, pentru a studia viața subacvatică. În 1896 prezintă teza de doctorat în biologia marină consacrată structurii capsulei cefalice a
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
la laboratoarele Arago în cadrul stațiunii de biologie marină de la Banyuls-sur-Mer, unde efectuează o serie de scufundări la adâncimea de 10 m cu echipament de scufundare din acea vreme, pentru a studia viața subacvatică. În 1896 prezintă teza de doctorat în biologia marină consacrată structurii capsulei cefalice a anelidelor polichete. Participant la expediția în Antarctica a vasului Belgica în (1897-1899), Emil Racoviță a intrat și în istoria oceanologiei prin cercetările efectuate asupra cetaceelor și a pinguinilor antarctici. În 1926 profesorul Ioan Borcea
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
timp, cea mai puternică școală românească de hidrobiologie în general și de oceanografie în special. În 1932 Grigore Antipa pune bazele Institutului de Oceanografie de la Mamaia. În 1954, sub auspiciile Comisiei pentru hidrologie, hidrobiologie și ihtiologie a Academiei Române, Institutul de biologie “Traian Săvulescu” și Institutul de cercetări piscicole, se inițiază prin sectorul de biologie marină din Constanța cercetări complexe asupra vieții și condițiilor de mediu din Marea Neagră. La scurt timp, Institutul de Cercetări Hidrotehnice a creat, în 1960, Stațiunea de Cercetări
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
în special. În 1932 Grigore Antipa pune bazele Institutului de Oceanografie de la Mamaia. În 1954, sub auspiciile Comisiei pentru hidrologie, hidrobiologie și ihtiologie a Academiei Române, Institutul de biologie “Traian Săvulescu” și Institutul de cercetări piscicole, se inițiază prin sectorul de biologie marină din Constanța cercetări complexe asupra vieții și condițiilor de mediu din Marea Neagră. La scurt timp, Institutul de Cercetări Hidrotehnice a creat, în 1960, Stațiunea de Cercetări Oceanografice din Constanța și o stațiune de cercetare la Sulina. Academicienii Eugen Pora
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
din Iași, iar IRCM a devenit Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare Marină Grigore Antipa. În etapa actuală cercetătorii români participă la realizarea unor programe internaționale legate de Marea Neagră, Marea Mediterană și de alte mări ale lumii. Există numeroase subdomenii ale biologiei marine. Biologia marină unește biologia funcțională cu ecologia, hidrobiologia, geografia, geologia, fizica, chimia etc. Elucidează funcțiile de relație, nutriție și de reproducere caracteristice unor grupe de organisme marine, în strânsă corelație cu factorii ecologici. Biologia marină este strâns legată de
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
iar IRCM a devenit Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare Marină Grigore Antipa. În etapa actuală cercetătorii români participă la realizarea unor programe internaționale legate de Marea Neagră, Marea Mediterană și de alte mări ale lumii. Există numeroase subdomenii ale biologiei marine. Biologia marină unește biologia funcțională cu ecologia, hidrobiologia, geografia, geologia, fizica, chimia etc. Elucidează funcțiile de relație, nutriție și de reproducere caracteristice unor grupe de organisme marine, în strânsă corelație cu factorii ecologici. Biologia marină este strâns legată de oceanografie și
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
devenit Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare Marină Grigore Antipa. În etapa actuală cercetătorii români participă la realizarea unor programe internaționale legate de Marea Neagră, Marea Mediterană și de alte mări ale lumii. Există numeroase subdomenii ale biologiei marine. Biologia marină unește biologia funcțională cu ecologia, hidrobiologia, geografia, geologia, fizica, chimia etc. Elucidează funcțiile de relație, nutriție și de reproducere caracteristice unor grupe de organisme marine, în strânsă corelație cu factorii ecologici. Biologia marină este strâns legată de oceanografie și studiază relațiile dintre
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
lumii. Există numeroase subdomenii ale biologiei marine. Biologia marină unește biologia funcțională cu ecologia, hidrobiologia, geografia, geologia, fizica, chimia etc. Elucidează funcțiile de relație, nutriție și de reproducere caracteristice unor grupe de organisme marine, în strânsă corelație cu factorii ecologici. Biologia marină este strâns legată de oceanografie și studiază relațiile dintre diversele fenomene și schimbări din mări și oceane, răspândirea și adaptarea organismelor care populează mediul marin. Aceasta include ecologia și problemele de mediu (încălzirea globală, deplasarea straturilor de dioxid de
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]