13,186 matches
-
vorovind ei între ei de cele bisericești daraveri, se mai ajuta bunicul în voroavă, când cu sânge de hulub, când cu lacrimă de fecioară, tot vinuri cuvioase și cu miroznă rară. Odată, în postul mare pare-mi-se, brodindu-se bunicul meu Gavril (este vorba de muzicianul Gavril Muzicescu n.n.) la masa mitropolitului, adus-a arhondarul, sau cum i-o mai fi zicând, pește. Din vechi știut este că peștele în apă înoată, dar numai în vin se îneacă. Așa-i
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
-i datina. Și, pentru bătrâni, datina pravilă este. Deci s-a adus Cotnar. Dar fiind cuviosul Iosif Naniescu făptură prea smerită și cumpătat foarte, peste degetul de vin pe care îl avea în pahar și-a turnat apă. Văzând el bunicul Gavril că până și în Cotnar apă toarnă, s-a îndemnat a șugui: Să-mi fie cu iertăciune, înalt-prea-sfințite, dar am temei a crede că astăzi, Doamne iartă-mă, ai uitat ce scrie în sfintele scripturi! Și ce anume? Vai
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
despre răzeșii din Cursești, că ea este o răzășoaie ce se trage dintr-o familie a Petrileștilor atestată în documente de arhivă prin 1803. Sunt informații prețioase în aceste pagini despre contemporanii ei, unii venind din secolul XIX, așa cum este bunicul meu Ion Petrilă născut la 1875. Mama este un fel de tezaur viu al vieților trecute de mult în veșnicie. Le scoate din pulberea timpului dus și le arată lumii cum au fost. Orice o întreb, ea stă câteva clipe
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93050]
-
mă ridicam, încă nesigur pe picioare, ea începu să vorbească: - Joe Maynard, de câte ori ți-am spus să nu te apropii de ceasul ăsta? Când am auzit-o că-mi spune Joe, am înlemnit. Pe atunci, încă nu știam că numele bunicului meu fusese Joseph. Și mai era ceva ce m-a uimit peste măsură: accentul cu care vorbea femeia. Exprimarea era cât se poate de precisă, dar n-aș putea s-o redau exact și în amănunt. Al treilea lucru, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
luasem pe el. Dar știam că merită. Greutatea alunecase până în dreptul numărului 1966. Coincidența m-a făcut să tresar. Apoi, a apărut ceva și mai interesant. În partea de jos a pendulei, am găsit o comoară, ascunsă sub tăblie: jurnalul bunicului meu. Prima însemnare era datată 18 mai 1904. Stând în genunchi, cu jurnalul bunicului în mână, m-am hotărât să fac o încercare. Oare experiența pe care o trăisem în copilărie fusese reală sau doar o simplă nălucire? Nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
m-a făcut să tresar. Apoi, a apărut ceva și mai interesant. În partea de jos a pendulei, am găsit o comoară, ascunsă sub tăblie: jurnalul bunicului meu. Prima însemnare era datată 18 mai 1904. Stând în genunchi, cu jurnalul bunicului în mână, m-am hotărât să fac o încercare. Oare experiența pe care o trăisem în copilărie fusese reală sau doar o simplă nălucire? Nu m-am dus cu gândul, atunci, chiar la data notată la începutul jurnalului. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
rostit o vorbă. Se uita la mine și atât. Eram pe punctul să spun că eu nu eram Joseph Maynard, dar mi-am dat seama că n-ar fi fost deloc înțelept. Pe urmă, mai era și însemnarea pe care bunicul o făcuse în jurnal, în ziua de 18 mai. Mi-o aduceam aminte perfect: "M-am întâlnit cu doamna Caldwell și cu fiica ei, Marietta, pe stradă. Nu-i venea să creadă că m-am întors acasă, să asist la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
din nou față în față cu un gând ce nu-mi dădea pace: "Oare Joseph Maynard chiar se întorsese în orașul său natal, în ziua de 18 mai 1904? Și dacă nu, atunci la cine se referea însemnarea pe care bunicul meu o făcuse, în jurnalul său, pe 19 mai?" Însemnarea spunea, pur și simplu: "Am asistat la înmormântare, în această după-amiază și am vorbit din nou cu Marietta". Am vorbit din nou... așa scria acolo! Și dacă eu fusesem cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
când Marietta a fixat ziua cununiei exact în data din jurnal, m-am trezit și mai tare la realitate și am început să judec situația în modul cel mai serios. Dacă făceam jocul până la capăt, urma să devin propriul meu bunic. Dacă nu-l făceam, ce-ar fi urmat? Tot gândindu-mă, îmi simțeam mintea din ce în ce mai pustie. Atunci, am căutat prin casă până am găsit un caiet îmbrăcat în piele, aproape identic cu cel pe care fusese scris jurnalul. Am copiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
de critic spuse cu satisfacție: - Bine ți-a făcut! - Credeți că am meritat una ca asta? - Orice om care se ține de asemenea lucruri... - Bine, doamnă, protestă Maynard, dar nu uitați că eu descoperisem că dacă nu devin propriul meu bunic, n-am să mă mai nasc niciodată. Dumneavoastră ce ați fi făcut, în situația mea? - Mie îmi sună a bigamie, spuse un bărbat. Evident, nu pot să fiu de acord cu o femeie care încearcă să vâre pe gâtul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
până la miezul nopții. Trebuie să mă duc să hrănesc țâncul. Și Joan sări în picioare și dispăru în direcția holului. După vreun minut de la plecarea ei, un bărbat rupse tăcerea: - Măi, să fie! Deci, nu numai că ești propriul tău bunic... Pe deasupra, te-ai mai și căsătorit cu propria ta bunică, în 1970. Nu ți se pare că asta complică nițeluș lucrurile? Maynard dădu din cap. - E singura soluție, nu înțelegeți? Avem un copil, în trecut. El crește și devine tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
în eu-l lui, răspunde: - Nu vreau! Eu mă mărit cu Claudia! - Ba nu, o să te măriți cu mine! Radu, cu ochii în lacrimi, îi spune maică-si încet: - Nu-i așa, mami, că eu o să mă mărit cu Claudia! Bunicul său... adică eu îl sfătuiește: - Cel mai bine te măriți cu amândouă. - Nu! Radu se... mărită Vecinele legau roșiile. Sonia cea mică își făcea de lucru, încercând să descurce ațele. Deodată izbucni: - Tanti Ani, cum o cheamă pe mama ta
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
în eu-l lui, răspunde: - Nu vreau! Eu mă mărit cu Claudia! - Ba nu, o să te măriți cu mine! Radu, cu ochii în lacrimi, îi spune maică-si încet: - Nu-i așa, mami, că eu o să mă mărit cu Claudia! Bunicul său... adică eu îl sfătuiește: - Cel mai bine te măriți cu amândouă. - Nu! Un nu ferm fără replică și o privire încăpățânată. Totuși apelează din priviri iar la maică-sa, care decide: - Lăsați băiatul în pace! Se mărită cu cine
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
a trezit, când toți copii au început să țopăie pe scenă. Asta îi place cel mai mult ! După ce au terminat rolurile, copiii s-au amestecat cu părinții. Bunica l-a sărutat veselă și au plecat acasă. De ce niciodată nu vine bunicul să-l vadă țopăind ? Războinici... inofensivi Stau relaxat privind la TV. Deodată... apare Radu înfuriat! Cu privirea fixă, aruncând scântei de mânie ! Cu pași de uriaș, săltați, rari și apăsați se îndreaptă spre patul meu. Este înarmat până-n dinți! E
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pomina! El borțosul, era poreclit Paganini, de când cântase cu o violă, căreia îi pocneau corzile regulat. - Țârrr! Țârrr! Strigă greierașul revoltat din scripcă, interpretând melodia vestită de Haydn din oboi și coarde! Bine că avea un arcuș sprinten, dăruit de bunicul și care-l scosese de multe ori din încurcătură. Licuricii îl pândeau geloși aruncând scântei printre straturi! Deodată un fulger spintecă întunericul urmat de un tunet, care îl băga pe Radu sub cearșafuri. Îngrozit chemă ajutoare zbierând pițigăiat: - Bunico! Bunico
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
glugă, costum utilizat nu de mult în războiul cu Balaurul cibernetic, și-a luat armele de luptă: mănușile electronice, mitraliera cu ultraunde și șocuri electrice, binoclul cu infraroșii, ochelarii tridimensionali 5D și umbrela care nu se deschidea... înfuriat ceru ajutorul bunicului: - Ce are stupizenia asta de umbrelă de nu reușesc s-o desfac? - Mecanismul... uneori e blocat, dar poți s-o folosești așa! - Nu, pe aerodrom e furtună și motociclul nu pornește până nu o deschid! Umbrela trebuie reparată urgent! În
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de praf stelar! După clipe, ce durară în timpul argonauților ore nesfârșite, apăru cu misiunea îndeplinită... avea năsturașul în buzunar... potolit, dresat și cumințit de voinicosul Radu! - Unde ai descoperit nărăvașa gaură de vierme și cum ai astâmpărat-o? Îl întrebă bunicul curios, - Nu spun! E o taină ce trebuie s-o păstrez cu sfințenie! Răspunse preocupat, coborând vioi și îmbarcându-se pe triciclu... care era, bineînțeles, tot spațial - Radu, fugi la comandament, adică la masă! Îl auzi pe bunic însă el
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Îl întrebă bunicul curios, - Nu spun! E o taină ce trebuie s-o păstrez cu sfințenie! Răspunse preocupat, coborând vioi și îmbarcându-se pe triciclu... care era, bineînțeles, tot spațial - Radu, fugi la comandament, adică la masă! Îl auzi pe bunic însă el nu avea nici un chef de ședințe, era obosit! Drum străbătut Vântul rece se stârnise cu furie asupra ținutului, se strecurase prin depresiuni, printre munți și cantoane, la câmpie unde râul își întinsese matca largă spre vărsare. În automobilul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nimeni. Toți sunt îngrijorați de acest refuz de neînțeles din partea unui nou născut. Mamă-sa suspină însă deodată devine fericită când băiatul mai suge puțin lapte: - De ce însă obosește imediat și suspină întruna? se întreabă cei din jur. Pomilia și bunică-sa încearcă să-i dea ceai îndulcit, același rezultat. Nașterea a fost relativ ușoara, iar mama lui nu vrea să se despartă de micuț. Îl schimbă, îl înfașă stă cu ochii pe el și... oftează: - Oare să aibă și el
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
naturale, Luna Park, cofetărie, restaurant și diverse magazine. Dar n-am putut scăpa, deși, surprinzător, fetița mea s-a arătat și ea foarte mefientă la ideea asta. Singurele animale care i-au trezit de fapt vreodată interesul sîntem noi și bunicii. în schimb, are o oroare patologică de lilieci și de fluturi. Am cedat până la urmă presiunii prietenilor noștri și, într-o după-amiază de toamnă târzie, am mers să vedem și "Artis". M-ar apuca un căscat teribil dacă aș începe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mimat aici în "Lecția de engleză": "eu trăiesc într-un oraș mare / eu trăiesc într-un oraș mic / casa mea e mare / casa mea e mică / câți ani ai tu? cum te cheamă? / casă / ochi nas gură ureche / mamă tată bunic bunică". Toate aceste amintiri au însă o licărire, unflou, asemenea imaginii reflectate în apă, sparte de valuri. O dizolvare impresionistă care face ca unele părți ale poemelor să fie tari și consistente, pe când altele, rumegătoare ca valurile care ies din
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
o influență germană. Toate acestea au fost retezate cu brutalitate de colectivismul sovietic. Pe ruinele speranțelor europene pierdute a apărut și-a crescut în România anilor '50 (anii în care teroarea stalinistă a atins apogeul) marele mit al venirii americanilor. Bunicul meu îmi povestea cum în acea perioadă atroce, în care s-a făcut colectivizarea forțată, în care toți caii țăranilor au fost luați și împușcați de activiștii comuniști, fiecare țăran ieșea în ogradă măcar o dată pe zi ca să privească spre
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
copilăresc. Opțiunea pentru America a românului mediu nu are nimic de-a face cu vreun oportunism anti-eu-ropean. Ea nu reprezintă decât opțiunea pentru libertate și pentru democrație, care este deopotrivă și opțiunea întregii Europe. Scriu aceste rânduri cu gândul la bunicul meu, țăran din câmpia Dunării, care nu știa carte și nu se pricepea la politică. Dar instinctul său sigur, nevoia lui de a trăi liber și demn, îl făceau să iasă în fiecare zi din casă, pe la amiază, și să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cutezanță nesăbuită ar putea să intre în Țara de Jos, de sub pământ, a focului, unii socotind că de-acolo își ia soarele în fiecare dimineață văpaie înainte de a se urca zilnic peste marginea răsăriteană a pământului. Bătrânii țineau minte de la bunicii lor care și ei ar fi auzit de la bunici, că odinioară muntele aruncase câteva zile și nopți în șir stâlpi de fum și vărsase mâzgă aprinsă și vâlvătăi, și că piatra galbenă cu vinișoare roșii, pe care acuma robii o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în fiecare vară găseai cele mai frumoase flori, la fel de îngrijite erau atât curtea cât și grădina cu care domnul Brădescu se putea mândri. Radu îi spuse tatălui său că ar dori să se ducă puțin să-și vadă bunicii din partea mamei lui, care locuiau în vecinătatea casei lor și la care el ținea foarte mult. Atunci tatăl său ofteză ușor și spune: -N-ai vrea s-o vezi mai întâi pe mama ? -Cum! Se miră Radu, eu credeam că este
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]