KorAP: Find »[drukola/base=cămașă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...343 344 345 ...408 >

10,188 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363

umărul Umbrei fără să mai scot o vorbă. M-am întors apoi la Paznic. Cât stătusem de vorbă cu Umbra, acesta adunase pietre și le azvârlise departe. Când m-am apropiat de el, s-a șters pe mâini de poalele cămășii și m-a bătut ușor pe spate. Nu știu de ce făcuse gestul. Din prietenie sau ca să-mi arate ce mână mare avea? — Te rog să stai liniștit. Umbra ta e pe mâini bune. Îi dau de mâncare de trei ori

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
dus să-mi cumpăr mâncare de la supermarketul din apropierea gării, apoi am trecut pe la magazinul de băuturi și mi-am luat o sticlă de vin roșu, apă minerală și suc de portocale. Mi-am recuperat de la curățătorie o haină și două cămăși, am cumpărat de la papetărie un pix, plicuri, hârtie de scrisori, iar de la fierărie, cea mai fină tocilă. Am trecut și pe la librărie, de unde mi-am luat două reviste, de la Electrice, niște becuri și casete, iar de la Articole foto, un film

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
scândură. Mai lipsea osia... dar arăta ca nouă. Paznicul a luat-o cu pași mari spre turn. Era o după-amiază înnorată și umezeala pătrundea în oase. Deasupra Zidului planau dinspre vest nori întunecați ce amenințau cu ploaia. Paznicul transpirase și cămașa i se lipise de bustul solid. Mirosea îngrozitor. — Acesta e Zidul, zise el. L-a bătut cu palma de câteva ori. Are șapte metri înălțime și înconjoară tot orașul. Nu-l pot trece decât păsările. Altă ieșire nu există. Demult

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
ochilor ieșind în evidență în mod dizgrațios. Mi-a trecut o clipă prin minte că erau ochi de sticlă, dar mișcarea pupilelor adeverea că nu erau. Cred că avea un metru nouăzeci și cinci și era foarte lat în umeri. Cămașa, uriașă de altfel, stătea să-i plesnească peste piept. Matahala și-a admirat câteva clipe opera - adică ușa dărâmată - și apoi m-a privit ca pe un dop scos dintr-o sticlă de vin. Nu cred că-i făceam impresia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
aș fi vrut în momentele acelea să fiu așa ceva. Când s-a dat deoparte, am văzut în spatele lui un bărbat mic de statură. N-avea mai mult de un metru și jumătate și era slăbuț, dar arăta bine. Purta o cămașă polo de un albastru deschis, pantaloni bej și mocasini maro deschis. Să și le fi cumpărat oare pe toate de la vreun magazin de lux pentru copii? La mână îi strălucea un ceas de aur Rolex. Bineînțeles că acesta nu era

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
pe cei din Sistem, dus pe gânduri. Nici n-au trecut treizeci de minute, și-au și apărut trei indivizi. Unul dintre ei era tinerelul care servea drept agent de legătură și care venea întotdeauna să ridice datele. Purta costum, cămașă albă, cravată. Ca un funcționar de bancă. Ceilalți doi aveau pantofi cu talpă de cauciuc și arătau de parcă erau angajații unei firme de transport. Oricum nu arătau a ceea ce voiau să pară. Dar era clar că nu țineau să bată

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
știa când mai apucam să bag ceva în gură. Fata mă anunțase că n-avea bani decât pentru o ciocolată, dar că murea de foame. Mi-am tras blugii cu grijă ca să nu-mi ating rana. Mi-am pus o cămașă sport peste tricou, deasupra un pulover subțire și apoi o canadiană. Costumul ei roz nu mi se părea deloc potrivit pentru expediția subterană, dar, din păcate, n-aveam în dulap pantaloni și cămăși care să i se potrivească. Eu eram

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-mi ating rana. Mi-am pus o cămașă sport peste tricou, deasupra un pulover subțire și apoi o canadiană. Costumul ei roz nu mi se părea deloc potrivit pentru expediția subterană, dar, din păcate, n-aveam în dulap pantaloni și cămăși care să i se potrivească. Eu eram cu vreo zece centimetri mai înalt, ea avea cu vreo zece kilograme mai mult decât mine. La ora aceea din noapte nu era deschis nici un magazin de îmbrăcăminte. Din fericire, i-a venit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
luat și le-a băgat înapoi în plic, iar plicul în buzunarul costumului. — Uitasem cu totul că mai am bani și aici, zise ea. A dezlegat apoi săculețul din pânză și a scos din el un obiect înfășurat într-o cămașă veche. A înlăturat cămașa și mi-a arătat un pistol automat. Adevărat, nu jucărie. Nu mă prea pricep eu la arme, dar nu mă îndoiam că era vorba de un Browning sau de un Beretta. Văzusem destule filme. Avea și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
băgat înapoi în plic, iar plicul în buzunarul costumului. — Uitasem cu totul că mai am bani și aici, zise ea. A dezlegat apoi săculețul din pânză și a scos din el un obiect înfășurat într-o cămașă veche. A înlăturat cămașa și mi-a arătat un pistol automat. Adevărat, nu jucărie. Nu mă prea pricep eu la arme, dar nu mă îndoiam că era vorba de un Browning sau de un Beretta. Văzusem destule filme. Avea și un cartuș de rezervă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
furculițe, farfurii, șervețele galbene decolorate, dar frumos împăturite. Și astea datau din timpuri străvechi. Nimeni nu mai folosește acum farfurii de aluminiu și pahare de carton. Într-o geantă de voiaj din piele de porc am văzut doar îmbrăcăminte: costume, cămăși, cravate, șosete, lenjerie de corp. Cele mai multe fuseseră mâncate de molii și nu mai rămăsese nimic din ele. Articole de toaletă, o sticlă de whisky, un termos. O periuță de dinți și o perie de păr năclăite. Chiar și un aparat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
la bar, trebuia să-mi procur haine noi. Ar merge un costum bleumarin din stofă englezească. Frumos și elegant, cu trei nasturi, fără umeri, drept. Croială veche. Genul de costum pe care-l purta George Peppard la începutul anilor ’60. Cămașă din bumbac de Oxford, de un albastru mai deschis. Guler normal. Cravată în dungi: roșu pal cu o nuanță deschisă de albastru-verzui. Ca marea înspumată. Mi le cumpăram de la un magazin cu produse de calitate și după ce mă îmbrăcam frumos

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
am zis. Cu cât ne îndepărtam mai mult de centrală, cu atât vâjâitul era mai slab. La un moment dat, a dispărut de tot. 29 În țara aspră a minunilor Lac, Kondō Masaomi, dresuri Ne-am înfășurat lucrurile în niște cămăși de rezervă ca să nu se ude în timp ce înotam. Ne-am pus bocceluțele pe cap și încercam să le ținem în stare de echilibru. Arătam tare caraghioși, dar n-aveam timp de râs. Ca să nu-mi fie prea greu, am lăsat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
pe care o simțeam în rana ce pulsa puternic. — Slavă Domnului! exclamă ea. I-am luat lanterna din mână și am tras-o și pe ea sus. Ne-am așezat în fața grotei. Tremuram de frig. Mi se udaseră pantalonii și cămașa. Aveam senzația că înotasem într-un pahar uriaș cu apă diluată. Am coborât bocceluțele și ne-am schimbat. I-am dat ei puloverul meu. Mi-am aruncat cămașa și haina care erau ude, dar nu mă gândisem să-mi iau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
am așezat în fața grotei. Tremuram de frig. Mi se udaseră pantalonii și cămașa. Aveam senzația că înotasem într-un pahar uriaș cu apă diluată. Am coborât bocceluțele și ne-am schimbat. I-am dat ei puloverul meu. Mi-am aruncat cămașa și haina care erau ude, dar nu mă gândisem să-mi iau și pantaloni de schimb, așa că n-am avut încotro. De la brâu în jos am rămas așa cum eram. Fata a verificat dispozitivul de îndepărtare a Întunegrilor. Între timp, eu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
ușor. Probabil că o să-mi mai tremure o vreme. — Opt și douăzeci de minute. — Trebuie să schimb dispozitivul, zise fata. L-a pus în funcțiune pe cel care avea bateriile încărcate, iar pe cel folosit l-a băgat, stângace, între cămașă și fustă. Deci, a trecut fix o oră de când am intrat în tunelul acela. Conform explicațiilor Profesorului, dacă mai mergeam puțin, ajungeam la bulevardul pe care se aflau Galeriile de Artă, iar în dreptul lor se făcea un drum la stânga. Dacă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
am plecat ochii și i-am închis. Am simțit lumina trecând prin pleoape, iar zgomotul a fost de-a dreptul asurzitor. Ne dureau urechile. Din pricina luminii orbitoare, au început să-mi curgă lacrimi pe obraji. Le-am șters cu mânecile cămășii. — O să ne obișnuim imediat, zise ea lăsând lacrimile să-i curgă în voie. După trei-patru trenuri nu o să mai avem probleme și vom fi pregătiți pentru lumina de-afară. Dacă ajungem în stație, am scăpat de Întunegri. — Îmi amintesc că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
Nu-mi rămânea decât să-i duc eu lucrurile la uscat. Am intrat în baie, i le-am luat și le-am băgat într-o pungă de la Lufthansa. Printre lucrurile rămase în dulap, am găsit niște pantaloni oliv și o cămașă. Mi-am încălțat mocasinii. Astfel mi-am irosit eu o parte din timpul meu prețios pe un scaun, lângă un șir de uscătoare și mașini de spălat. Ceasul arăta douăsprezece și șaptesprezece minute. 32 La capătul lumii Agonia umbrei Am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
care le mai aveam de petrecut pe lumea asta, după ce terminam cu uscătoria. Mai întâi trebuia să-mi procur haine bune. Nu aveam timp pentru modificări, așa că nu-mi puteam lua costum. Pantalonii de pe mine mergeau. Rămânea să-mi cumpăr cămașă, sacou și cravată. Și neapărat pelerină de ploaie. După aceea îmi permiteam să intru în orice restaurant. Asta însemna o oră și jumătate, deci îmi puteam termina cumpărăturile până la ora trei. Tot îmi mai rămâneau trei ore până la întâlnire. Am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
surfing - ce căutau astea în Setagaya? -, tutungerie, patiserie, magazin de închiriat casete video, curățătorie. În vitrina curățătoriei era pus un anunț: „Reducere 10% în zilele ploioase“. N-am priceput de ce. În curățătorie am văzut un bărbat chel care călca o cămașă. Era foarte încruntat. De tavan atârnau câteva cabluri care arătau ca niște lujere și care erau legate la mașini de călcat sau de presat. Mi-a plăcut individul de la prima vedere. Probabil că era curățătoria lui și lucra acolo de când

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
ca niște lujere și care erau legate la mașini de călcat sau de presat. Mi-a plăcut individul de la prima vedere. Probabil că era curățătoria lui și lucra acolo de când lumea. Poate că nu avea obiceiul să prindă de poalele cămășii, cu ac de gămălie, un număr de ordine. Nu puteam suferi sistemul acesta și de aceea nu-mi mai duceam de mult cămășile la curățătorie. În fața curățătoriei era o băncuță pe care tronau niște ghivece cu plante ornamentale. Le-am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
era curățătoria lui și lucra acolo de când lumea. Poate că nu avea obiceiul să prindă de poalele cămășii, cu ac de gămălie, un număr de ordine. Nu puteam suferi sistemul acesta și de aceea nu-mi mai duceam de mult cămășile la curățătorie. În fața curățătoriei era o băncuță pe care tronau niște ghivece cu plante ornamentale. Le-am privit atent, dar nu le știam numele. Oare de ce nu-mi aminteam? Erau flori obișnuite și cred că oricine ar fi putut spune

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
Cheia apartamentului nu-mi mai era de nici un folos; nici licența de Computator, nici carnețelul, nici cheile de la mașină, nici briceagul, nici mărunțișul. Le-am scos și le-am pus pe masă. Am luat trenul până în Ginza, mi-am cumpărat cămașă, cravată și haină de la Paul Stuart plătind cu American Express. M-am privit în oglindă. Nu arătam rău deloc. Pantalonii erau puțin șifonați, dar n-avea cum să fie totul perfect. Cu cămașa oranj și haina bleumarin pe mine arătam

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
luat trenul până în Ginza, mi-am cumpărat cămașă, cravată și haină de la Paul Stuart plătind cu American Express. M-am privit în oglindă. Nu arătam rău deloc. Pantalonii erau puțin șifonați, dar n-avea cum să fie totul perfect. Cu cămașa oranj și haina bleumarin pe mine arătam ca un tânăr ce năzuiește să se angajeze la o firmă de publicitate, și nu ca unul care s-a târât nu știu cât prin subteran și urma să dispară de pe lumea asta în douăzeci și una

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
eu. — La un restaurant italian. — S-a făcut. — Știu eu unul grozav, zise ea. E destul de aproape și au ingrediente proaspete. — Mi-e foarte foame. Sunt în stare să mănânc și șuruburi. Și eu, zise ea. Îți vine foarte bine cămașa. — Mulțumesc. Restaurantul se afla la o distanță de un sfert de oră de bibliotecă. Am făcut slalom printre pietoni și bicicliști pe niște străduțe întortocheate și am ajuns la localul italienesc aflat pe o stradă în pantă. Era o căsuță

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]