9,604 matches
-
Christian Wilhelm Schenk (n. 11 noiembrie 1951 în Brașov) este un poet, eseist și traducător bilingv româno-german. (pseudonimul literar al lui Dr. Wilhelm Schenk) a crescut în mica localitate minieră Concordia, astăzi "Colonia 1 Mai" - Vulcan de lângă Brașov, unde a fost educat în trei limbi (germană, maghiară și română) tatăl lui fiind german iar mama austro-ungară. La sfârșitul anilor '50 încep primele sale încercări literare, urmând ca în anul 1961 să publice prima
Christian W. Schenk () [Corola-website/Science/315871_a_317200]
-
a căpătat o importanță dominantă pentru partea de sud‑vest a Principatului Halici-Volînia (stat apărut după destrămarea statului kievean, datorită luptelor pentru succesiune), aflându-se pe traseul unor importante drumuri comerciale, care legau Scandinavia și Kievul cu Podolia și cu coloniile genoveze și grecești de la Marea Neagră. Rolul fortificațiilor de peste râul Nistru era de a apăra acest teritoriu de invaziile popoarelor migratoare și de raidurile nomazilor din stepe. Fortificația a fost construită pe un teren stâncos, aflat pe un vârf care străjuiește
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
sătul Peșteră la 180 km de București Existența acestei peșteri, cunoscută și sub numele de "Peșteră Mare" sau "Peșteră Bădichii", este semnalată în documente cu multe secole în urmă, primele săpături arheologice datând din anii 1957-1958. Grota este populată de colonii de lilieci, care au fost de-a lungul timpului cercetate din punct de vedere biospeologic de către cercetătorii Institului de Speologie București. Peșteră Liliecilor cu o suprafață de 4,80 ha, are statut de monument natural național și se înscrie în
Peștera Liliecilor (Rucăr-Bran) () [Corola-website/Science/316515_a_317844]
-
înregistrat nici un succes. Avioanele italiene au fost repatriate la începutul anului 1941, până la mijlocul lunii aprilie. În afară de mai bine-cunoscuta campanie din deșertul occidental din 1940, italienii au deschis un front secundar în iunie 1940 în Africa de Est, atacând din coloniile lor din Etiopia, Somalia Italiană și Eritreea. La fel ca și în cazul luptelor din Egipt, forțele italiene, compuse din aproximativ 70.000 de soldați italieni și aproximativ 180.000 de soldați recrutați din colonii, depășeau cu mult forțele britanice
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
Africa de Est, atacând din coloniile lor din Etiopia, Somalia Italiană și Eritreea. La fel ca și în cazul luptelor din Egipt, forțele italiene, compuse din aproximativ 70.000 de soldați italieni și aproximativ 180.000 de soldați recrutați din colonii, depășeau cu mult forțele britanice din zonă. Africa Orientală Italiană era însă izolată și aflată la mare depărtare de metropolă. Forțele italiene din regiune erau astfel într-o situație de criză permanentă în ceea ce privește proviziile. Problemele de aprovizionare au limitat în
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
mai multe specii au o pată neagră pe cap. Cele mai multe specii trăiesc pe litoralul mărilor, unele specii trăind însă și pe malul apelor în interiorul continentelor. Păsările în timpul migrației parcug până la locul de iernare distanțe enorme. Păsările au cuibul frecvent în colonii mari pe sol sau pe stânci. Cuiburile sunt așezate unul lângă altul ele fiind de regulă numai o gaură în pământ. Sternidaele de pe malurile apelor continentale construiesc cuiburi mici așezate des pe vegetații acvatice plutitoare. Rândunicile de mare înoată rar
Sternidae () [Corola-website/Science/316571_a_317900]
-
cel Mare l-a cucerit. Denumirea "Ptolemais" este legată probabil de Ptolemeu lagidul și Dinastia Ptolemeica care a stăpânit în Egipt și în regiunile limitrofe după împărțirea regatului lui Alexandru. Începând din anul 261 î.H localitatea a devenit o colonie militară a Regatului ptolemeic egiptean. La finele veacului al II-lea î.H. s-a încheiat procesul de consolidare a așezării urbane în zona de șes dintre colina Tell Akko și coasta mării. Ptolemaida a devenit cel mai însemnat port
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
orașului l-au întâlnit în anul pe guvernatorul Siriei, Publius Petronius, pentru a-l implora să renunțe la planul de instalare a unei statui a cezarului la Templul din Ierusalim. Sub împăratul român Claudius s-a stabilit în localitate o colonie română de veterani denumită Colonia Claudii Cæsaris. Portul a fost renovat iar monedele au început să poarte și inscripții în latină. În timpul împăratului Nero pe monedele de aici stă scris „Colonia Ptolemais”. După izbucnirea în anul 66 d.H. a Mării
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
anul pe guvernatorul Siriei, Publius Petronius, pentru a-l implora să renunțe la planul de instalare a unei statui a cezarului la Templul din Ierusalim. Sub împăratul român Claudius s-a stabilit în localitate o colonie română de veterani denumită Colonia Claudii Cæsaris. Portul a fost renovat iar monedele au început să poarte și inscripții în latină. În timpul împăratului Nero pe monedele de aici stă scris „Colonia Ptolemais”. După izbucnirea în anul 66 d.H. a Mării Răscoale antiromane a evreilor, cunoscută
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
împăratul român Claudius s-a stabilit în localitate o colonie română de veterani denumită Colonia Claudii Cæsaris. Portul a fost renovat iar monedele au început să poarte și inscripții în latină. În timpul împăratului Nero pe monedele de aici stă scris „Colonia Ptolemais”. După izbucnirea în anul 66 d.H. a Mării Răscoale antiromane a evreilor, cunoscută în istorie și că „Războiul iudeilor” Gesius Florus a organizat un masacru teribil a circa 2000 de evrei din Acra (după cifrele indicate de Josephus Flavius
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
răscoală, și aici au fost cartiruite forțele care au participat la expediția militară în vederea cuceririi Galileei. Săpături arheologice la nord-vest de Tell Akko au găsit un mare cimitir, utilizat între mijlocul secolului I și începutul secolului al IV-lea - cimitirul coloniei Claudia Ptolemais. El cuprindea altare și pietre de mormânt, resturi de sacrificii de animale, obiecte de sticlă, monede și bucăți de metal. Acra a jucat un rol însemnat și în reprimarea 'răscoalei lui Galus. Că și în războiul iudeilor, românii
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
atletism și ceremonia de închidere ale primei ediții a Jocurilor Panamericane. În 1958, în perioada în care președintele clubului River Plate este Enrique Pardo, se realizează închiderea completă a complexului sportiv prin construirea peluzei de pe latura de nord. Ridicarea peluzei "Colonia", așa cum a fost denumită, este finanțată din veniturile obținute de clubul argentinian în urmă transferului jucătorului de 21 de ani Omar Sivori în Italia, la Juventus Torino. De asemenea, tribunele și peluza de pe latura sudică sunt înălțate cu un al
Stadionul Monumental Antonio Vespucio Liberti () [Corola-website/Science/316722_a_318051]
-
(), cunoscută și ca Antarctica Braziliană, este un teritoriu dependent în Antarctida de Sud (Antarctida de la sud de paralela de 80° S). Se învecinează cu Zona Antarctică Neutră, Zona Antarctică Britanică și Zona Antarctică Argentiniană. Zona este o colonie științifică braziliană, fondată în anul 1986. se află în Antarctida. Teritoriul ei este cuprins între meridianul de 28° V(în est), cel de meridianul de 53° V (în vest)paralela de 60° S (în nord),iar la sud teritoriul se
Zona Antarctică Braziliană () [Corola-website/Science/316747_a_318076]
-
economiei acestei zone îndepărtate o reprezintă pescuitul (pește,balene,foci) și turismul, acesta din urmă fiind cea mai importantă ramură. Pe lîngă turismul științific, Z.A.B. mai este vizitată de mulți turiști care apreciază peisajele antarctice din regiunea Berkner, coloniile de pinguini din regiunea Elephant sau băile în lacurile cu izvoare fierbinți de pe insula Decepçăo. Un alt mare aport la economia Z.A.B. îl au cercetările și descoperirile de la stațiile de cercetare care se fac cu aportul savanților din
Zona Antarctică Braziliană () [Corola-website/Science/316747_a_318076]
-
(), cunoscută și ca Dependența Ross, este un teritoriu dependent în Antarctida de Sud (Antarctida de la sud de paralela de 80° S). Se învecinează cu Zona Antarctică Neutră și Zona Antarctică Australiană. Zona este o colonie științifică neozeelandeză, fondată în anul 1923, prin transferarea teritoriului de la Marea Britanie. se află în Antarctida de Sud. Teritoriul ei este cuprins între meridianul de 160° E (în vest), meridianul de 150° V (în est), paralela de 60° S (în nord
Zona Antarctică Neozeelandeză () [Corola-website/Science/316825_a_318154]
-
de triburi trace, cel al bitinilor dând numele întregului ținut. Bitinia beneficiază în secolele VI-IV î.H. de o largă autonomie în cadrul Imperiului Persan, fiind condusă de dinastii locale. Pe litoral, în secolele VII-VI î.H., sunt fondate coloniile Calcedon și Astacos. În epoca luptelor dintre diadohi, principele trac Zipoites se emanicipează de sub autoritatea lui Lisimah și adoptă în 297 î.H. titlul de rege marcând începutul erei bitiniene și punând bazele unui regat elenistic independent. Urmașii săi duc
Bitinia () [Corola-website/Science/315036_a_316365]
-
între România și Bulgaria, iar noua frontieră străbătea spațiul locuit de arabi. După această dată, așzările arabe încep să decadă, iar o parte din populație emigrează către Imperiul Otoman. Câteva decenii mai târziu, în 1913, antropologul elvețian menționează că aceste colonii s-au dizolvat și reușește să mai găsească în zonă doar o rămășiță de 14 arabi, toți bărbați. În urma analizelor antropologice, Pittard a concluzionat că o parte a acestora aveau influențe rasiale negroide și pune această situație în legătură cu faptul că
Arabii din România () [Corola-website/Science/315100_a_316429]
-
vârstă încă nu știe să zboare, așa că încearcă să înoate cât mai departe de pescăruși, înainte de răsăritul soarelui. După ce și-a părăsit locuința, trebuie să învețe să zboare și să-și procure hrana. În anul următor tânăra pasăre revine în colonie, deși abia după 4-5 luni va cloci pentru prima oară.
Papagal de mare () [Corola-website/Science/315163_a_316492]
-
cel Roșu (în limba nordică veche: "Eiríkr hinn rauði"), un explorator și proscris din Norvegia de Vest, la rândul său fiul unui proscris, Thorvald Asvaldsson ("Țorvaldr Ásvaldsson"). Mama lui Leif a fost Thjodhild. ("Țjóðhildr").. Eric cel Roșu a întemeiat două colonii de vikingi în Groenlanda, Așezarea de Vest și Așezarea de Est, cum le numise acesta. În saga "Eiríks saga rauða" și manuscrisul "Landnámabók" ("Cartea așezării") deopotrivă, despre Erik se spune ca ar fi întalnit-o și s-ar fi căsătorit cu
Leif Eriksson () [Corola-website/Science/315171_a_316500]
-
Pinguinul regal ("Aptenodytes patagonicus") este al doilea ca mărime dintre speciile de pinguini din lume. Clocește în colonii uriașe pe insulele din jurul Antarcticii, unde apele din apropierea țărmului sunt bogate în pești și sepii. Pinguinul regal își petrece majoritatea vieții în mare. Vizitează insulele din jurul Antarcticii doar în perioada de reproducere. Având corpul hidrodinamic, înoată mai repede decât zboară
Pinguin regal () [Corola-website/Science/315183_a_316512]
-
la nord de regiunile acoperite cu ghețuri permanente unde își găsesc tot anul hrană. Pinguinii alunecă cu grație în apa rece ca gheața. Îndemănarea subacvatică se contrazice puternic cu mișcările neîndemâmatice de la nivelul solului. Această specie de pinguin clocește în colonii mari, în regiunile de coastă din aria sa de răspândire. Aici vara cresc puține plante, iar iarna peisajul este acoperit de un strat continuu de zăpadă. Pinguinul regal carnivor este un vânător îndemânatic, ce prinde pești cu ciocul său recurbat
Pinguin regal () [Corola-website/Science/315183_a_316512]
-
stă la baza dreptului pământean "ius soli", pornește din premisa inversă, conform definiției enunțate de revoluționarii americani Patrick Henry, Benjamin Franklin și George Washington în 1775 la Philadelphia : " este demnitatea dată oricărui bărbat care trăiește, muncește și plătește taxe în coloniile noastre, de a fi acceptat ca un cetățean de plin drept, având dreptul de a își exprima părerea și de a participa la toate deciziile ce-l privesc, oricare ar fi originile, credința sau avuția sa" (de notat totuși că
Ius soli () [Corola-website/Science/315275_a_316604]
-
stă la baza dreptului pământean, pornește din premisa inversă, conform definiției enunțată re revoluționarii americani Patrick Henry, Benjamin Franklin și George Washington în 1775 la Philadelphia : "Dreptul pământean este demnitatea dată oricărui bărbat care trăiește, muncește și plătește taxe în coloniile noastre, de a fi acceptat ca un cetățean de plin drept, având dreptul de a își exprima părerea și de a participa la toate deciziile ce-l privesc, oricare ar fi originile, credința sau avuția sa" (de notat totuși că
Ius sangvinis () [Corola-website/Science/315276_a_316605]
-
își pierde epitetul de "prețios". În mod similar este tratată în "Steaua Sudului" problema diamantelor, care - în epoca lui Jules Verne - a dus la războiul dintre englezi și buri; cei din urmă au colonizat regiunea Capului Bunei Speranțe dar, după ce Colonia Cap a fost anexată coroanei britanice, s-au retras spre nord. Ulterior, în urma războaielor purtate între 1899-1902, toate fostele colonii bure aveau să devină colonii britanice. Din acest punct de vedere, Jules Verne s-a dovedit a fi un adevărat
Steaua Sudului () [Corola-website/Science/318523_a_319852]
-
Verne - a dus la războiul dintre englezi și buri; cei din urmă au colonizat regiunea Capului Bunei Speranțe dar, după ce Colonia Cap a fost anexată coroanei britanice, s-au retras spre nord. Ulterior, în urma războaielor purtate între 1899-1902, toate fostele colonii bure aveau să devină colonii britanice. Din acest punct de vedere, Jules Verne s-a dovedit a fi un adevărat vizionar prin opera lui, publicată cu 15 ani înaintea conflictului. Descoperirea de către Cyprien Méré a unui procedeu chimic destinat creării
Steaua Sudului () [Corola-website/Science/318523_a_319852]