11,264 matches
-
lor, în pastorala și în liturghia lor, dorințele lui Iuda, și n-ar fi cedat ispitei? Căci, fracturându-se, prin schisme succesive, în Biserici autonome, fiecare cu propria-i jurisdicție, Roma, Alexandria și Antiohia topindu-se în cadrele Imperiului Roman, creștinismul a prins rădăcini și consistență din Caucaz și până în Pirinei. Multe nații situate la est de Europa celebrează botezul ca find data lor de naștere, iar apartenențele confesionale se aseamănă cu niște plăci tectonice pentru că au fost încărcate cu un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fi decât niște adăposturi pentru animale. Iar alături de acești credincioși cu alura mândră și chiar sfidătoare în zdrențele lor, la o azvârlitură de băț, copții din Egipt, abia un pic mai opulenți. Judecând după înrădăcinările în sol, primii convertiți la creștinism sunt ultimii de pe lista celor îndreptățiți. Copții se reclamă din călătoria în Egipt a Sfintei Familii; Biserica ortodoxă din Etiopia, din diaconul Filip, amintit în Actele apostolilor, și înaintea acestuia, din regina din Saba. Într-o vreme în care Roma
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cam așa spusele: 1) Faptul că există mai multe căi pentru a ajuge la Domnul poate inspira atât bucurie, cât și întristare. Au existat dintotdeauna mai multe locuințe în casa Tatălui Ceresc. Trei islamuri, șase sau șapte iudaisme, vreo zece creștinisme. Și atunci e normal să aibă loc și certuri de familie, mai ales când toți sunt înghesuiți într-un același spațiu închis. La Sfântul Mormânt, fețele bisericești se ceartă din cauza facturilor de electricitate și a mirosurilor de bucătărie mai mult
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
căsători cu o creștină fără ca aceasta să se convertească, dar o musulmană n-are dreptul să-și ia ca soț un nemusulman, caz în care ar pune transmiterea în pericol. Alte infidelități sunt pedepsite cu moartea: musulmanul care trece la creștinism trebuie ori să-și ia valea, ori să practice noul cult într-o pivniță, dacă ține să-și salveze pielea. Există totuși și adultere liber asumate și chiar ducând uneori la recăsătoriri cât se poate de legale. Am întâlnit la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
instinctul de conservare împinge spre cea mai extremă prudență. Se spune că Harun al-Rașid, l-ar fi întrebat într-o zi pe patriarhul Timotei I care religie poate fi socotită ca adevărata religie. Dacă acesta din urmă răspundea "A mea, creștinismul", ștreangul nu era departe. Dacă răspundea "Islamul", nu-i mai rămânea decât să se convertească. Patriarhul a dejucat capcana răspunzând: "Este cea care-i cel mai mult pe placul lui Dumnezeu cel milostiv". Bună portiță de scăpare. Eu unul m-
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lui Carol al X-lea aproba o lege pedepsind cu moartea delictul de sacrilegiu? Și stipulând, pentru profanarea unei hostii, supliciul paricizilor, adică tăierea mâinii de la încheietură înainte de decapitare? Dacă este să notăm în paralel isprăvile islamului și cele ale creștinismului din secolul al XV-lea care era și el, pe atunci, o civilizație (adică, în același timp, o cultură, o societate și o politică), și nu doar disciplina opțional-facultativă numită azi religie, ne îndoim că premiul pentru toleranță i se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în majoritatea țărilor islamice. În schimb, convertirea la iudaism n-are nimic dintr-o simplă formalitate, și e greu, deși nu e interzis, să ieși din el: un evreu, fie el și maran, rămâne evreu toată viața. În schimb, în creștinism se intră ușor, și se iese din el la fel de ușor. În acest caz, hotărârea nu-i aparține decât autorului actului, în sufletul și în conștiința lui. Religia e a grupului, spiritualitatea a individului, și deci fiecare mesaj profetic este ca
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
e sortit să moară în necazuri și în sărăcie". Sunt triste țările în care trebuie să te căsătorești cu o familie și să suporți apoi toate neajunsurile care decurg din aceasta. Grad de periculozitate pentru vecin? Religii universale, islamul și creștinismul au o vocație expansionistă și, prin definiție, nesățioasă; cum orice om răspunde unei chemări, pastorala nu poate fi socotită ca încheiată atâta timp cât vreun nătărău rămâne în pragul bisericii sau al moscheei. Ea va fi prost notată. Avantajul este aici de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
contra islamului. Este un gând stăruitor al domnului de luptător pentru Cruce, așa cum apare în documentele vremii și așa cum o arată și faptul că, în 1500 ridica la Volovăț o altă biserică, în hramul Înălțarea Sfintei Cruci “supremul semn al creștinismului”. Căsătoria cu Maria de Mangop, o urmașă a Paleologilor și a Asăneștilor, a avut loc la 14 septembrie 1472, de ziua Înălțării Sfintei Cruci, dându-i domnului sentimentul că Suceava va fi un nou Constantinopol, un nou centru de luptă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
adus pe pământ și, mai mult, pe un pământean, fiind accentuată de sentimentul că sferele sacre au devenit accesibile prin puterea flăcăului. Cercetătoarea Silvia Ciubotaru face trimitere în acest context la cultul mithraic, la cel al zeiței Isis și în creștinism unde „un veșmânt al splendoarei” de lumină este hărăzit inițiatului. Îmbrăcă¬mintea uimitoare păstrează cromatica inițiatică: „Cam din brâu până-n pământ/ E vesmânt dalb de argint;/ Din brâu până-n umerel/ E vesmânt dalb de-aurel;/ Cam din brațe, cam din
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și că acest centru este marcat de arborele lumii, iar majoritatea arborilor sacri sunt replici ale acestuia. Centrul lumii se află deci pretutindeni unde axa mitică unește sferele. În fragmentul de mai sus, focalizarea o face „mormântul Domnului”, indiciu de creștinism. Născut într-un spațiu de trecere, sub dominația făpturilor mitice îmblânzite și devenite totemuri (leul și zmeul, adesea figuri ambigue, interșanjabile), Mistricean nu va avea nici o întârziere în a-și împlini destinul și a se consacra prin luptă. Nu lipsit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
granițele marcate de prezența ofidiană, căci șarpele crește sub talpa casei, spațiu „bazic” (Vasile Lovinescu), la a cărui temelie se încolăcește, delimitând așezământul în mod magic. Precum dragonul, șarpele are o simbolistică ambivalentă: una negativă, pe care a augmentat-o creștinismul și una pozitivă, de genius loci. Prima conotație pare să aibă ca origine orientul, unde șarpele apare ca „principiu al răului” iar cultura populară a preluat această perspectivă: „el a fost făcut de drac, de aceea pielea lui e piele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care (...) traversează sufletele în Lumea de Dincolo” și deschide o cale de comunicare regeneratoare pentru Cosmos. „Vama” peste care se face puntea duce în sacru și de aceea biserica se află la capătul ei opus: ea este Casa mitică din creștinism. În basm, tot noaptea este timpul ctitoriei mirifice: „Sî-mi faci pod di aur pisti prapastia asta, cî dacî nu-mi faci îți tai capu” (Izvoare - Soroca) Prăpastia este echivalentul simbolic al Mării Negre, ideea de ruptură la marginea universului ordonat fiind
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Miorița, cântecele ritual-ceremoniale și bocetele, antropomorfismul aștrilor făcuți părtași la gesturile umane prin roluri bine delimitate în procesul nupțial pun în permanentă relație omul arhaic cu sferele divine, departe de sentimentul existențialist. Liturghia cosmică invocată de Mircea Eliade, referitoare la creștinismul arhaic, are în acest motiv punctul culminant, prin bucuria supremă a simțirii umane integrate în ritmul planetar. Îndeplinirea acestei condiții de către „craiul mare”, mirele, care în alte variante „ciumpăvește” nouă cai în căutarea miresei potrivite și n-o află, conduce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
unghii costorite/ cu coadele împletite”. Pe ei, la fel ca în mitul biblic, îi conduce steaua la casa miresei. Unirea celor doi se așază astfel sub protecția divinului, unele actualizări dând chiar o formă religioasă orației, ca efect recent al creștinismului. Femininul vegetal este pețit prin metafora răsădirii benefice: „Căci am venit/ Cu târnăcoape de argint,/ Să scoatem floricica/ Din pământ,/ S-o scoatem din rădăcină/ Și s-o sădim la împăratul/ În grădină,/ Ca acolo să rodească,/ Sănflorească,/ Locul sa
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
învierii Domnului. întreaga natură începe să cânte puterea și frumusețea Creatorului. Și cred că încarnarea divinității în zeul-soare este cât se poate de explicabilă la egipteni, chiar dacă grecii au coborât-o în tiparele rațiunii sau ale ideilor predând-o astfel creștinismului. Dar astfel de idei greoaie nu mă domină deloc acum, ci o bucurie fără margini pe care nu pot sa o împărtășesc cu nimeni. Din când în când trec pe lângă un pelerin, sau pe lângă un mic grup, îi salut
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Alois Lebouton, ca reprezentant al Consiliului Național German din Bucovina. Președintele dă cuvântul reprezentantului polonilor. Dl. dr. Stanislav Kwiatkowski dă în limba polonă următoarea declarațiune în numele Consiliului Național al Polonilor din Bucovina. „Poporul polon, împlinindu-și misiunea istorică întru apărarea creștinismului și a culturii în Europa răsăriteană, prin secole întregi a umplut cu morminte nenumărate ale ostașilor săi țările situate la sudul Nistrului, în care țări poporul român era stăpân străvechi. Noi, polonii, cari trăim azi în Bucovina, legitimăm drepturile noastre
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
de la limba latină n-a fost prea accesibil cunoștințelor noastre, cerându-ne timp mai lung pentru descifrare. Președintele Comisiei și examinator la istorie a fost Acad. C-tin Daicovici, pe care Îl cunoșteam și Îmi cunoștea preocupările. Având de tratat “Creștinismul la români” și știindu-mă ortodox, m-a Întrebat: Cine au fost Întâi, ortodocșii sau greco-catolicii? Fără să mă gândesc prea mult i-am răspuns rapid: Ortodocșii. Domnule elev, s-a enervat academicianul, nu ești popă, ci vrei să devii
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de tânără femeie, de vas sacru turnând în el ichor divin și l-am băut și el pe mine m-a băut și locul morții l-a luat iubirea: "Symposion", poemul care-mi rezumă 20 de ani de meditație dinspre creștinism spre buddhism, este un poem de dragoste, iar "Sutrele muțeniei", la o nouă ediție, mai amplă, vor dovedi că cele două teme centrale sunt Dumnezeu și iubirea... Moartea a fost, pentru mine, Inspiratoarea și va rămâne Marea Intercesoare, te conduce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
atunci drept efectul unui conflict intercolegial, ca pentru a camufla presiunea Organelor Subventrale ale Partidului Hunic, foarte clar zugrăvită în opul scriitorilor Măgureanu și Pelin. Cine se învinge pre sine e mai tare decât o cetate", zice textul fondator al creștinismului. Mi-am reprimat ispita de a-i bate. Nu și pe aceea de a-i spune, de a-i povesti, de a-i diseca, deconstrui, nemuri. Iubitor al picturilor lui Francis Bacon, i-am întors pe dos, le-am scos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
secolul șaisprezece, pe când se cucerea America, spune că după trecerea prin foc și spadă a unei localități indigene de către europeni, au rămas în urmă mii de cadavre arse, ciopârțite, desfigurate. Un preot care însoțea pe "cuceritori", pentru a înfige steagul creștinismului între "sălbatici", a strigat: "Nu vreau să văd tabloul acesta de infern! Atunci închide ochii, i se spuse. Nu pot! răspunde preotul. Cu ei închiși văd și mai bine!". Ca și aurul indienilor și poezia lumii e nepăzită. Iei din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
utilizarea limbii latine și la răspândirea culturii romane în acest areal. Dintr-o epocă mai târzie, au fost descoperite opaițe la Curteni (com. Oltenești), în 1976, pe care a fost imprimat semnul crucii, interpretat de istorici ca o atestare a creștinismului din secolul al IV-lea d. Hr., pătruns prin filiera romană. De asemenea, arheologii au dat la iveală chiupuri (vase foarte mari) de păstrat cereale și vestita ceașcă dacică. În spațiul Hușilor, reprezentativă pentru secolele III-X este prezența culturii Sântana
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
a fost întreruptă de năvălirea tătarilor, în 1241. Planurile Papei, ce prevedeau convertirea românilor prin catolicizarea cumanilor, au fost spulberate de tătari, a căror relativă stăpânire politică (pe parcursul a două secole, aproximativ) și a căror toleranță religioasă nu au afectat creștinismul ortodox, ci numai evoluția economică a zonei cucerite. Istoriografia menționează stimulul extern, primit de rezistența autohtonă față de năvala tătarilor, care a condus la intensificarea procesului formării statelor feudale românești. Trecerea tătarilor peste acest teritoriu a lăsat numeroase urme în vocabularul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
în revistă mai sus, cu faptele lor mai de seamă, păstrate în rapoartele înaintate la Vatican, parohii de astăzi își aduc modestul obol la propășirea religiei căreia li s-au dedicat, a instituției bisericii lor, la promovarea vechilor principii ale creștinismului, de unitate și umanism, în cadrul unei societăți ce a redescoperit în ultimele decenii multe dintre valorile pierdute ale vieții spirituale. VI. ORAȘUL HUȘI ÎN SECOLUL AL XVIII-LEA 1. Administrația Confruntările dintre cele trei imperii (Imperiul Otoman, Rus și Habsburgic
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Baracoa se mai află un alt loc interesant, legat de colonizarea Cubei, monumentul indianului Hatuey. Acesta s-a aflat în fruntea unei revolte împotriva spaniolilor, a fost prins și ars de viu. Oferindu-i-se posibilitatea de a trece la creștinism, ar fi spus: "Oamenii ăștia albi merg, de asemenea, în cer? Atunci eu nu doresc să merg acolo unde se duc și ei"! Monumentul, cu bustul indianului, poartă o placă având ca inscripție "Hatuey, primer rebelde de America, inmolado en
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]