9,573 matches
-
de soldați și generali. Inima să a fost pusă într-un borcan cu formol îngropat și el în cripta. La 30 martie 2004, Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție a redeschis anchetă judiciară pentru stabilirea împrejurărilor în care a decedat generalul Milea, ca urmare a unor informații apărute în presă, în legătură cu împrejurările decesului. Secția Parchetelor Militare a reluat reaudierea martorilor din perspectiva elementelor noi apărute. La 12 mai 2005, rămășițele sale pământești au fost exhumate pentru a se stabili traiectoria
Vasile Milea () [Corola-website/Science/304805_a_306134]
-
al Consiliului de Stat (1967-1976), funcție importantă, dar fără putere de decizie executivă. El a rămas totuși, până la moartea sa, unul dintre cei mai influenți membri ai elitei comuniste. A fost distins cu înalte ordine și medalii. Emil Bodnăraș a decedat la data de 24 ianuarie 1976 în București și, spre deosebire de ceilalți lideri ai partidului care erau înmormântați la Monumentul Eroilor Comuniști din Parcul Libertății, rămășițele sale pământești au fost puse într-un sicriu de metal masiv și înmormântate, la dorința
Emil Bodnăraș () [Corola-website/Science/304809_a_306138]
-
tuturor germanilor din Transilvania”. Luther a rămas plăcut impresionat de această carte, precum și de cel care a scris-o. Universitatea Săsească a hotărât în 1550 ca toate bisericile și toți preoții sași să se orienteze după conținutul acelei cărți. Honterus decedase cu un an înainte. În dup-amiaza zilei de 21 aprilie 1689 izbucnește în Brașov, pe Ulița Funarilor (actuala stradă a Castelului), un incendiu întețit de un vânt puternic. În câteva zeci de minute, focul răspândit de vânt cuprinde întreaga
Istoria Țării Bârsei () [Corola-website/Science/304812_a_306141]
-
generalul Ioniță a fost prevenit. De atunci, am și încetat legăturile cu generalul Militaru, pentru că mi-am dat seama că nu este un om prea prudent. În 1987, generalul Ioniță a cunoscut un cancer galopant și în trei luni a decedat. În iulie 1987."" Generalul Ion Ioniță a încetat din viață la data de 27 iulie 1987, în municipiul București, fiind bolnav de cancer. Nu i s-au organizat funeralii naționale, deși Regulamentele militare prevedeau aceste ceremonii pentru militarii cu gradul
Ioan Ioniță () [Corola-website/Science/304807_a_306136]
-
ani. Sănătatea sa s-a deteriorat în urma unei operații de transplant de șold în august 1998. La data decesului, trăiau soția sa Kim, trei copii, doi copii adoptivi și doi nepoți. Unul din copiii săi adoptivi, Jason McCallum Bronson, a decedat în 1985 ca urmare a unei supradoze de droguri.
Charles Bronson () [Corola-website/Science/304839_a_306168]
-
Isabella (Annabella) Milbanke. Toți ceilalți copii ai poetului au fost ilegitimi. Anne Isabella Byron s-a despărțit de poet la doar la o lună după nașterea Adei, iar poetul a părăsit Anglia pentru totdeauna patru luni mai târziu. Byron a decedat din cauza unei boli în timpul Războiului de independență al Greciei, când Ada avea doar opt ani. Mama Adei a rămas supărată pe Lord Byron și i-a susținut interesul Adei pentru matematică și logică, într-un efort de a împiedica dezvoltarea
Ada Lovelace () [Corola-website/Science/304880_a_306209]
-
de onoare decernată în 1996. Marais și-a petrecut ultimii ani ai vieții sale în casa sa din Vallaruis, din sudul Franței, unde a practicat pictura, ceramica și sculptura, fiind vizitat, printre alții, și de Pablo Picasso. Jean Marais a decedat la 8 noiembrie 1998, în Cannes, și a fost înmormântat la micul cimitir "Cemetiere de Vallauris".
Jean Marais () [Corola-website/Science/304895_a_306224]
-
timp (unele versiuni ale legendei menționează durata unei zile, altele numai trei ore). Când acesta a fost rechemat în lumea umbrelor, Laodameia a creat o figură din ceară aidoma lui, pe care o venera ca pe un zeu, instituind pentru decedat chiar un fel de cult. Un sclav a surprins-o în timp ce îmbrățișa figura, ceea ce-l determină pe tatăl ei, Acastus, să o arunce în foc. Încercând să salveze statuia, tânăra văduvă a căzut ea însăși victimă flăcărilor. Ca erou, Protesilaus
Protesilaus () [Corola-website/Science/305574_a_306903]
-
(Γρηγόριος Παλαμάς), născut la 1296 în Constantinopol, decedat la 1359. Călugăr din Muntele Athos iar apoi Arhiepiscop de Tesalonic, a fost canonizat la nouă ani de la moartea sa. Moastele Sfântului se păstrează la Tesalonic. A rămas în istorie drept unul dintre cei mai mari teologi ai ortodoxiei, datorită
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
de sinodurile din 1341, 1347 și 1351. După sinodul din 1351, Nichifor Gregoras a fost condamnat la izolare și închisoare. Odată cu victoria împăratului Ion al V-lea Paleologul în 1354, Nichifor Gregoras a fost eliberat și se presupune că a decedat în anul 1360. Nichifor Gregoras a fost un demn reprezentant al umanismului bizantin, retorica fiind modul de exprimare iar cunoștiița enciclopedică fiind fundamentul esențial. Imensa operă a lui Nichifor Gregoras denotă versatilitatea intelectuală și studiozitatea excepțională a acestui predecesor bizantin
Nichifor Gregoras () [Corola-website/Science/305619_a_306948]
-
șefa organizației pionierilor. Acuzat inițial pentru genocid, omor deosebit de grav și subminare a economiei naționale, a fost condamnat în cele din urmă la doar cinci ani pentru nerespectarea regimului munițiilor și armelor de foc. S-a îmbolnăvit de ciroza. A decedat în clinica Allgemeines Krankenhaus der Stadt Wien (AKH) din Viena în septembrie 1996. Bunurile i-au fost returnate doar parțial, pentru unele dintre ele mai judecându-se și acum cu statul român Valentin Ceaușescu, singurul său frate în viață. Toată
Nicu Ceaușescu () [Corola-website/Science/305620_a_306949]
-
interpretat că ar putea fi vorba de teroriști veniți cu misiunea de a ataca Combinatul Chimic Craiova, au trimis două TAB-uri, care au organizat o ambuscadă, au interceptat coloana și au deschis foc, rănind circa 20 de persoane (două decedînd ulterior la spital) și avariind cinci autoturisme, dintre care unul a ars complet. Cadrele de la transportoare, care au controlat autoturismele avariate, fară prezența altor persoane, nu au incheiat proces-verbal care să poată restabili integral adevarul, dar, ulterior, organele de poliție
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
fost bombardat în zorii acestei zile. După ce a fost ocupat satul și întreaga Moldovă de catre ruși peste 500 de consăteni au plecat pe front. Costeștenii s-au aflat pe prima linie până în ultimul an de război, mulți dintre care au decedat pe meleagurile străine a Germaniei, Poloniei, Ungariei, Austriei, Ceho-Slovaciei. Una din cele mai dureroase file ale istoriei republicii este foametea din 1947. Puterea Sovietică, declarată putere a muncitorilor și țăranilor, a confiscat fără scrupule toate rămășițele de pâine din anii
Costești, Ialoveni () [Corola-website/Science/305685_a_307014]
-
de vie etc. Alții ca să supraviețuiască strângeau buruiene, le amestecau cu tescovină, coceau turte și le mâncau. Unii plecau prin Polonia și vindeau lucruri care le mai aveau prin casă pentru a salva familiile de foame. După datele martorilor au decedat peste 3000 oameni în Costești. O altă etapă crudă a neamului nostru a fost anul 1949 - anul colectivizării și al deportărilor. Pentru a grăbi acest proces la 28 iunie 1949, la aniversarea așa numitei „zi a eliberării”, a fost adoptată
Costești, Ialoveni () [Corola-website/Science/305685_a_307014]
-
încălzite direct cu foc de lemne. Aceste utilaje au fost comandate în Germania firmei Moltrecht ce construia cazane pentru fabricarea uleiurilor din șisturi bituminoase, iar în decembrie 1856 începe construcția „fabricii de gaz” din Ploiești, pe numele lui Marin Mehedințeanu (decedat în 1861). Distileria de petrol a lui Marin Mehedințeanu, construită pe o suprafață de 4 ha și având o capacitate de lucru pe an de 2710 tone, (în medie 7,5 tone/zi), și-a început activitatea când Teodor Mehedințeanu
Petrol () [Corola-website/Science/305702_a_307031]
-
S-a asociat cu antreprenori în construcții, pentru care a desenat ornamente de piatră pentru clădiri publice, a sculptat frize, a desenat monumente funerare. În 1947, deși era grav bolnav, a predat la cursurile organizate de sindicate pentru muncitori. A decedat în vara anului 1949 în spitalul public din Lovrin, localitate în care a fost și înmormântat. În 1930, , împreună cu Ioachim Miloia, Andreas Ferch, Aurel Ciupe, Iuliu Podlipny ș.a. au întemeiat „Salonul artelor bănățene”. Ferdinand Gallas a mai fondat "Societatea Artiștilor
Ferdinand Gallas () [Corola-website/Science/305721_a_307050]
-
pedeapsa ultimilor șapte condamnați, printre care Pantazi, Leca, Macici și Cristescu, la muncă silnică pe viață. După mărturia lui Lucrețiu Pătrășcanu la propriul său proces, Cristescu i-ar fi promis, contra salvării de la moarte, lista agenților britanici în România. A decedat la 12 iunie 1950, în Penitenciarul Văcărești. Cu toate acestea au circulat zvonuri care au susținut că ar fi fost văzut în libertate și pe deplin sănătos ulterior acestei date. Există bănuiala că ar fi fost folosit și de către comuniști
Eugen Cristescu () [Corola-website/Science/305730_a_307059]
-
considerare de instanță. Conform fișei matricole penale nr. 218/1951, Constantin Tobescu a fost primit în Penitenciarul Târgu Ocna în data de 17 iunie 1951 (fiind transferat de la Penitenciarul Jilava), la rubrica " Starea sănătății" fiind completat : "TBC pulmonar", și a decedat în data de 2 decembrie 1951 (ora 7 a.m.), deces confirmat de actul de deces nr.236/3 decembrie 1951, eliberat de Primăria Orașului Târgu Ocna. (NB. Fișa matricolă menționează : Ocupațiunea, în prezent : general, în trecut : general) În baza adresei
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
a studenților. La recensământul din 1999 populația totală era de 6.316 de locuitori. Dintre aceștia 5.618 locuiau în comuna Saint Pierre și ceilalți 697 în comuna Miquelon-Langlade (toți pe insula Miquelon propriu zisă, ultimul locuitor din Insula Langlade decedând în iulie 2006). Cu toate acestea, insula Langlade este utilizată ca reședință de vară de mulți locuitori din Saint Pierre, populația acesteia crescând în unele perioade la peste 1.000 de persoane. Majoritatea locuitorilor sunt de origine franceză, în principal
Saint Pierre și Miquelon () [Corola-website/Science/305751_a_307080]
-
înfrânt pe turci la bătălia de la Câmpul Pâinii (1479). Un alt membru a fost Ioan Dragfi (János Drágffy), comite al Timișoarei în 1525. Descendenții Magistrului Drag: 1. Bélteki Drágffy Gheorghe Bélteki Drágfi György 1401-1433 căsătorit cu Potentiana Báthori de Ecsed decedată după 1414 si căsătorit cu NN. 11.Bélteki Drágffy Nicolae Bélteki Drágfi Miklós 1434 - 1480 căsătorit cu Eufemia (Afra) Jakcs de Kusaly 1459-1477 111. Bélteki Drágffy Bertalan, 1447-1501, căsătorit cu NN, căsătorit cu Dorottya Hédervári de Hédervár Hédervári Dorottya 1459-1509
Dragfi () [Corola-website/Science/306357_a_307686]
-
programata reîntoarcere în SUA, mașina generalului a fost puternic lovită de un camion militar american. Generalul a fost grav accidentat, având și o fractură de coloana vertebrală cervicală-deci o paraplegie. Internat la spitalul militar din Heidelberg, pe 21 decembrie 1945, decedează în urma unei embolii pulmonare. Fiind considerat eliberatorul Luxemburgului, a fost înmormântat în orășelul Haam (din Luxemburg). În onoarea eliberatorului, orășelul Ettelbrück din nordul Luxemburgului se mai numește „Patton-Stadt”. La Olimpiada de vară din 1912 organizată la Stockholm Patton a participat
George S. Patton () [Corola-website/Science/306393_a_307722]
-
vină pe rând la mine, în liniște."". A doua zi, pe 18 februarie, în jurul orelor 14:00-15:00, rostește ultimele sale cuvinte: "Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul și ia-mi libertatea care-mi robește sufletul", după care a decedat. Face parte dintr-un grup ce împărtășea aceeași orientare spirituală, alături de studentul în drept Ioan Ianolide, Anghel Papacioc, cel care avea sa devină ieromonahul Arsenie Papacioc, doctorul Traian Trifan, avocatul Traian Marian, Marin Naidim, Aurel Dragodan, Constantin Totea și mulți
Valeriu Gafencu () [Corola-website/Science/306426_a_307755]
-
avea calitatea de moștenitor numai fiul cel mai vârstnic al regelui în exercițiu sau, în lipsă de descendenți, ruda cea mai apropiată de sex bărbătesc a acestuia. Regele Carol I nu a avut descendenți masculini, ci numai o singură fiică, decedată la vârsta de 4 ani, astfel că tronul a revenit nepotului său, Ferdinand I. Acesta, căsătorit în anul 1892 cu prințesa Maria de Edinburgh, nepoata reginei Victoria a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, a avut șase copii, dintre care
Criza dinastică din România () [Corola-website/Science/305792_a_307121]
-
aventuri sentimentale, nemaiținând cont de faptul că era căsătorit, avea un copil și, în plus, era moștenitorul coroanei. Pentru a-l îndepărta de București, Ferdinand l-a desemnat pe Carol să reprezinte familia regală la funeraliile reginei-mamă Alexandra a Marii Britanii, decedată la 20 noiembrie 1925. Imediat după funeralii, Carol s-a deplasat la Paris, unde a întâlnit-o pe Elena Lupescu, cu care a plecat la Veneția. De acolo, la data de 12 decembrie 1925, Carol i-a adresat regelui Ferdinand
Criza dinastică din România () [Corola-website/Science/305792_a_307121]
-
sa, s-a căsătorit cu Gabriela Georgeta care i-a fost alături până la moarte. Despre soția sa spunea: "E o femeie care are o relație clară cu viața și care a făcut ordine în dezordinea existenței mele." Gheorghe Dinică a decedat în data de 10 noiembrie 2009, ora 13:00, în urma unui stop cardiac sub ventilație, cu toate că timp de treizeci de minute s-au efectuat manevre de resuscitare. Gheorghe Dinică, în vârstă de 75 de ani, a fost diagnosticat cu disfuncție
Gheorghe Dinică () [Corola-website/Science/305818_a_307147]