9,951 matches
-
duc până deasupra gardului și că unindu-se aproape cu gardul formează această zonă întunecată. În mod legal, nicio proprietate nu trebuie să afecteze în niciun fel pe niciun vecin, cu excepția umbrei, care uneori e binefăcătoare și destul de rar poate deranja un vecin chiar dacă acesta ar fi cârcotaș. Presupun că niciun vecin nu are nici o nemulțumire față de noi. Ei se bucură de un plus de securitate, prin obligațiile autorităților locale de a proteja fiecare misiune diplomatică, protecție care în fapt se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
se părea puțin cam absurd să fiu așteptat de ambasador și de soția lui. Era împotriva oricărei reguli de protocol, dar, probabil, se obișnuia la reuniunile tovărășești ale județenelor de partid. Am decis să nu fac nimic care ar putea deranja gândirea majorității, să mă supun întocmai regulilor gazdei. Am ieșit pe terasă, ne-am înarmat cu câte un pahar plin, după care a început să vorbească "El jefe": Tovarăși, iacă au trecut aproape trei luni de când tot aici îl întâmpinam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
se îngrijeau de securitatea antiteroristă a navei. Urmăream disputa, în limba spaniolă, a celor trei persoane care solicitau să intre în avion să se convingă că persoana "bolnavă" nu era cu cătușele la mâini. În timpul discuțiilor, taromistul, sub motiv că deranjau pasagerii, a reușit să-i convingă pe spanioli să continue convorbirile lângă avion. Imediat ce scara a fost liberă, ușa și scara au fost aduse în poziția de plecare a navei. Am crezut că incidentul era închis și nava va pleca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
academice. Îmi subliniase că, deși proaspătul rector nu ne prea onorase cu atenția sa, era bine să nu uit să încep cu el seria de mulțumiri, ceea ce am și făcut în mod firesc pentru gazda principală. În timpul mesei, probabil îl deranja prezența mea în rând cu "augusta sa ființă". De câteva ori a făcut referiri la "diplomații ăștia care de-abia au învățat, "la gât cravatei cum se face nodul"". Văzând că nu reacționez, mi se adresă direct: Ia spune, tovarășe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
discutau între ei, nu părea prea interesați de spunerile "genialului conducător", dar teama de securiști, care formau poate jumătate din auditoriu, îi silea pe cetățeni să fie precauți. Cei mai mulți participanți gălăgioși erau grupurile de tineri, care, cu un vocabular violent, deranjau pe vecinii lor, motiv de ceartă. Am auzit odată o înjurătură, urmată de certuri violente, m-am urcat pe zidul ocrotitor al grădinii din fața Ateneului să pot vedea ce se întâmpla. Mare lucru nu am văzut, doar niște pumni, îmbrânceli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
total se ridică la aproximativ 40.000.000, precum și valorile și titlurile băncilor particulare și ale Casei de Depuneri. Materialul și clișeele Băncii Naționale au fost, de asemenea, puse sub sechestru. Înalții funcționari și ofițerii n-au fost până în prezent deranjați și probabil ca nu vor fi expulzați din oraș. Cât privește pe dl. Capitanovici, autorizația de a părăsi Moscova i s-a refuzat și este de temut să fie reținut ca ostatec. Nu pare ca funcționarii subalterni, soldații și muncitorii
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
vor fi expulzați din oraș. Cât privește pe dl. Capitanovici, autorizația de a părăsi Moscova i s-a refuzat și este de temut să fie reținut ca ostatec. Nu pare ca funcționarii subalterni, soldații și muncitorii să urmeze a fi deranjați și pot continua să rămână la Moscova. Românii de la Moscova au adresat o cerere Sovietelor pentru ca eu să rămân însărcinat cu interesele românești, ca reprezentant al coloniei. Guérin 56 1918, ianuarie 24/februarie 7, Chișinău. Declarația Sfatului Țării prin care
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
a obligat pe ambasadori să țină o conferință pentru a discuta posibilitatea îmbunătățirii tranzitului trenurilor cu provizii pe teritoriul rus. [...] Am avut de mai multe ori explicații cu rușii pe acest subiect. Am constatat în ce măsură asistența interaliată acordată României îi deranja pe ruși și le provoca manifestări de ură contra unui popor care adoptase cauza Antantei cu un curaj demn de a impune simpatie și respect. Aceste sentimente de ostilitate s-au accentuat încă și mai mult când bolșevicii au devenit
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
îi cunosc și despre care știu că țin cu plăcere o carte în mână. Nu am cititori de librărie, nu am dus cărțile mele la librărie, cu excepția câtorva. Nu sunt în rețeaua profesionistă de difuzare a cărții și nu mă deranjează deloc asta, deși nu spun că mi-ar displăcea să fiu citit de mai mulți oameni. Iau lucrurile așa cum sunt, fără exagerări într-o latură sau alta. "Teme-te a doua zi după succes" e o deviză care stă mereu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Nu ieșiți de sub umbra lui. Și Ursachi, și Dan Laurențiu și Cezar și toți cei care vin de acolo... Nu vreți să înțelegeți că azi se scrie o altă poezie..." Ceea ce însă am înțeles eu, după discuția asta, că-l deranja pe Flămând nu era numai aerul meu de "geniu moldav" cu care nu prea părea să fie obișnuit, ci și altceva. Numele meu. M-a întrebat de ce nu-l schimb. "Danilov nu sună bine", mi-a spus. Terminația asta "ov
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
incident neplăcut, pe care, iată, mi-l amintesc, și acum, cu strângere de inimă, după treizeci de ani... Din fericire, discutând și cu alți prieteni literați, la întoarcerea din capitală, despre acest dialog, am văzut că aproape pe nimeni nu deranja numele meu terminat în "ov". Mulți chiar au râs considerând atitudinea lui Flămând drept prostească. Au existat și unele repercusiuni de ordin administrativ. N-am primit, de pildă, girul PCR-ului de intrare în Uniunea Scriitorilor pentru motivul că scrisesem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sunt. Și nici măcar nu e orgoliu în această afirmație. Pe de altă parte, nu e numai atât, căci există, totuși, ideile, punctele de vedere, demonstrațiile care pot fi credibile, sau nu. În fine, din punctul ăsta de vedere ceea ce mă deranjează cel mai mult e impostura. A apărut și un gen de grafomanie critică. Dar să revenim: am scris ani de zile despre poezie nu cred că din cauză că scrisesem eu cândva ceva ce putea fi numit astfel -, m-am oprit și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
face o asemenea reevaluare? Cum crezi că s-ar putea face o "dezideologizare" a literaturii noastre din perioada comunistă? Desigur că ar fi fost normală. Am și avut noi o anchetă, în cadrul "Caietelor de la Durău" pe această temă, care a deranjat foarte mult pe unii dintre cei vizați că ar fi contribuit la anormalitatea în care ne-am zidit zeci de ani valorile literaturii noastre. Dare se pare că anormalitatea este normalitate și nimic nu se poate face. Atâta timp cât nici manualele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
într-atât încât să ratez de amorul liniștii mele un poem, o carte, o stare de exuberanță care mi-ar prinde bine. Când scriu, de fiecare dată mă gândesc la Maurice Nadeau, care a spus că "dacă ceea ce scriu nu deranjează în vreun fel, degeaba scriu!". Prin conformism, arta în sine nu pierde nimic, ci, poate, autorul care cade în această regulă etică, cum nici nu câștigă în mod special, dacă creatorul este atins de nebunie sau se manifestă, din expresă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
interese. Sadoveanu, mie, nu mi se ivește complet, nici Arghezi de altfel, în absența corozivelor pagini ce un Pamfil Șeicaru sau un Virgil Ierunca au însăilat în marginea versatilității lor multilaterale. Meargă talentul și imoralitatea mână-n lână, nu mă deranjează: vreau doar transparență. "Lista lui Pițu" aș constitui-o exclusiv din amici literari și/ sau intelectuali, clamându-mi subiectivitatea. Nu ar lipsi din ea Șerban Foarță, Gheorghe Grigurcu, Paul Goma, Laszlo Alexandru, Dan C. Mihăilescu, Marcel Petrișor, Radu Mareș, Gheorghe Crăciun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
niciodată să mă adaptez unei generații anume și cred că acesta este și motivul pentru care criticii au avut mari probleme a mă pune alături unei generații. Astfel, ca factură am aparținut generației '60, ca vârstă generației '80. Ce mă deranjează la generația '80 și nu mă refer la promotori este acea forțare de a ieși neapărat în evidență cu tot felul de stupidități și "tentative" de individualitate cu orice preț. Ce mi se pare catastrofal este acea colecție "Opera Omnia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mele și-L vedeam prin ele. Duminica Îmi găseam refugiu și tărie. Le primeam În Sfânta Biserică. Îmi luam copiii cu mine, chiar din fașă. Stăteam toată slujba cu ei. Erau foarte cuminți, ca niște sfinți. Nu se foiau, nu deranjau, nu vorbeau În biserică. Ne Înțelegeam prin semne sau șoaptă. Doamne, ce bine ne era În biserică. Era preot paroh Teodor Dăscălescu la biserica Vovidenia. De acolo făceam parte și acolo mergeam. Ce frumoase slujbe ținea! Mult ne hrăneam din
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
o cărare prin munte și ajungem la mormântul Sf. Elisabeta mama Sf. Ioan Botezătorul. Acolo este și o pustnică ce se nevoiește. Se roagă tot timpul. Părintele David ne roagă să umblăm și să vorbim cât mai Încet ca să nu deranjăm rugăciunea. Intrăm În clădire, unde-i mormântul, aprindem câteva lumânări, ne rugăm În taină și ieșim. În En-Karem sunt munți Îmbrăcați În vegetație. Sunt frumoși și multă verdeață este. O priveliște minunată Între doi munți. Și Între ei curge un
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
chiar, era șeful de echipă, strângea legitimațiile, ca-așa era moda atunci, și el îți lua legitimația, el ți-o dădea, pur și simplu n-aveai treabă cu nimeni, era oră de masă, îți făceai treaba ta, absolut. Nu te deranja și nu te supăra nimeni. S. P.: - Cum ați descrie dumneavoastră relația cu activistul de partid ? A.M.: - ...Nu am fost... membru de partid. De multe ori încercau să mă facă membru de partid, da’ mereu, ba că schimbu’ de tură
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Am intrat destul de bine, am făcut șase ani, facultate, în care am fost șef de grupă, am terminat cu nota aproape..., destul..., cu o medie aproape de nouă, destul de bine, și vreau să spun că este una din problemele care mă deranjează la școală aici. În șase ani de facultate, de fapt, sunt aproape șase ani, cei cinci ani și ceva, am avut în jur de 15 absențe... da... și [râde - n. ns., S. P.] să mai... ? S. P.: - Spuneți... D. G.
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
atâta primesc, deci, cartea de muncă - oglinda vieții tale. Asta este cel mai mult. N-am ce să comentez, n-am ce să spun că m-o dat, sunt foarte mulțumit. Singurul lucru, că am o pensie destul de mărișoară... mă deranjează că nu se țin ăștia de cuvânt, cu indexările, cu nu știu ce, cu salarii și de pensii, că trebuia s-o fi avut mai mare. Da’... și vă mai spun una și cu asta terminăm și îmi mai puneți vreo întrebare
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
dă afară din sală. Și i-am spus: „- Nu, to’rășul director, dumneavostră mă dați afară de la dumneavoastră de-acasă, din apartament, da’, nici de-acolo, că nici apartamentu’ nu-i a dumneavoastră ! D-apoi de cum, aicea ! Ce ? V-a deranjat, dacă eu v-am spus adevărul ?! Ăsta este adevăru’ ! Crunt și adevărat ! Vă place, vă place, nu vă place, nu vă place ! Ați greșit, nu știu, dumneavoastră sau cine-o greșit - nu cred că dumneavoastră ați făcut treaba asta - dar
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
rețelele mafiote, fiind condamnat și închis în temuta închisoare Sing-Sing pentru delicte acumulate. La ieșirea din închisoare intră în legătură cu liderul mafiot Lucky Luciano, în cadrul nou creatului "National Crime Sindicate". În anii 50 Anastasia s-a infiltrat în afacerile din Cuba, deranjându-l pe Lansky, care avea să decidă eliminarea sa. La început de 1957, Anastasia debarca pe aeroportul internațional "Rancho Boyeros" din Havana. Avea o valiză de piele, un costum gri deschis și purta un sombrero cu boruri largi și panglică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
-nțelegem noi cumva. CÎteva minute mai tîrziu a bătut la ușă. Era-mbrăcat cu un costum În carouri și o cămașă cafeniu Închis. Ne-am salutat. S-a uitat În jur cu un aer absent și a zis: - Dacă nu te deranjează, o să-mi fac una acum. Am desfăcut cutia. A scos o siretă și și-a injectat-o-n picior. Și-a ridicat pantalonii În viteză și a scos douăzeci de dolari. Am pus cinci cutii pe masa din bucătărie. - Cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pe „mult timp” Într-un scîncet șuierat, care-ți zgîria urechile. - Păi, e-aici. Presupun că o să te vezi cu el curînd, am zis și am Închis. În ziua următoare Doolie m-a sunat din nou. - SÎnt prin zonă. Vă deranjez dacă trec ? Aș prefera să vă văd Între patru ochi. A-nchis Înainte s-apuc să zic ceva și peste zece minute era-n fața ușii. CÎnd o persoană Întîlnește o alta pentru prima oară, există o perioadă de examinare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]