9,387 matches
-
alimentară îți permitea pe atunci „să te desfășori”). Petrecerea a ținut până dimineață, când, cu prima „rată” am plecat la București: eu, Doina, Raicu, Sonia, Chiropol și încă un prieten al nostru din acea perioadă, un tânăr inginer, care, spre disperarea mea neputincioasă (n-avea rost să-l mai opresc acum din moment ce nu reușisem să-l potolesc până atunci, în timpul petrecerii), dovedise și dovedea o inadmisibilă familiaritate față de marele Lucian Raicu (idolul nostru din acei ani), numindu-l întruna, „Lucică”. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
e vorba de o ispită diavolească; în loc să-mi fie milă de tata, de cerșetori (îmi este milă și de tata, și de cerșetori!), sufăr din pricina pisicilor și a câinilor fără stăpân și adăpost. Alteori, mă bate, cu un soi de disperare liniștită, gândul că această caznă nu va avea leac și nu va putea lua sfârșit altfel decât iau sfârșit toate tortúrile insuportabile: prin sucombare, murind. Sau cel puțin, găsesc, de curând, o soluție mai bună: orbind. Să nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
într-o zi pe Schitu Măgureanu, în drum spre editură, când am avut ghinionul să-mi apară în cale... un pisoi. Mieuna jalnic, de dincolo de grilajul Cișmigiului, spre stradă... Cerea ajutor... Am trecut ca un laș pe lângă el, cuprins de disperare. M-am gândit apoi de sute de ori la el... Trebuia, cel puțin, să-i dau feliuțele de salam din senvișurile pe care mi le băgase în servietă Adriana... Cel mai bine ar fi fost, desigur, să-l iau cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pustiu, când: Deasupra casei i-apăru pe zare, În locul lunii, unul din căței. Lesnea Luna sus, deasupra izbei, I se păru unul din puii ei. Blaga I se păru că luna pe casă ivită E unul din cățeluși. I. Olteanu Disperarea eternului și universalului sentiment matern călcat brutal în picioare naște încă o dată, resuscită pe unul din căței (pe cel mai îndrăgit probabil) cu ajutorul unei geniale metafore. Dar luna începe să apună și dispare din raza privirii ei deznădăjduit-înnădăjduite. Unicul pui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
său. Simbolurile și motivele, atât de numeroase în creațiile regizorului, se cheamă și își răspund neîncetat. Secvența merelor coapte, uriașe, aproape impudice, pregătește explozia de carnație din scena în care, după moartea iubitului, femeia aleargă goală prin odaie într-o disperare frustă. Dansul bahic al fiului de culac își găsește corespondența în dansul victimei sale. Moartea eroului principal e o capodoperă (a realismului socialist) de echivoc artistic. Secerat de gloanțele chiaburilor (care nu apar în imagine decât în final, ca niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe nimeni, sărac sau bogat, slugă sau stăpân, iudeu sau samaritean; nu și-a ales discipolii după „dosar”. * De ce oare mai toți intelectualii care o duc excelent (și care au dus-o astfel și înainte) au mereu în gură cuvântul disperare? * Orice om are dreptul să-și schimbe convingerile, mi se spune. Orice om onest și serios, aș adăuga, căci altfel riscăm să deschidem larg porțile (le-am și deschis oricum, de mult, imediat) turmei de rinoceri, oportunismului. * Între disidența prerevoluționară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
masă, nici de somn, dorm pe apucate câte o oră-două pe canapea în camera de lucru, mănânc pe apucate, fie că scrisul merge neîmpiedicat, fie că, cel mai adesea, trebuie să reiau aceeași pagină de nu știu câte ori. Câteodată mă apucă disperarea, e ceva infernal. Dar până la urmă are loc o exaltare, o exultație comparabilă cu triumfurile erotice, răsplătind cu dobândă uzurară toate chinurile, exasperările și pierderile de încredere. „Cine m-a pus, cine m-a blestemat să scriu ? Ce rost are
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
tinerilor” îmi plăcuse enorm eseul sobru și plin de umor filozofic al lui Noica, Mathesis sau bucuriile simple (1934), premiat de juriul, alcătuit din „bătrâni”, al Fundațiilor regale. În ultim resort, eu cu „bătrânii” țineam totuși. Convulsiile „agonice” și retorica „disperării” pe care le arborau mulți tineri îmi păreau nesincere și ridicule. Gustasem grozav parodiile În genul tinerilor, semnate Antisthius (alias N. Steinhardt). Cele mai reușite nu erau atât cele inspirate de specimenele retorico bombastice, mai lesne parodiabile, cât tocmai cele
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nazist, s-a oferit să ia locul altuia într-un grup de zece deținuți condamnați să moară de foame și sete, într-un bunker al morții ; acolo i-a îmbărbătat pe ceilalți și i-a ajutat să moară, nu în disperare și vaiete, ci cântând imnuri până la sfârșit. Moarte sanctifiantă, ca și a lui Mircea Vulcănescu. Concluzia lui Eugen Ionescu : „Peut-on dire que je suis jaloux de Maximilien Kolbe ? Pour moi c’est la seule existence enviable, la seule existence qui
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a unei generații”, da’ acuma-mi vine-n gând că generația căreia îi aparțin, deci care s-a format intelectual cam în al doilea deceniu al epocii interbelice, a apucat o epocă de foarte mare accentuare a experiențelor abisale, a disperărilor și chiar a „ipocriziei disperării”, cum foarte bine a numit-o Teodor Mazilu. Iar pentru acești oameni atât de febrili, atât de dramatici, așa-numiții „trăiriști”, despre care se poate spune că la noi, în epoca respectivă, au anticipat, într-
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
-mi vine-n gând că generația căreia îi aparțin, deci care s-a format intelectual cam în al doilea deceniu al epocii interbelice, a apucat o epocă de foarte mare accentuare a experiențelor abisale, a disperărilor și chiar a „ipocriziei disperării”, cum foarte bine a numit-o Teodor Mazilu. Iar pentru acești oameni atât de febrili, atât de dramatici, așa-numiții „trăiriști”, despre care se poate spune că la noi, în epoca respectivă, au anticipat, într-un fel, existențialismul de după război
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
̀ și închipuie o întreagă desfășurare dramatică și crudă, perfect plauzibilă. Un zaraf bătrân și libidinos, cu ochii dilatați de poftă, o târguiește pe roabă. Aceasta e smulsă brutal din sălașul în care-și are iubitul. Amândoi se împotrivesc cu disperare. Intervine biciul. Fata e înșfăcată de arnăuții zarafului, târâtă de picioare, cu sânii goi în praf, cu părul negru răvășit afară din basmaua desfăcută, țiganul tânăr e sfâșiat cu gârbaciul (Roaba vândută, în Cântare cetății lui Bucur, 1959). Toată epica
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
etimologic, adică native). Toate aceste înfățișări ale răului (Mazilu declară expres într-un eseu : „Problema moralei - eterna ̀ ntrebare : ce este bine și ce este rău - m-a preocupat cu înverșunare și durere din primii ani ai tinereții” - cf. Ipocrizia disperării, p. 86), toate aceste înfățișări ale răului sunt, în viziunea lui, reductibile la stupiditate, la prostie ; există un fel de idealism al prostiei care l-a fascinat irezistibil pe Mazilu și pe care el l-a aureolat în faimoasa sintagmă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lui Mazilu constă în faptul că este el însuși un „om de idei”. Are așadar dreptate tânărul critic Ioan Buduca afirmând că în teatrul lui Teodor Mazilu există în fond un unic personaj, anume Mazilu însuși, și că în Ipocrizia disperării se poate vedea că Mazilu era conștient de aceasta (cf. Un moralist pentru viitor, Amfiteatru, nr. 7/1981). Cum adică? Romanțioșii proști sub clar de lună, proștii culturalizați, proștii de toate felurile, dar apți cu toții de orice ticăloșie, nu sunt
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mai auzisem, ceva care ne înfiora. Aveam atunci 10-11 ani. Târziu, după ce am făcut muzică liniară și muzică bizantină la seminar, mi-am putut da seama de calitatea acelor coruri și de specificul lor rusesc, ce ne înfiora prin armonia disperării, prin armonia sfâșietoare a stepei rusești. Se vorbea în sat că la miezul nopții se duceau toate călugărițele la râu și în timp ce făceau baie cântau îngerește. FERMA „IEPURAȘI” La marginea satului Corbeni, satul în care locuiau părinții mamei mele, se
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
era planificat și un sat pentru cei care fuseseră împroprietăriți, dar până în anul 1928 nu se mutase acolo decât doi gospodari săraci. Părinții mei au întemeiat a treia gospodărie personală în perimetrul destinat noului sat. Era o cutezanță izvorâtă din disperare. Cu starea materială destul de precară, părinții abia au închegat, în vara în care s-au mutat, un fel de bucătărie de vară, în „satul” nou, bucătărie în care au și iernat câțiva ani și au improvizat un grajd și un
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
la propria-i viață. Decesul l-a afectat atât de mult, încât a concluzionat că dacă ar fi existat Dumnezeu, n-ar fi îngăduit să moară un astfel de copil nevinovat și atât de inteligent. Consluzia lui a fost, în disperarea lui, că nu există Dumnezeu, și plângând a făcut această declarație față de trupul neînsuflețit al Lilianei și față de toți care se aflau acolo îndurerați. În vârstă de 86 de ani, unchiul a făcut un cancer care l-a răpus
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mâna pe ciomag”, iarăși, era mentalitatea bunicii care numai „cu ciomagul” își putea apăra bunurile gospodăriei sale, munca și drepturile, în acele vremi. Îmi povestea mămica precum că până la șase luni plângeam foarte mult, și foarte strident, foarte supărător, cu disperare, că m-a dus de mai multe ori la „popa Cristea” să-mi citească”. Pentru că rugăciunile părintelui Cristea n-au dat rezultatul dorit de mămica, ea m-a dus la o babă pentru ca să- mi descânte. Dar nici descântecele n-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
odaia veneau către mine niște săgeți ca de foc ce mi se înfigeau în inimă. De la icoană, din colțul tavanului, niște ființe ciudate aruncau săgeți de foc asupra mea, mă feream să nu mă ucidă și închideam ochii țipând cu disperare. Îmi sună și acum în urechi glasul scăldat în lacrimi al mămichii: „Nu te teme, nu-i nimic, nu te teme”. Într-o vară, într-o duminică după amiază, părinții mei erau în vizită la nașul Stan Crăciun, iar eu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
vestigii de timp, în pietre prețioase, destul de departe în adânc, descurajându-i pe mineri. Cine nu va înțelege nu va înțelege nici răgetul de tigru.” Aștept să regăsim secretul marilor comunicări și combustii. Te strâng la piept - avec douceur și disperare. René. P.S. Ți-am trimis într-un plic separat o carte a foarte demoniacului Bobby Fischer, sperând sincer că mă vei bate data viitoare când vom juca șah împreună. Fără dată. Zi însorită. Am fost convocată de oficialități la poliție
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
scris nu te va împiedica să te manifești în cuvinte, fraze, gânduri, care sunt în același timp inadecvate și indispensabile! Scrie-mi și dă-mi puțin din curajul și înțelepciunea ta. Te îmbrățișez foarte, foarte tare - cu aceeași douceur și disperare! Al tău, pentru toate viețile, René. 1 februarie Nu știu cum trece timpul. A trăi într-un apartament din care s-au scos țevile și dărâmat pereții, asta îmi trezește amintiri precognitive, dintr-un spațiu în care se trăia cu frica bombardamentului
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
invers acum, ca în artă, unde se trăiește altfel decât în viață - trecutul e început, geneză pentru un prezent în care se gestează viitorul: Marți, 14 mai 1974 Gabriela, mon cœur. Tocmai am primit scrisoarea ta, cu toată tristețea și disperarea dezvăluite. Acel desen alegoric pe care l-ai făcut cu „Mările de sare” și personajul „Femios” plângătorul, care e motivul, m-au impresionat foarte mult. M-au impresionat simbolurile deschise și închise pe care le-ai folosit. E încă o dată
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nici compte-boule pentru a-mi obosi capul, dar voi fi obligat să-mi procur toate astea. Voi avea aerul unui Tartarin din Tarascon, înarmat până în dinți pentru a trage în sperietori de ciori luate drept animale sălbatice! Te îmbrățișez cu disperare. Al tău, René. Marți, 21 mai 1974 Mon amour, sunt fericit că ți-a plăcut istoria povestită de marele Geronimo. Iată urmarea: „Printre cele câteva ființe umane care mai erau încă în viață se găsea și o femeie căreia i
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
care deja trăiesc în cruntă mizerie. Dar politica este necruțătoare în primul rând cu cei nevinovați, victimele, majoritatea populației. Războiul continuă, încă două misile trimise în Israel. Gorbaciov neagă violențele din Țările Baltice, care cer independență. În aceste țări crește disperarea. Poetul Bo Setterlind, care a scris cărți multe și mai ales psalmi de neuitat, cântați în toate bisericile suedeze, a murit la 67 de ani. A fost găsit mort, singur, în camera lui din Stockholm. Îmi amintesc de marea lui
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dar n-am înțeles concluziile pe care le prezinți - am impresia că ele conțin un fel de reproș! Mă înșel? Am lucrat și lucrez mult pentru a nu ceda tentației de a mă instala într-un castel destul de confortabil al disperării mele. Deci am atins un fel de echilibru, pe care-l cunoști cu siguranță, de ciclist care atâta timp cât merge cu bicicleta rămâne în echilibru, dar cum pune un picior pe pământ, legile gravitației îi joacă o festă rea. Merg cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]