8,902 matches
-
și În cuantumul prevăzute de lege. Acest drept decurge din legea de instituire a impozitelor, care emană de la organele legislative ale statului. Este, Însă, de remarcat că dacă pentru impozitele directe obligativitatea plății nu suportă nici un fel de interpretare, unii economiști atribuie impozitelor indirecte un caracter benevol, facultativ, ceea ce presupune că suportatorii impozitelor indirecte apar În ipostaza de contribuabili numai În măsura În care achiziționează bunuri și servicii În al căror preț sunt incluse impozitele indirecte. De fapt, caracterul benevol este formal și nereal
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
după care "În neocapitalismul modern, impozitul capătă o semnificație mai largă; el Încetează de a mai constitui grăuntele de nisip care jenează angrenajele, pentru a deveni unul dintre regulatoarele și motoarele mașinii (economice și sociale n. n.)”10. Așadar, În opinia economiștilor moderni, impozitul reprezintă, prin conținutul său economic, atât procese de redistribuire a produsului creat și relații economice Între persoane fizice și juridice, pe de o parte și stat, pe de altă parte, cât și un mijloc de influențare (de către stat
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
și dezvoltată În contextul preocupărilor pentru asigurarea echității fiscale. Mărimea avantajelor ce revin contribuabililor, considerată ca bază impozabilă, a reprezentat un punct de referință În majoritatea dezbaterilor asupra principiului 20 proporționalității sau progresivității impunerii. Raliindu-se la teoria echivalenței, numeroși economiști au Încercat să stabilească o relație directă Între dimensiunea avantajelor și proporționalitatea prelevărilor fiscale. De exemplu, Proudhon consideră că „singura formă justă de impunere este cea proporțională”11. Față de conținutul teoriei echivalenței privind impozitele sunt Însă numeroase obiecții, ce vizează
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
eficacității activităților economice și considerarea agriculturii ca unica ramură care creează și sporește bogăția unei țări32. Considerat ca Întemeietorul școlii fiziocraților (fiziocratos = domnia naturii), François Quesnay avea să devină, grație lucrării sale „Tablou economic” (1758), unul dintre cei mai mari economiști ai tuturor timpurilor. Fiziocrații au Îmbogățit doctrina economică cu teorii și noțiuni noi care au influențat și structurile fiscale, iar dintre acestea se pot menționa, Îndeosebi, teoria „ordinii naturale” și teoria „produsului net”. Teoria „ordinii naturale” a avut la bază
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
numeroase pentru care sunt necesare sume de bani, tot mai mari. În planul gândirii economice moderne, asemenea schimbări au contribuit la afirmarea analizei macroeconomice care are ca obiect de studiu comportamentul economiei considerată la nivel macro. În acest sens, reputații economiști Dornbusch și Fischer apreciază că macroeconomia „pune accent pe politica economică, ea afectând consumul și investiția, dolarul și balanța comercială, elementele care determină modificări ale salariilor și prețurilor, politica monetară și fiscală, stocul monetar, bugetul, rata dobânzii și datoria națională
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
și rapidă a tuturor ideilor, inclusiv a viziunii metafizice asupra procesului economic”46, cu implicarea profundă a cheltuielilor publice și surselor de finanțare a acestora, respectiv a impozitelor. Teoria generală elaborată de John Maynard Keynes - considerat cel mai de seamă economist după Smith și Ricardo - s-a conturat după marea criză din anii '30 care a evidențiat eșecurile posibile În funcționarea mecanismelor pieței. De aceea, concepția sa se află sub semnul modernității și se caracterizează „printr-o nouă reflecție asupra importanței
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
56 Filip Gh., Onofrei M., op. cit., p. 147 59 Corespunzător doctrinei ofertei s-a promovat teza că oferta Își creează propria cerere, iar cheia succesului o reprezintă micile Întreprinderi suple, inovatoare, creatoare de locuri de muncă și nu marile monopoluri. Economiștii ofertei au conceput o „terapie” care viza schimbarea politicii economico-financiare de natură intervenționistă promovată anterior de guvern prin alta, nuanțată de anumite elemente 57. Între acestea, un loc prioritar este atribuit reducerii intervențiilor directe ale statului, atât În lumea afacerilor
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
considera că impozitul direct este suportat definitiv de Însuși subiectul acestuia, iar spre deosebire, În cazul impozitului indirect, plătitorul este doar un intermediar, care transferă sarcina suportării sale asupra altor persoane. Aceeași părere a fost Împărtășită ulterior și de alți economiști, ca John S. Mill, Adolph Wagner, Hugh Dalton, Maurice Duverger, etc. Unul dintre criteriile folosite care asigură un fundament științific grupării impozitelor În directe și indirecte, are În vedere incidența sarcinii fiscale asupra stării economice și patrimoniului subiectului impozitului, care
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
vizează o avere formată prin economisirea veniturilor impozitate anterior. De aici rezultă slaba consimțire a contribuabililor și 82 marea nepopularitate a impozitelor pe avere. Chiar dacă efectele economice negative ale acestui impozit nu pot fi măsurate cu exactitate, În opinia celor mai mulți economiști, un astfel de impozit descurajează economisirea și reduce oferta de capital din economie. Se admite, de asemenea, că impozitele pe avere trebuie așezate astfel Încât să nu fie suportate din substanța averii, ci din veniturile obținute din exploatarea acesteia, multe din
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
cât și În cel public, iar gradul de redistribuire a veniturilor private trebuie corelat cu dimensiunile raționale ale utilităților publice oferite, respectând cerințele raportării la utilitatea marginală. În acest sens, una din tezele afirmate de A. Pareto, cunoscut și ca economist al bunăstării, și anume aceea că, din punct de vedere al optimului social, alocarea resurselor este optimă dacă În nicio altă variantă (de alocare) nu va 368 putea fi făcută mai bine, fără să dăuneze ultimei persoane consumatoare a bunului
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
În perimetrul raportării acestui procedeu de impozitare la unul dintre principiile de bază ale impozitării, și anume cel al echității state din Europa Centrală și de Est. 391 fiscale. Dar și acest principiu a cunoscut semnificații și interpretări discutabile, unii economiști susținând impunerea progresivă, În timp ce alții optau pentru cea proporțională. Majoritatea economiștilor Împărtășește opinia că, dacă presiunea fiscală depășește un anumit prag, orice impozitare suplimentară este dăunătoare economiei, riscând și diminuarea veniturilor Încasate. În acest caz, dacă se admite că există
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
de bază ale impozitării, și anume cel al echității state din Europa Centrală și de Est. 391 fiscale. Dar și acest principiu a cunoscut semnificații și interpretări discutabile, unii economiști susținând impunerea progresivă, În timp ce alții optau pentru cea proporțională. Majoritatea economiștilor Împărtășește opinia că, dacă presiunea fiscală depășește un anumit prag, orice impozitare suplimentară este dăunătoare economiei, riscând și diminuarea veniturilor Încasate. În acest caz, dacă se admite că există o anumită limită pentru presiunea fiscală, atunci problema crucială este aceea
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
contribuie la diminuarea evaziunii fiscale, la diminuarea economiei subterane și, implicit, la sporirea veniturilor publice; crește randamentul impozitelor, ca urmare a reducerii cheltuielilor prilejuite de stabilirea și Încasarea acestora. Referindu-se la alternativa „cote progresive sau cote unice de impozitare”, economistul american Milton Friedman arată că aprecierea potrivit căreia impozitul pe venitul personal În cote progresive, care este 242 *** Impactul cotei unice, www.insse.ro 394 cel mai des folosit de guverne pentru modificarea repartizării veniturilor, a avut o eficiență limitată
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
monografiilor și aceea a echipelor regale. Este vorba de o relație ambivalentă, care abia În anii ’30 a reușit să-și apropie dezideratele. Nu este studiată nici relația Școlii cu Ministerul Agriculturii și instituțiile sale aferente, cu sistemul cooperației, deși economiștii și statisticienii au adus un aport considerabil la cercetarea satului. Se pare că această legătură a fost cea mai trainică, dacă ne gândim la faptul că economiștii au fost cei care au Încercat, pentru prima dată după desființarea sociologiei, o
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
relația Școlii cu Ministerul Agriculturii și instituțiile sale aferente, cu sistemul cooperației, deși economiștii și statisticienii au adus un aport considerabil la cercetarea satului. Se pare că această legătură a fost cea mai trainică, dacă ne gândim la faptul că economiștii au fost cei care au Încercat, pentru prima dată după desființarea sociologiei, o reluare a cercetărilor monografice. În ciuda faptului că D. Gusti a fost ministru al Instrucțiunii, Cultelor și Artelor, nici relația cu sfera Învățământului nu este studiată, fiindcă funcția
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
reprezentarea materialist-istorică. Tipul modernității liberal-raționaliste a fost dezvoltat de fondatorii sociologiei românești - generația de la 1848 -, care va impune două idei fundamentale, și anume ideea liberală și ideea democratică (Ilie Bădescu). Se regăsește aici paradigma formulată de H. Spencer, darwiniștii sociali, economiștii clasici a libertății ca autonomie care susține o ,,ordine naturală”, rezultat al reglării automate, spontane a raporturilor dintre indivizi. Ca reacție la caracterul utopic al acestui model a apărut tipul ideal al ,,modernității organizate” sau etatiste, construit de teoreticienii neoliberali
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
muncă cu profil sociologic, marea lor majoritate au rămas doar cu vocația de sociolog, dar s-au descalificat profesional. Destul de mulți au urmat la „fără frecvență”, de cele mai multe ori, științele juridice sau economice, găsind locuri de muncă ca juriști și economiști. Doar câțiva dintre ei au putut să se dezvolte ca cercetători În sistemul universitar, predând sociologia la diferite facultăți sau continuând cercetarea În Centrul de sociologie. Probabil că nu mai mult de 25-30 de sociologi au continuat cariera de cercetare
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
altminteri, problematica accesului la informație, oferta ei selectivă din partea surselor mediatice, blocajele și distorsiunile ce pot interveni În Însușirea și procesarea ei constituie din ce În ce mai pronunțat tema centrală nu numai pentru psihologia cognitivă și cogniția socială, ci și pentru sociologi și economiști. Importanța informației, atât În comportamentul individual, cât și În cel grupal-instituțional, este relevantă și Într-o lucrare referitoare la relația dintre sex, dragoste și sănătate din SUA, coordonată de Edward O. Laumann și Robert T. Michael (2001), amândoi profesori la
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Kornai și cea a lui Alex Inkeles, testând apoi pe parcursul analizei cele două abordări pe marginea exemplului chinez. Paradigma „consecințelor sistemice” sau a „influenței sistemului politic asupra vieții cotidiene” (Tang și Parish, 2000, 5) este reprezentată În cartea de față de economistul maghiar Kornai. Conform modelului teoretic elaborat de acesta (dar cu importante contribuții din partea lui Hayek, Hollander, Lindblom, Wiles, Elmann sau Iván Szelényi), sistemele macroeconomice (În prezentul context fiind vorba, În primul rând, despre cel socialist și capitalist) exercită o puternică
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
politică a avut loc chiar În sânul tehnocrației, care, Încă din 1990, s-a divizat Între tehnocrația industrială (managerii marilor Întreprinderi și combinate socialiste) și tehnocrația bancar-financiară și comercială, ținută „sub capac” și Într-o poziție de inferioritate de către comuniști. „Economiștii Împotriva inginerilor” a fost prima mare confruntare de după revoluție. Cartea profesorului Cătălin Zamfir este un serios argument pentru a da un astfel de răspuns, precum: noi ce alegem? Pentru ce ne batem? Pentru cine scriem? Ce direcție de dezvoltare alegem
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
chiar În Africa (cf. J. Mucha). Având relevanță teoretică pentru diferențele dintre ,,antropologie” În sens occidental și ,,etnologia” centralși est-europeană, studiul lui Bernhard Streck asupra eticii muncii În Europa de Vest și de Est are ca punct de pornire o scriere a economistului rus Alexandr Ceaianov (1923) asupra gospodăriei din Rusia de dinaintea colectivizării. Autorul observă mai Întâi că teza lui Ceaianov - ,,țăranii ruși sunt cei care decid când și cât să muncească”, cu rezultatul unei economii de subzistență - ignoră valorizarea religioasă diferită a
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
etimologia termenului "democrație" face aluzie la ideea autoguvernării poporului, deci la un sistem politic în care poporul conduce (Przeworski, 2010: 8-9). Cea mai comună definiție a democrației fără adjective, care este întrebuințată adesea în literatura despre democratizare, îl urmează pe economistul austriac Joseph Schumpeter, care a definit democrația drept un aranjament instituțional capabil să ducă la decizii politice, care să pună în operă binele comun. Acest aranjament instituțional implică un sistem în care poporul decide asupra acestor probleme, alegând indivizi care
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
lui Fujimori, 1990-1992 Mandatul de președinte al lui Alberto Fujimori a fost descris drept "un caz caracteristic de leadership neopopulist" (Weyland, 2006: 13; și Roberts, 1995). Fujimori a fost un caz clasic de om din afara sistemului. Descris de revista The Economist drept "omul de nicăieri" (în Conagham, 2005:16) , Fujimori a fost un profesor universitar de matematică puțin cunoscut și rector universitar - cu strămoși japonezi - care nu mai fusese ales niciodată într-o funcție publică, nici nu făcuse parte din vreun
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cea care umanizează principiul raționalității din economie, și nu numai, îl privește mereu din perspectiva „sănătății întregului viu comun” în afara căruia nimic nu are sens! Să credem și să sperăm, dragi prieteni, că odată învățată bucuria lucrului bine făcut și economiștii din administrația publică se vor comporta în activitatea lor după regula calității, singura în măsură să valideze raționalitatea în condiții de limitare și incertitudine, să o subordoneze aspirațiilor de mai bine ale oamenilor. Descoperiți, dragi studenți, în natura și societatea
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
în toamna aceluiași an sociologia era interzisă”. Școala sociologică a lui D. Gusti se născuse odată cu deplinătatea statului național, în pragul Marii Uniri, la Iași, prin coparticiparea a doi mari exponenți ai științelor societății: un istoric, Vasile Pârvan, și un economist, Virgil Madgearu. Școala, a cărei dată de naștere a concis cu cea a statului național întregit, era suprimată odată cu anihilarea sensului național al statului român, în 1948, ca o primă consecință a instalării regimului de ocupație și dominație sovietică. Etosul
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]