9,565 matches
-
au îndemnat să aprofundez domeniul, să cunosc aviatori și istorici de aviație". În întregul volum și în toate capitolele Daniel Focșa reușește să ofere destule date precise și aspecte inedite interesante din domeniul care îl pasionează expunându-le cald, cu farmec, cu o bună stăpânire a stilului și a limbii, ceea ce în ziua de azi nu-i puțin lucru, cum s-ar crede. Tehnic vorbind, volumul este o culegere de articole, apărute din păcate în publicații mai greu accesibile unui public
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
cu sulițe și săbii ca noi, oamenii, acum sute de ani? Sau cu puști, cu tunuri și cu bombe, ca astăzi?!... 4 TC "4" \l 1 Orășelul nostru se numește Serenite și este așezat pe malul Dunării. Locul, de un farmec rar, are și o climă cu totul specială. Ce vreau să spun cu asta? Vreau să spun că deasupra orășelului nostru se intersectează, se întâlnesc, se ciocnesc două feluri de climă potrivnice: o climă aspră, venită dinspre stepa rusească, aducătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
privesc de sus toată scena, cu limpezime văd, parcă mă aflu într-o lojă, la teatru: mă văd pe mine însumi cum stau întins, nemișcat pe patul acoperit de mușama albăstruie, văd chipul meu care s-a liniștit ca prin farmec și are acum întipărit pe el chiar o urmă de surâs împăcat, o văd pe mama cum mă plânge, îmi strânge mâinile în mâinile ei, mi le sărută și se roagă Veniamin, nu pleca, nu pleca dragostea mea, copilul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să-și descopere corpul, apoi i se părea și un tip deștept, cultivat, cu totul altfel decât majoritatea inșilor cu care avea de-a face ea la cabinet, iar diferența de vârstă nu o deranja, dimpotrivă, găsea că îi sporește farmecul etc. etc... Tata era sigur de-acum că Irina avea o personalitate mai pronunțată decât bănuise el. Ea făurea în jurul lui cu tenacitate ceva în care el se afla din ce în ce mai prins, ceva ce nu era probabil o pânză de păianjen
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cărticica se deschide numai o singură dată, la timpul cuvenit. Pentru tine, copile, n-a sosit încă acel ceas. Dar fii răbdătoriu, căci va sosi.... Vorbele îngerului și, mai mult decât vorbele în sine, tonul său mă liniștesc ca prin farmec. Am reținut cuvântul folosit de el, „răbdătoriu“, mi se pare prețios, dar constat că e aducător de pace în inimă. Dar, oare, eu mai am inimă? Celor ce cred că nu am, le-aș spune că am, iar celor ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a dăruit neamului nostru personalități de excepție, precum Eminescu, Kogălniceanu, Iorga. Dacă există în vocabularul sufletesc universal un cuvânt intraductibil precum “dorul” de plaiurile natale, este bine să se știe că genialul Enescu i-a descoperit sensul arhaic originar și farmecul particular pastoral în melosul modovenesc pe care l-a transpus în nemuritoarele sale partituri. Curajul de a “topi” dorul într-un Preludiu la unison în debutul unei tumultoase suite simfonice autohtone a uimit acum un veac o lume întreagă, incapabilă
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
seama de ce și cum. Prin ce ai avut marele succes de până acum? Tocmai prin ceea ce e curat românesc în opera ce ai creat. Chiar și aceia cărora nu le-a mers ca nouă, tot și-au dat seama de farmecul originalității și al puterii creatoare... Apucă-te de Miorița. Alecsandri îmi spunea că, pentru întâia oară în viața lui, i-a fost frică să nu moară înainte de a fi ajuns acasă, atunci când trecea munții purtând cu el neprețuita baladă ce
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
pregătite pentru a pune pe picior greșit un fanfaron, pot intra în legendă. Cei care l-au cunoscut bine pe poetul Tăutu povestesc farsele acestuia fără să se mai întrebe dacă au avut loc cu adevărat. Timpul a plusat în privința farmecului și a surprizei. Asta înseamnă că poți pregăti o farsă cu ingeniozitatea unei nuvele. Cu suspans și umor. Cunosc un domn căruia nu-i place deloc, dar absolut deloc, un analist politic. Acesta apare mereu la televizor și are păreri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dimineața până la șase și un sfert, când a început să plouă. Dar ce ploaie! Să înece orașul, nu alta! În ciuda asigurărilor primite de la angrosistul Postolache cum că albastrul cu care pompierii au stropit nu numai aleea, ci și salcâmii, cu farmecul lor unic, ialomițean, era stabil, jumătate dintre cetățenii reprezentativi ai urbei, care se înghesuiau în jurul oaspeților de la București, s-au albăstrit rapid din cap până-n picioare, în vreme ce jumătatea cealaltă, care s-a repezit să se adăpostească sub salcâmi, doar din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în punctul de plecare. În ciuda sentimentului de adulație cu care era întâmpinat oriunde apărea, auzeam și remarci care ar fi trebuit să mă pună în gardă. „E superficial“, spuneau unii. Ori tocmai nesocotința cu care trata situațiile grave îi dădea farmec. Peste toate, faptul cu care îmi controla întreaga gândire era lejeritatea opiniei în discuțiile despre părinți. N-am îndrăznit decât foarte, foarte târziu să mă întreb ce fel de părinți am avut, preferând să evit răspunsurile. Or, acest amic al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
exemplu, poezia cu titlul „Hirmans“: „Hirmans copșu seman vatar/ Hirmans monșu, gadar, gadar/ Urmic pedartu huduman/ Ca su, ca su gosten muman“. Pictorului i-a trecut prin cap că avusese un prieten nebun, însă ce te faci când poeziile aveau farmecul lor? Deschideai la întâmplare orice caiet și dădeai peste o poezie cu titlul „Merfanturizu“, apoi nu-l mai lăsai din mână și, după un ceas, două te trezeai zicând și tu: „Seduk merfanturizu kuba. Sedum mirfanturuba mizu...“. Cum te apropiai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
i se aștern În fața ochilor și, dacă peisajul permite, adaugă și o nuanță intimă: „Drumul șerpuiește printre poalele unor dealuri joase, care marchează Începutul marii cordiliere a Anzilor, apoi coboară abrupt, pînă ajunge Într-un oraș sărăcăcios și lipsit de farmec, aflat Într-un contrast izbitor cu munții magnifici, cu păduri bogate, care Îl Înconjoară.“ Episodul Încercării de a fura vin, precum alte cîteva din această serie Îndrăzneață, conține adevărate perle de stil: „Rezultatul: eram, ca Întotdeauna, faliți și retrăiam În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
exact Înainte de căderea serii. SAN MARTÍN DE LOS ANDES San Martín de los Andes Drumul șerpuiește printre poalele unor dealuri joase, care marchează Începutul marii cordiliere a Anzilor, apoi coboară abrupt, pînă ajunge Într-un oraș sărăcăcios și lipsit de farmec, aflat Într-un contrast izbitor cu munții magnifici, cu păduri bogate, care Îl Înconjoară. San Martín e așezat pe pantele galben-verzulii care se pierd În adîncimile albastre ale lacului Lacar, o fîșie Îngustă de apă, lată de 35 de metri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
incendii mari și unul mai mic (nu spun că asta ar fi media, e doar o constatare). Am uitat să specific că, după ce ne-am petrecut noaptea În casa locotenentului, ne-am decis să ne mutăm la pompieri, ademeniți de farmecele celor trei fete ale paznicului, exponente ale grației femeilor chiliene, care, fie frumoase, fie urîte, au o anume spontaneitate și prospețime care te captivează pe loc. Dar divaghez... Aici ni s-a dat o cameră În care ne-am așternut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
-se către ea cu un gest de dragoste. O aude și o ascultă. Pentru această clipă au fost făcute toate veacurile. De când era așteptată această clipă, care îmbucură și secolele care vin? Și câte vor trece sub împărăția ei de farmec. Dar însăși veșnicia a așteptat acest moment, în care Fecioara zicând „fiat” al ei, a devenit o mamă și când Cuvântul lui Dumnezeu a devenit fiul ei. Împărăția lui Dumnezeu va primi pe Regele său. Întregul univers recunoaște în Maria
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
chip feeric: mici crăcuțe, subțiri și negre, presărate cu perle de apă transparente pe un fond cenușiu-mărgăritar. S-ar zice: o stampă japoneză... Față de acest peisaj mirific, cerul mediteraneean rămâne banal în frumusețea și azurul său. Cețurile au mai mult farmec. Totul este bizar și straniu, dar nu te mai miri de nimic, doar, poate - de lucrurile simple. Dar nici de acestea, căci ajungi la concluzia că lucruri simple nici nu există: totul este complicat la infinit și, atunci când îți dai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
răspuns la salut. Ne-am zâmbit și am trecut mai departe, fiecare pe drumul său... și tot în cursul inferior al liceului l-am avut pe profesorul de istorie Ion Totoiu: sclipitor de isteț, povestitor neîntrecut, având o jovialitate, un farmec și totodată o duritate pe măsura oamenilor Renașterii - cred eu, se ilustrase, pe lângă altele, în perioada războiului prin traducerea și lansarea pe piața bucureșteană a cărților de paradoxală și totodată sclipitoare popularizare istorică ale lui Hendrick van Loon... Această deosebită
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
strada aceasta. Așa că era fatal să-mi acorde o oarecare atenție... 18 februarie 1953 Încă o pagină din trecutul glorios al lui M.: un trecut cu nasul cârn și cu vorbirea blajină. Un om așezat și necăjit, nemaipăstrând nimic din farmecul pe care, probabil, îl avea acum opt ani. Ai trece pe lângă el cum ai trece pe lângă toți ceilalți, fără măcar a-l lua în seamă... Doar într-un târziu, simțindu-se mai în largul său, sub înrâurirea binefăcătoare a alcoolului
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
prima încăpere cu adevărat a mea după aproape treizeci de ani de viață. 30 august 1955 Zilele mi le petrec în alergături după tot felul de acte și hâr tiuțe, fără de care viața, așa se zice, n-ar avea nici un farmec și nici n-ar fi posibilă. Eu nu sunt convins de aceasta, totuși o fac ca să nu mă deosebesc prea mult de restul oamenilor, o fac fără prea mult suflet, dar cu resemnare și blândețe. Restul timpului - ajut prin casă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
vino-ncoa’ animalic. În toți acești ultimi ani, nici unul din bipezii pe care i-am în tâlnit întâmplător în tovărășia lui Mihai nu era mai de Doamne ajută din nici un punct de vedere. În afară de unul - deosebit în toate privințele - tinerețe, farmec, talent. Un student la scenografie... „Chipul tău mă durea. Se răsfrângea în mii de ape în mintea mea. Îmi chinuia nopțile și zilele... și glasul tău mă durea...“ Lui i-a dăruit Mihai pasiunea sa cea din urmă, cea mai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de zile. Haideți, dragii mei, mergeți și pregătiți-vă lecțiile pentru mâine. Și a venit și toamna, ducându-ne într-un cortegiu de frunze moarte spre aceleași fundamentale întrebări, cărora nu le-a găsit răspuns nici înfocatul pictor, subjugat de farmecele trupeșelor tahitiene atât de filotime, privind oferta atractivă și irezistibilă a nurilor ispititori și provocatori: "Qui sommes-nous? D-où venons-nous? Qù allons-nous?" ("Cine suntem? De unde venim? Încotro mergem?") (Paul Gauguin) "Deci a venit și toamna cu palele-i tristeți Și curg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
având o voce oscilatorie cu sonorități stridente: când tenor, când bariton, când alto sau bas pedală. Etapă de modificări hormonale vizibile și emoționante surprinse cu o adâncă sensibilitate de ochiul poetului: "Tinerilor, voi suavi lungani, Existența voastră cea melodioasă Iscălește farmecul acestor ani, Pâinea parc-o face mai gustoasă." (Nichita Stănescu) Dar aveau o perioadă de magnificență uluitoare în momentul inflorescenței estivale. Dacă Lazăr cel plâns și îngropat de patru zile ar fi fost adus aici, în această pădurice mirobolantă, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
parcurge, ce obstacole va trebui să escaladeze, ce profesie va îmbrățișa, ce performanțe și ce destin avea de împlinit. Eram cu toții în fața unei mari și lungi bătălii, cât o viață de om. Fiorii dinaintea acestei trânte cu viața, au dat farmecul acelor ani. Altfel, au fost ani grei, încarcați cu îngrijorări de tot felul și neajunsuri materiale, pentru noi și pentru părinții noștri. Mulți dintre cei care proveneam de la țară, veneam la școală în costume naționale specifice elevilor și studenților din
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93314]
-
un revolver enorm în capul unei vaci care îi bara drumul. Publicul românesc găsea scena amuzantă și râdea încântat. Un veritabil conflict al reprezentărilor colective. Duminică, 26 noiembrie 2000 Mă găsesc într-unul dintre numeroasele baruri din Carouge, pline de farmec, intimitate, dar și o anumită artă de a prezerva trecutul istoric, memoria locurilor pe care le reprezintă și pe care le povestec prin lambriuri de lemn de stejar, mese lustruite de atâta întrebuințare etc. Lungă convorbire în fața unei beri excelente
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a luat sfârșit. Nu mai lipsește decât să apară în cadrul ferestrei James Bond în misiune cu pistolul său cu amortizor. Pe perete, într-un colț, un magnific tablou ce reprezintă o mahala bucureșteană a anilor '30 (Lucian Grigorescu?). Plin de farmec și culoare tabloul acela. Mă întreb cum de s-a rătăcit acolo. Iar ca să fiu răutăcios până la capăt, mă gândesc la Talleyrand care scria că, în ambasade, cratițele sunt mai utile decât secretarii. Tare îmi este teamă că în multe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]