8,653 matches
-
omul E cum e timpul; să fii blînd la suflet Nu-i potrivit cu-o spadă; marea-ți misiune Nu-ngăduie-ntrebare; spune dacă-o faci, Ori cată-alt fel de trai. CĂPITANUL: O fac, milord. EDMUND: La lucru, si fii fericit cînd l-ai făcut. Ia seama, chiar acum, și-ndeplinește-o Precum am scris. CĂPITANUL: Nu pot să trag la car, Nici să mănînc ovăz; de-i lucru omenesc, L-oi face. (Iese) (Trîmbițe. Intra Albany, Goneril, Regan, ofițeri și
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Slujind obșteștii fericiri Din zori în seară cei doi se împărtășesc din însăși trăinicia vieții pe care o durează: Cum să se stingă-al nostru dor O clipă, una... Când steagul roșu-i arzător Întotdeauna! (Nu mă-ntreba) - Poetul e fericit știind că iubita lui pășește alături de dânsul, însuflețită de același ideal, de aceeași «patimă-dogoare»: dragostea de patrie și «dorința zborului ne-nfrânt spre socialism». Dacă n-ar fi așa, conchide poetul: Tu dragă nu mi-ai fi nicicând. (De fericit ce
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ocrotitor Topit în spume, Când versuri noi se-ncearcă-n zbor Să iasă-n lume? Sau lung simțite despărțiri - ca-ntăia oarăSlujind obșteștii fericiri Din zori în seară? Nu mă-ntreba să-ți dau răspuns De ce-mi ești dragă (...). De fericit ce sunt... Când zorii-n pulberi sclipitoare Îmbracă-al patimei pământ, Simți tu, iubito, lunecând În piept o dulce-nfiorare? Simți tu în inima ta oare Dorința zborului ne-nfrânt Spre socialism, spre mai curând Ca spre-o grădină-mbietoare? Tu dragă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Vom reveni la această problemă în capitolul 14. AVANTAJELE DEMOCRAȚIEI: REZUMAT Ar fi o foarte mare greșeală să cerem prea mult de la o formă de guvernămînt, fie ea și una democratică. Democrația nu poate garanta că cetățenii săi vor fi fericiți, prosperi, sănătoși, înțelepți, pașnici sau corecți. Atingerea acestor finalități se află dincolo de puterea oricărui guvernămînt, inclusiv a unuia democratic. Mai mult, în practică democrația s-a situat mult sub așteptările idealurilor ei. Asemenea tuturor încercărilor anterioare de a realiza o
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
alternative. Presupun că nu mai trebuie amintită avertizarea lansată anterior că orice alternativă generală dă naștere la o varietate aproape nelimitată de posibilități mai concrete. Totuși, în ciuda acestui avertisment, voi oferi cîteva linii călăuzitoare pentru analiza alternativelor constituționale. O modalitate fericită pentru început este să considerăm cinci combinații posibile între sisteme electorale și tipuri de guvernare. Varianta Europei continentale: guvernare parlamentară cu sistem electoral RP. Forma de guvernare parlamentară este alegerea covîrșitoare a democrațiilor vechi, ea predominînd în general, în rîndul
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
nu m-au consultat! De parcă nici n-aș conta. De parcă n-am fost consilier financiar la televiziune și n-am primit sute de scrisori săptămînal, prin care mi se cerea sfatul. — Uite ce e, Becky, oftează Luke. Kenneth e foarte fericit să ne recomande niște investiții adecvate. Nu trebuie să te Îngrijoreze și subiectul ăsta. — Dar nu despre asta e vorba! zic indignată. Luke, nu Înțelegi. O să fim părinți. Trebuie să luăm cele mai importante decizii Împreună. Altfel, o să ne trezim
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cap la cap. Chestia mișto la Suze e că mă cunoaște ca pe buzunarul ei. — Tallulah-Phoebe? spune pînă la urmă a reproș, și eu ridic vag din umeri, rușinată. — Drăguța de Tallulah-Phoebe a fost găsită! Femeia cu impermeabil Împrăștie vestea fericită printre trecători. — Am găsit-o! — O cunoașteți pe această femeie? o privește bodyguardul pe Suze cu ochii mijiți. — E prietena mea, zic iute, Înainte să apuce s-o aresteze pe Suze pentru că și-a răpit propriul copil. De fapt, cred
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
noastră a luat sfîrșit. Căsnicia noastră a luat sfîrșit. Repet aceste cuvinte În mintea mea, Însă mi se pare că sună fals. Nu le pot deloc Înregistra ca atare. Parcă acum cinci minute ne aflam În luna de miere, tolăniți fericiți pe plajă. Dansam la nunta noastră, În grădina din spatele casei alor mei, iar eu eram Îmbrăcată cu rochia veche și Învolănată În care-a fost mireasă și mama, cu o coroniță de flori pusă Într-o rînă. O Întreagă conferință
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
la nebunie țara asta, Jess. — O să se Îmbolnăvească de holeră! zice Janice, agitată. Sau malarie! Tom a avut Întotdeauna o sănătate cam șubredă... — Pot să-mi găsesc de lucru ca dulgher, spune Tom. Pot să-mi scriu cartea. O să fim fericiți aici. Și, dacă te supără cumva mama, adu-ți aminte ce ți-am zis despre ea. Ce ți-a zis? ridică imediat Janice privirea. Ce naiba ți-a zis? — Ăă... nimic, apasă Jess repede pe „Pause“ și scoate DVD-ul din
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Pur și simplu s-a întîmplat. Iată că am trecut de mult de 100.000 de cărți vîndute și încă nu știu precis cui se datorează popularitatea acestei cărți (....) Eu nu sînt genul de om care iubește notorietatea, care e fericit că îl recunoaște lumea pe stradă sau că este des invitat la televizor. De aceea mă simt atît de bine în străinătate, unde sînt un perfect anonim". Și, în același interviu, Mircea îl confirmă pe Nicolae Breban, aproape incredibil. Atunci
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
la fel de penibili și când vom sărbători, în noaptea de Revelion, intrarea în UE deja am văzut că, la București, totul se va petrece în trei locuri diferite, parcă pentru a arăta Europei cât de dezbinați suntem. Într-un fel, sunt fericit că voi petrece noaptea respectivă, ca și ultimele două Revelioane, în Piața Centrală a Cracoviei, împreună cu sute de mii de oameni de toate neamurile și chiar știu că va fi o sărbătoare adevărată. Singura diferență, anul acesta, este că voi
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
să fie o manifestare a feței mascată sau nu, iar colorarea obrajilor înregistrează situații agresive (obrajii sunt palizi) ori de rușine (roșeața) ori de oboseală (sprijinirea obrazului în palmă); ceea ce este un emoticon reprezintă o relație cu imaginea esențializată sunt fericit. Urechea este frecată cu mâna, când omul se simte nehotărât, vocea depinde de viteza de vorbire, de ritm lent sau rapid, de volum cu modificare discretă sau cu un ton convingător, ori cu un timbru plăcut sau neplăcut, cu atenție
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
romanul contemporan, dacă nu punem evident la socoteală romanele total predictibile / convenționale gen Danielle Steele?). Dau doar câteva exemple de romane din care iubirea (tradiția "boy meets girl, boy marries girl and they live happily everafter" ori "și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți") e sistematic, deliberat exclusă: The Remains of the Day, Flaubert's Parrot, Lanark, Never Let Me Go, Waterland, Nice Work, Rates of Exchange, Possession, Restoration, The Great Fire of London, 1984, Brave New World... Joyce ironiza sentimentul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
-l știm. Iată, deci, unde ne-a adus drumul romanului: de la nerăbdarea copilărească de a afla ce face Dickens cu eroii lui (chiar și cu cei nefericiți) la frică. Trans-cititorul, ca să-l numim așa, se teme de deznodământ și e fericit în cazul când romanul rămâne fără final. În cazul lui Ishiguro, trăim istoria unor clone: nici măcar iubirea dintre ele nu ne domolește groaza. Anii trec, clonele mor la treizeci de ani, după ce li se prelevează și ultimul organ vital (pentru
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
unor clone: nici măcar iubirea dintre ele nu ne domolește groaza. Anii trec, clonele mor la treizeci de ani, după ce li se prelevează și ultimul organ vital (pentru a ne ține pe noi, pe alții ca noi în viață...), și suntem fericiți când eroina decide să nu ne spună tot și romanul se încheie fără să se fi terminat, în felul următor: "Am așteptat o clipă, m-am întors la mașină și m-am dus unde trebuia să ajung". De ce suntem fericiți
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fericiți când eroina decide să nu ne spună tot și romanul se încheie fără să se fi terminat, în felul următor: "Am așteptat o clipă, m-am întors la mașină și m-am dus unde trebuia să ajung". De ce suntem fericiți? Fiindcă nu trebuie, nu suntem siliți să ascultăm povestea până la capăt. Fiindcă am dat laoparte convenția basmului, am ieșit din convenție. Trans-romanul proclamă ieșirea din convenție (ca și cum acest lucru ar fi posibil atâta vreme cât acceptăm să citim...). Disciplinele de teoretizare de la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
înțelege? Sfidarea e punctul de pornire al oricărei convenții. Cu toții am fost cândva tineri. Există totuși o deosebire: de multe veacuri, din antichitate până la realismul acestor vremi, cititorii au urmat un tipar, acela al cronologiei, al cuplului care trăiește (ne)fericit până la adânci bătrâneți. Cuplul și finalul cert sunt două convenții demodate și tocite. Iată cum ajung autorii Desperado să sfideze ficțiunea tradițională din temelie. Sfidarea lor e mai profundă decât hibridizarea genurilor literare practicată de Fluxul conștiinței. Joyce, Woolf, Eliot
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Toate aceste vise sunt derutante, atașante, captivante, ele devenind supapa prin care năvălește lirismul lui Ackroyd. În al doilea capitol, Timothy își descrie copilăria cum o vedea el, ceea ce înseamnă că nu se elucidează misterul, doar ne e relatat. E fericit că nu merge la școala primară. Tatăl e un "profesor răbdător și conștiincios", care-l pune să studieze zilnic câte o pagină de istorie engleză, una de știință și alta din Shakespeare. Clement Harcombe rostește o mulțime de afirmații filozofice
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sensul, impunând o lectură răbdătoare, o relectură. Atunci când comicul nu mai amuză ci îngrozește, romanul lui Amis și-a atins țelul. Istoria însăși e grotescă. Văzută în revers, ea face aparent pe criminali să pară sfinți, iar victimmele să fie fericite la culme. Evreilor li se redau sănătatea, averea și iubirea familiei. Primul contact cu derularea inversă imaginată de Amis poate să ne facă să râdem, dar râsul se stinge rapid. Flecărind, autorul ne scrutează: oare, cititorule, vei lua de bună
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de vizibil (cu toate că rareori făcea ori zicea cineva ceva violent) dar te simțeai și curajos. Nu putem să nu ne gândim la defilările comuniste. În Londra vine la marș cine vrea, iar tatăl Christinei chiar dezaprobă gestul, dar copiii sunt fericiți și emoționați. Ca în Doris Lessing (The Good Terrorist), tentația comunistă e la început inofensivă. E drept că "banda lui Baines" scoate la un moment dat un "Heil Hitler!", dar tocmai când intriga devine cât de cât antrenantă, când se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Frazele lungi și ample dezvăluie simțul excepțional pentru atmosferă al lui Ishiguro, priceperea lui tipic japoneză de a surprinde fixitatea frumosului. Lumea plutitoare e de fapt alcătuită din cei mai frumoși ani ai lui Ono, toți pierduți, ani când era fericit, pentur că era tânăr și avea un viitor al lui. Acum, când viitorul a murit, se refugiază în ce nu mai poate fi. Artistul lumii plutitoare stăruie asupra momentelor celor mai dragi lui, le descrie fără lămuriri. Aceste clipe sunt
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Timothy Young crește într-o Anglie postbelică mizeră, de unde sora lui, Kate, reușește să scape angajându-se ca secretară în armata americană. Povestirea e obsedată de sex și război. Începe cu bombardarea Angliei și se încheie cu imaginea lui Tim fericit în căsnicie, dar urmărit de o veche teamă de moarte. Romanul e scris la persoana a treia, din punctul de vedere al lui Timothy Young, elev, talentat la desen, pe punctul de a decide dacă va urma cursuri universitare de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la "Universitatea din Gloucester", care, ni se spune clar, "e un loc imaginar" (Nota autorului). Acolo îl cunoaște pe Ralph Messenger, care, în ultimele pagini ale romanului, e suspectat de cancer, apoi diagnosticul e mult mai blând și eroul e fericit pur și simplu să rămână în viață, fără nicio pretenție la sentiment. Ralph e însurat. El predă la Catedra de Inteligență Artificială. E afemeiat, lucru cunoscut nevestei lui, Carrie, care are și ea o aventură pe toată durata acțiunii. Ralph
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mă apără, atunci când intru în spiritul cărții, să nu mă trezesc transportat în altă parte. Da, chiar așa și este. Mi-aduc aminte, când eram tânăr, citeam romane de Thomas Hardy ori George Eliot, intram în lumea lor și eram fericit. Acum caut folosirea dialectului. Caut doar chestiunile tehnice. Student: Care e rolul imaginației, dacă în The Plato Papers descrieți resurse de imaginație uriașe, și totuși cartea nu duce nicăieri? PA: N-am niciun răspuns la întrebarea ta. Nici nu prea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
am scris ceva poezie în tinerețe, dar ca adult n-am depășit un număr minim, și de multă vreme încoace n-am mai scris poezie deloc. LV. Cum vezi finalul ideal pentru un roman? Ai distrus vechiul happy end, perechea fericită până la adânci bătrâneți. Așa au făcut și scriitorii Fluxului conștiinței. Deosebirea este că tu nu o faci doar de dragul inovației. Chiar așa vezi viața, veșnic neîncheiată, cu un va urma. Cum hotărăști unde trebuie să se încheie romanul? DL. Felul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]