11,358 matches
-
tot femeia puternică și bătăioasă, gata să lupte pentru copiii ei, pentru familia ei. Gata? întrebă caporalul în timp ce mama ieșea pentru ultima dată din căsuța care ne adăpostise câțiva ani de zile. Gata, răspunse mama mai mult în șoaptă. La gard, înainte de a ieși în uliță, de mama s-a apropiat o femeie cu o pâine. Ține, Rozalie, să mânce pruncii tăi. Aibă-vă Dumnezeu în pază! Mulțumesc, nană Floare, bogdaproste! 5. SPRE GARĂ Femeia a plecat. Mama l-a luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
afundate și iarăși ridicate al suprafață, gospodării întregi și anexe de gospodării se chinuiau în vâltoarea înspumată. Amaradia înnebunise, iar acum se manifesta la cote fulminante: case cu tot cu acoperișuri și pereți, cu uși și geamuri și tavane, bucătării de vară, garduri de lemn vopsite sau spălăcite, grinzi, căpriori, scânduri. dușumele, un talmeș-balmeș de lucruri muncite, dichisite, puse la locul lor cu dragoste și nădejde în Dumnezeu, totul era acum murdar, mânjit, anulat și aruncat pe apa sâmbetei într-o cumplită și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu totul Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată Că-ndărătu-i și înainte-i întuneric se arată. (M. Eminescu) Casa bunicilor mei era situată undeva la ieșirea din sat, la capătul unei ulițe strâmte și sinuoase. În partea opusă gardului curții, dincolo de ulicioara îngustă, se ridica un alt gard din nuiele împletite. Aici, lângă gard, se afla fântâna săpată de bunicul cu feciorii lui mai mari. Avea o apă rece, proaspătă și bună încât așa cum se spune ținea și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
clipă suspendată Că-ndărătu-i și înainte-i întuneric se arată. (M. Eminescu) Casa bunicilor mei era situată undeva la ieșirea din sat, la capătul unei ulițe strâmte și sinuoase. În partea opusă gardului curții, dincolo de ulicioara îngustă, se ridica un alt gard din nuiele împletite. Aici, lângă gard, se afla fântâna săpată de bunicul cu feciorii lui mai mari. Avea o apă rece, proaspătă și bună încât așa cum se spune ținea și de foame. Vorbă să fie. Nu era adâncă, deoarece avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
întuneric se arată. (M. Eminescu) Casa bunicilor mei era situată undeva la ieșirea din sat, la capătul unei ulițe strâmte și sinuoase. În partea opusă gardului curții, dincolo de ulicioara îngustă, se ridica un alt gard din nuiele împletite. Aici, lângă gard, se afla fântâna săpată de bunicul cu feciorii lui mai mari. Avea o apă rece, proaspătă și bună încât așa cum se spune ținea și de foame. Vorbă să fie. Nu era adâncă, deoarece avea izvoare puternice. Nu avea tuburi. Pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
avea izvoare puternice. Nu avea tuburi. Pentru a-i susține marginile și pentru a nu cădea pământ în ea, i s-au bătut pe întreaga circumferință bulumaci de salcâm, iar deasupra i s-a confecționat un capac de lemn. De la gardul de nuiele în sus, începea minunata livadă a bunicilor. O întreagă costișă ținea pe spinarea ei o multitudine de pomi fructiferi: cireși, vișini, nuci, meri, peri, gutui, dar mai ales nenumărați pruni. Era o frumusețe! Dar era o frumusețe stearpă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Se intra într-un fel de letargie, de amorțeală generală. Ce era de făcut?? Pentru ce Doamne lepezi sufletul meu și întorci fața Ta de la mine? Peste mine au venit mâniile Tale și înfricoșările Tale m-au tulburat. (Psalmi 87) Gardul de nuiele împletite fusese cândva frumos, ca orice lucru nou făcut cu pricepere și dăruire. N-aș putea garanta că inițial, la momentul construcției, fusese neapărat o capodoperă. Dar, în mod sigur, fusese un lucru bine făcut și cu oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
zeul tutelar al acestei planete și nu numai! el reușește cu acoliții săi credincioși: ploaia, vântul, zăpada, ceața, gerul să aducă la nivel microscopic, de moleculă și de atom, orice construcție, fie chiar și o piramidă egipteană, darămite un biet gard de nuiele. Deci, trebuia reparat sau făcut din nou. Materia primă pentru repararea gardului o reprezenta salcia. Era vorba de nuiele și mai subțiri și mai groase, dar nu mai mari decât degetul opozabil al unui bărbat, altfel își pierdeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ploaia, vântul, zăpada, ceața, gerul să aducă la nivel microscopic, de moleculă și de atom, orice construcție, fie chiar și o piramidă egipteană, darămite un biet gard de nuiele. Deci, trebuia reparat sau făcut din nou. Materia primă pentru repararea gardului o reprezenta salcia. Era vorba de nuiele și mai subțiri și mai groase, dar nu mai mari decât degetul opozabil al unui bărbat, altfel își pierdeau elasticitatea și opuneau o prea mare rezistență la îndoire. Pe ambele maluri ale pârâiașului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
epuizat de vârstă și de foame. Doamne, ce-ar mai fi mâncat o bucățică de mămăligă...! Dar de unde? De unde?? Făcea mănunchiuri de 10-15 vergi, legându-le apoi la capete pentru a fi mai ușor de transportat. Distanța dintre sălcii și gardul de nuiele era cam de vreo 200 de metri. Fiecare dintre noi lua câte un mănunchi; veneam încet prin praful drumului și prin căldura ucigătoare. Nu venea de nicăieri niciun zgomot: era o tăcere sinistră. Ne-am apropiat de fântână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a scos cu pauze îndelungi o jumătate de căldărușă de apă limpede și răcoroasă. Din fericire, fântâna avea izvoare puternice, care n-au fost prea mult afectate de seceta prelungită. Ne-am înviorat puțin, apoi ne-am odihnit la umbra gardului de nuiele. Bunicul se mișca din ce în ce mai greu. Acum brațele lui vlăguite se odihneau pe genunchii slabi și ciolănoși. Mâinile negre, arse de soare și de vânt, erau străbătute de vinișoare mici, albastre, care zvâcneau încetișor în ritmul bătăilor cardiace. Doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nuielelor pe stâlpii sau parii bătuți din metru în metru. Se începea cu partea cea mai groasă a vergelei de la primul par apoi, prin mlădiere ușoară vergeaua de salcie șerpuia până se termina. Se lua altă vergea și alta, până când gardul era complet împletit, ajungând la înălțimea parilor. Era trecut bine de amiază, însă nu ne chema nimeni la masă. Oare uitaseră și mama și bunica să trimită după noi? Reparaserăm câțiva metri buni de gard și ieșise o treabă frumoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
altă vergea și alta, până când gardul era complet împletit, ajungând la înălțimea parilor. Era trecut bine de amiază, însă nu ne chema nimeni la masă. Oare uitaseră și mama și bunica să trimită după noi? Reparaserăm câțiva metri buni de gard și ieșise o treabă frumoasă. Bunicul își schimbase poziția: acum stătea în genunchi în fața gardului și continua să împletească, alegându-și vergile care se potriveau cel mai bine, cu mișcări din ce în ce mai lente și lipsite de siguranță. Mă uitam la el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
bine de amiază, însă nu ne chema nimeni la masă. Oare uitaseră și mama și bunica să trimită după noi? Reparaserăm câțiva metri buni de gard și ieșise o treabă frumoasă. Bunicul își schimbase poziția: acum stătea în genunchi în fața gardului și continua să împletească, alegându-și vergile care se potriveau cel mai bine, cu mișcări din ce în ce mai lente și lipsite de siguranță. Mă uitam la el, la bocancii lui cazoni și solizi pe care îi adusese tata din Cernăuți. Se sprijinea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
sprijinea cu șezutul pe partea posterioară a bocancilor cu trunchiul firav aplecat înaintea lui ca în "Rugăciunea" sculptorului de la Hobița. Ce făcea? Muncea? Se ruga? Pe nesimțite vergeaua i-a alunecat din mâna bolnavă, iar fruntea s-a proptit în gardul de nuiele la care lucra. Probabil, intuind că a sosit momentul desprinderii de cele pământești, simțea nevoia să se adreseze Mântuitorului, cerându-i iertare pentru toate greșelile săvârșite cu vorba, cu gândul ori cu fapta în viața lui atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Mântuitorului, cerându-i iertare pentru toate greșelile săvârșite cu vorba, cu gândul ori cu fapta în viața lui atât de lungă și de zbuciumată. Cu un efort de care nu-l mai credeam în stare, și-a desprins fruntea de gardul nou și mi-a zis întretăiat: Măi nepoati, adî-ni... o lumânari... Acum înțelesesem perfect ce se petrecea. M-am repezit glonț în chiler, de unde m-am întors cu un chibrit și o lumânare pe care le luasem din cotruță. Între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
perfect ce se petrecea. M-am repezit glonț în chiler, de unde m-am întors cu un chibrit și o lumânare pe care le luasem din cotruță. Între timp, bunicul făcuse o mișcare chinuită și acum stătea sprijinit cu spatele de gardul de nuiele strălucitoare, pe care nu va mai reuși niciodată să-l termine. Niciodată! Când știi că visu-acesta cu moartea se sfârșește, Că-n urmă-ți rămân toate astfel cum sunt, de dregi Oricât ai drege-n lume, atunci te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
-o și i-am strecurat-o în palmă, strângându-i ușor degetele ca să n-o scape din mână. Stătea cu picioarele puțin depărtate, în bocancii militari, cu pantalonii de șiac și cămașa de tort, cu capul și spatele rezemate de gard și toporișca lângă el. Se odihnea. Se odihnea ca-n tabloul lui Ressu, "Cosași odihnindu-se". Se odihnea după o muncă și o viață de 92 de ani. Privirea lui era îndreptată spre mine, spre creștetul capului meu. În realitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ferestrele sufletului său chinuit. Dumnezeu să-l odihnească! Atât. M-am dus la bunica și i-am spus: Bunicul a adormit. Undi o adormit bunicu-tău, măi, țâcî? Hai di-ni aratî sî-1 videm. Am traversat ulicioara și am trecut dincolo de gardul de nuiele. Bunicul, privegheat de o lumânare, dormea. Dormea somnul drepților. Bunica l-a fixat câteva secunde cu ochii ei pătrunzători, apoi a decretat pe un ton ce nu suporta comentarii: Apăi, di-amu, n-o sî-i mai hii foami... Dă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
să nădăjduim într-o existență frumoasă, îmbelșugată și plină de bucurii... Spre regretul meu, Doamne, vorbele Tale seamănă izbitor de mult cu discursurile politicienilor demagogi: una zici și alta faci! E noapte. Într-o căsuță prăpădită, cu o curte fără gard, la o margine de sat, pe niște saltele improvizate, așezate direct pe pământul din cămăruță, doarme o mamă alături de copiii ei. E obosită mama. Foarte obosită. Muncește toată ziua la "paori" dică la oamenii gospodari ai satului, la cei bogați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
deja acolo. Aici, iarba și buruienile erau la ele acasă, iar vișinii și corcodușii, nucii stufoși, ca și salcâmii înalți, viețuiau peste tot în bună înțelegere. Calul a târât cu anevoie căruța pe o alee hârtopită, lângă o margine a gardului cârpocit cu sârmă ghimpată, unde așteptau nepăsători groparii, tolăniți pe lutul galben. Babica, săltată din căruță și balansată imperceptibil pe frânghiile întinse, a fost depusă cu grijă pe pământul rece al gropii. Văzuse și ea multe înmormântări la viața ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lui? Prin ce chinuri cumplite trecea? Însă ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat." Nu reproduc atrocea poveste a uciderii câinelui de către bunică, reproduc doar fragmentul în care ea comentează moartea bunicului: "Am traversat ulicioara și am trecut dincolo de gardul de nuiele. Bunicul, privegheat de o lumânare, dormea. Dormea somnul drepților. Bunica l-a fixat câteva secunde cu ochii ei pătrunzători, apoi a decretat pe un ton ce nu suporta comentarii: Apăi, di-amu, n-o sî-i mai hii foami... Dă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
greu. Pe Vâlciu și Dunăre, la Brăila, se putea merge doar cu barca. La vale era ușor, dar Întorsul la deal, trebuia dusă barca la edec, cu funia, mare parte din timp. Cojocarul era compus din circa 15 case, fără garduri, cu casele construite ca și acelea descrise de Vasile Pârvan În Getica. Locuitorii se Îngrijeau În special de trei articole: chibrituri, gaz si sare. Într-un timp, În lipsă de gaz, am folosit strămoșescul opaiț. Vai! Ce impresie a făcut
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
etaj, două dormitoare și baie. E situată pe o colină cu vegetație bogată presărată din loc În loc cu alte vile. Ceea ce dă o impresie aparte de larg spațiu și libertate este lipsa - ca În toată țara de altfel - a Împrejmuirilor. Garduri vii simple, joase, sau șiruri de flori delimitează proprietățile Înlocuind gardurile costisitoare. Nu s-a calculat cât ar costa gardurile pe tot cuprinsul Statelor Unite. În orice caz e o sumă fabuloasă. Mă gândesc la noi, cetățenii cu venituri modeste, cu
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
vegetație bogată presărată din loc În loc cu alte vile. Ceea ce dă o impresie aparte de larg spațiu și libertate este lipsa - ca În toată țara de altfel - a Împrejmuirilor. Garduri vii simple, joase, sau șiruri de flori delimitează proprietățile Înlocuind gardurile costisitoare. Nu s-a calculat cât ar costa gardurile pe tot cuprinsul Statelor Unite. În orice caz e o sumă fabuloasă. Mă gândesc la noi, cetățenii cu venituri modeste, cu case extrem de modeste dar cu Împrejmuiri care uneori depășesc valoarea caselor
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]