10,131 matches
-
Cu cât incultura lui Drasch apărea mai evidentă, cu atât și popularitatea lui creștea mai mult. Însă această popularitate se exercita numai printre clasele cele mai de jos, printre servitoare, mahalagioaice, precupeți și precupețe etc. Manierele ca și înfățișarea doctorului impresionau adânc aceste naturi primitive care nu vedeau decât aparențele. Drasch era înalt, avea o figură energică, purta întotdeauna pălărie cu marginile foarte largi, avea un picior colosal de mare ce era proverbial. Călca apăsat și impunător, vorbea răstit și cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pe acest mormânt încă deschis, regretele sale eterne pentru pierderea aceluia care fu, în toată viața sa, apostolul libertății, susținătorul ideilor celor mai nobile, apărătorul popoarelor apăsate. Francia pierde în Michelet una din gloriile sale, România un susținător puternic“) a impresionat puternic opinia publică franceză, unul dintre ziarele pariziene reprezentative ale epocii, La République Française, făgăduind poporului român tot ajutorul moral de care acesta avea nevoie într-un moment de răscruce al istoriei sale („Nimic din ce atinge România nu poate
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
altfel nici nu s-ar fi putut să fie altfel, întrucât legea prevedea arestul preventiv pentru delictele de presă. Un fapt secundar produce o mare emoție în public. Pe vremea aceea faptele de minimă importanță - dacă aveau legătură cu politica - impresionau și făceau senzație. addenda 405 În Românul apare un articol violent împotriva generalului Florescu, ministrul de Război. Articolul era scris de către dl. Emil Costinescu. A doua zi un căpitan din acti vitatea infanteriei, căpitanul Zisidi, se duce la redacția Românului
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
căutat diverse apropieri simbolice, mai mult sau mai puțin inspirate. Cineva a dedus că moartea lui în vacanță e un semn de discreție, parcă spre a nu deranja. Ninsoarea care căzuse dimineață constituia alt semn... Privind în jur, m-a impresionat figura lui Nicu Nicolescu: plîngea fără reținere, ca un fiu. Sta într-o atitudine smerită, palid de oboseală (abia sosise cu trenul de la București) și de emoție. La sfîrșit, mi-a dat fiori și cuvîntul lui Grigore V. Coban, om
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în care simțeai puterea vieții. *Ploi năpraznice au făcut ca mai multe județe ale țării să ajungă „zone sinistrate”. Am stat seară de seară în fața televizorului așteptînd comunicatele și imaginile. În centrul tuturor reportajelor e șeful statului. Ceea ce m-a impresionat însă în ultimul a fost chipul unei țărănci care continua să lucreze pe un lan de porumb năboit de ape: numai durere, tristețe și resemnare! Portret sugestiv, figura ei estompa gesticulația hortativă a președintelui. Probabil, mîine-poimîine năvala apelor va înceta
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de lîngă Buhuși, unde are „oleacă de vie”, moștenire a nevesti-sii. Bacăul e - îmi mărturisește - primul oraș pe care l-a văzut în viața sa. Avea, pe atunci, șase sau șapte ani. Îi plac drumurile bune, și ceea ce l-a impresionat a fost faptul că aci, în comparație cu locurile natale, erau drumuri bune. A plecat de-acasă pe-o vreme de toamnă, în carul cu boi, străbătînd cei patruzeci de kilometri de după-amiază pînă a doua zi dimineață. A ajuns istovit de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o eventuală publicare. E o milă de care mi se face rușine. *Ieri (5 septembrie) s-a comemorat un an de la moartea lui Mihail Sabin. Am mers și eu în cimitirul evreiesc, alături de Bălăiță, Genaru și Sporici. Ceea ce m-a impresionat (nu mai văzusem niciodată așa ceva) a fost slujba. Cîntecul cantorului exprima încordare și, în același timp, deschidea o zare senină. Gîtlejul îi era plin de consoane, dar, după ce depășea acest prim obstacol, glasul devenea foarte calm. Prima rugăciune (mulă) a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-l costă nimic. Talentul lui e să plutească pe mijlocul rîului, la distanță egală de maluri. Alergic la duplicitate și demagogie, am reușit să-mi fac repede o părere despre el, așa că atunci cînd vine la ședințele noastre nu mă impresionează deloc „confidențele”, „secretele” sale, care - zice - nu trebuie trecute în procesul-verbal etc. Pur și simplu, nu gust așa ceva! Dimpotrivă, sînt indignat că asemenea trucuri ieftine prind, că mimarea sincerității este luată drept sinceritate. Ceilalți nu văd în el „actorul”. Acum
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am oprit la fragmentele din Jurnalul lui Charles Du Bos (1882-1939), surprins de amplele reconstituiri ale discuțiilor pe care criticul, autor a șapte volume de Aproximations, le-a purtat, în două zile, cu Bergson și, respectiv, Valéry. Ceea ce m-a impresionat e conținutul (exclusiv) intelectual al convorbirilor cu cei doi. Nimic superfluu, ci totul esențial, „mărturisiri admirabile”, ce interesează istoria ideilor și critica literară. Între altele, Bergson arată cît adevăr e în legenda că „intuiția duratei” i-a venit „într-o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ani. Gîtul e punctul meu vulnerabil, care „m-a supărat” cel mai des. M-am foit cît m-am foit, apoi m-a prins iarăși somnul și am visat. Visele dinspre ziuă sînt singurele pe care le rețin. Uneori mă impresionează foarte puternic și mă neliniștesc. Așa s-a întîmplat și de data asta. Eram într-o casă în care se făceau pregătiri pentru o reuniune a foștilor mei colegi de studenție. O aniversare? Un revelion? Mă mișcam dezinvolt, amuzat, printre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cel mai important om din univers”! Emul al lui Țopescu în dragostea față de cabaline, poetul e bombastic și în acest domeniu. Spuse de altcineva - fără temperament, alb - astfel de „cogitațiuni” ar părea caraghioase și ar stîrni rîsul. Tunate de el, impresionează! *Din nou impresii contradictorii despre Eugen Barbu, pe care l-am văzut la televizor în această după-amiază (9 aprilie ’83). Puterea sa e construită pe un aplomb neobișnuit. „Somat” să fie spontan de aparatul de filmat, își trădează slăbiciunile: teoriile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
eu n-o am. *Sîntem puțini, așa că pot să le observ comportamentele. Pînă mai ieri egali cu G., unii au deja în fața lui o psihologie de slujbași care așteaptă o apreciere de la cel ce-i chinuie. Iar el, ca să-i impresioneze, „joacă teatru”. La începutul ședințelor privește în hîrtii, subliniază ceva o dată, de două ori, taie un cuvînt, mai pune un punct, întărește o virgulă. Își face de treabă afectînd gravitatea. Imprimă apoi fiecărei comunicări un aer misterios: toate vin „de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
era prea tînăr! Ulterior am aflat că fabrica are doar șase-șapte oameni de vîrsta mea, „bătrîni”. A convocat imediat un grup care să-mi dea toate informațiile pe care le voi solicita. Urmînd fluxul tehnologic, cel mai mult m-a impresionat cuptorul de uscare a stratului fundamental de email: o bandă rulantă poartă obiectul dinspre temperaturile mici spre cele foarte înalte; fascinant, fundul cuptorului strălucește ca un tron de foc. În timpul rămas pînă la trenul de întoarcere, am vizitat anticariatul și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Emil Cioran, la examenul de capacitate, în fața comisiei compuse din I. Petrovici, Petre Andrei („Cînd P.A. ne-a vorbit despre narodnici, voiam cu toții să ne facem narodnici”) și Găină (pedagogul, mai preda încă în anii studenției mele, dar fără să impresioneze). De obicei, ca să treacă, cei mai mulți dintre candidați s-ar fi strecurat și printre picioarele comisiei. Nu însă și Cioran! Lui P.A., la subiectul de sociologie, i-a declarat că îi convine mai mult să răspundă în limba germană, iar cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de spirit. M am convins că toți care îl declară „fermecător” nu sînt deloc atenți la ceea ce spune: banalități gonflate de belfer confortabil, pe care le articulează pedant și, deopotrivă, luxuriant. Histrioni ei înșiși, lăudătorii săi trebuie că au fost impresionați de retorica sa afectată (dar vidă), de scandările ce frizează parodia. Terminînd en fanfare, I.T. a spus că dorește „buni auguri” cărții și că îl îmbrățișează „copleșitor” pe cel ce-a scris-o. Să mai adaug că a fost îndelung
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
există. Citită undeva, scena mi-ar fi provocat un surîs de îngăduință față de autor, pe care l-aș fi bănuit că recurge la o pedagogie simplistă, de fabulă à la Vasile Militaru, ori la procedee melodramatice. Văzută, ea m-a impresionat. *Uneori simt pericolul de a mă reconcilia cu detractorii; mă corectez însă imediat, cu spaimă de o atare slăbiciune. *Savurez, pentru rezonanțele ei actuale, ultima replică din Napoli, orașul milionarilor: „Această noapte trebuie să treacă. Această noapte se va sfîrși
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Ce rară-i satisfacția de a fi scris o frază matură, coaptă, adevărată care să dea formă definitivă, memorabilă unui gînd, unei impresii, unei senzații! Fraza strunjită care te uimește și te încîntă pe tine însuți. Cea care speri să impresioneze pe toți ce o vor citi. Și despre care îți închipui că va rezista. Ea nu-i trofeul zilnic al încordării la masa de lucru. Vine cînd crezi că n-o să mai vină. Sînt zile cînd scriu cu apă, fără
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
copiii din Laponia sau cei din Imperiul Centrafrican? și animalul lor e trimis tot la dracul? *În URSS se dezbate un caz pe care, după aproape șase decenii de la producerea lui, îl credeam uitat: Pavlik Morozov, personaj care m-a impresionat în adolescență, cînd citeam foarte multă literatură rusă și sovietică. Un articol din „Spoutnik” (nr. 8/1989), semnat de Tatiana Abdiuhanova, încearcă să explice „de ce a fost ucis și de ce a fost glorificat”. Pavlik era un țărănuș de 13 ani
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Ultima Dvs. scrisoare nu i-am arătat-o Gabrielei, deoarece nu i-am spus că v-am trimis din poeziile ei, În special și pentru faptul că ceea ce am avut eu de la ea nu era forma definitivă. Totuși am fost impresionat de sincerele Dvs. aprecieri și cred că dacă ar primi direct câteva rânduri În acest sens ar Însemna mult pentru ea, iertându-mă În același timp și pentru „indiscreția” frățească pe care am comis-o. În legătură cu cele două case, ale
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
parcurs, chiar pe nerăsuflate, ești totuși mulțumit și liniștit că ai avut acest prilej. Nici azi, enorma bogăție de impresii nu s-a sedimentat și nu de puține ori ne Întoarcem cu gândul la locurile văzute, neștiind ce ne-a impresionat mai mult. Fiecare din mănăstiri are măreția și personalitatea ei, fiecare casă memorială unde am intrat ne-a Înfiorat prin autenticitatea și liniștea păstrătoare a atâtor comori și peste toate, ca o completare ideală, căldura și lumina peisajului moldovean. S-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
fiica sa. Am văzut intrând pe poartă pe bătrânul Oedip sprijinit, ocrotit de o Antigonă, cu o pietate filială nemărginită. Cum cred mai mult În semne decât În fapte, această erupere a mitului În viața de toate zilele m-a impresionat prin elocvența ei mută mărită prin faptul că nu o cunoscusem pe Lucreția Andriu nici o dată, nici măcar din vedere. E curios, Într un târg unde toată lumea se cunoaște. Casele noastre erau doar la o distanță de câteva minute. Aflasem Însă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
M-a bucurat foarte mult primirea scrisorii Dvs. Aveam presimțirea că s-a Întâmplat ceva trist În familia Dvs. pentru care aveam și eu o strângere de inimă!128 Despărțirea de cineva scump, e foarte grea, dar ceea ce m-a impresionat mai mult, este sensibilitatea, emoția puternică și noblețea femenină care este Într-un suflet de bărbat ca al Dvs.! E greu să temperezi durerea sufletească, dar totuși, dacă facem și oarecare filosofie a vieții, ne putem consola mai ușor. În fața
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
C. Motaș, este Împodobită cu desene color, cu urări pentru anul 1976. Desenele sunt iscălite: C.M. 639 Str. Sucevei nr. 91, 5750 - FĂLTICENI Stimate coleg Dimitriu, Am primit lunga și dureroasa dv. scrisoare din 24.3.1976, care m-a impresionat profund prin veștile ce-mi dați despre starea sănătății dv. și a mamei dv. Am văzut că această sănătate a dv. nu este prea strălucită, ci din contra. Sunt și eu recunoscător D-lui Prof., și vă rog să-i transmiteți
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
care te duce până În preajma tragediei antice. Acesta este un dar. Familia Lovineștilor creată În special de Doamna Profira, Hecuba! Se duc spre pieire oameni de valoare numai pentru că Își Îndeplinesc destinul creator, și pentru aceasta trebuiește „plată”! M-a impresionat marea Dv. putere de muncă, lipsa aceasta la mulți creatori de-ai noștri, i-a făcut să nu-și ducă opera la Îndeplinire. Putere de muncă, de selecționare și apoi de Înviere a materialului. Ce uscăciune ar fi putut ieși
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
păstrăm ființa. În Țară, azi, se vorbește o limbă foarte străină de spiritul ei. Dl. Dimitriu scrie Într-o limbă românească și mai frumoasă decât noi, cei din diasporă. Cuvântul dânsului se rostește, lăsând În urmă o pace”. L-a impresionat mult pasajul În care spuneți că traducând mult din alte limbi, În sfârșit prin numirea la Fălticeni aveați putința de „a vorbi românește”. Mă bucur de toate aceste gânduri ale fiului meu. Recenta Dv. scrisoare m-a mișcat din multe
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]