10,921 matches
-
aduce oarece profit dacă știi să le exploatezi în folos personal. În cazul că școala are și internat, apar și alte oportunități. Aprovizionarea propriei familii cu toate cele necesare se poate rezolva excelent și fără costuri, lenjeria familiei, inclusiv cea intimă este spălată la serviciul specializat al internatului, iar personalul de îngrijire își extinde, și el, aria de obligații asupra gospodăriei șefului. Dacă școala intră în reparații capitale, planificate pe durata mai multor ani, conco mitent încep și lucrările de construcții
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
respiră melancolie: "Nici nu știu cum am ajuns aici; în fața casei pe care nu demult am părăsit-o pentru totdeauna cu inima strânsă; în fața grădinii care mi-a desfătat ochii și sufletul ani de-a rândul... Ce proces obscur al ființei mele intime a decis vizita aceasta târzie? Ce forță misterioasă mi-a îndreptat pașii către locul acesta? Și pentru ce anume? Tot ce s-a petrecut în seara aceasta cu mine mi-a provocat uimire și încântare; de la condițiile neașteptatei mele descinderi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
importantă; vestibulul și hallul principal, la fel. La fel și camera în care am fost primit și în care am recunoscut numaidecât vechiul meu dormitor, cu ferestrele mari ce dădeau spre grădină și șesul Bahluiului. Numai lucrurile care formează decorul intim al vieții celor ce locuiesc acum încăperile acestea diferă de cele de altădată. Dar pentru ochiul meu, detaliile acestea n-au decât o importanță secundară. Și ce liniște, peste tot! Ce liniște profundă, în lumina indecisă pe care o filtrează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
am înțeles și gustat de îndată frumusețile vechei capitale a Moldovei. Cu unele rezerve totuși. Ca de pildă cea pe care o evocă împrejurarea următoare. În primii mei ani de școală, duminicile și zilele de sărbătoare le petreceam pe la cunoștințele intime și rudele familiei mele, cu deosebire în familia Liciu, care locuia la doi pași de Liceu, în strada Gândului. Vorbesc de familia fostului pe atunci prim președinte al Curții de apel, tatăl marelui artist Petre Liciu. De pe balconul casei din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
à la portée de tout le monde". Veche, deși existența sa nu se ridică mai sus de anul 1860, așa de veche totuși, prin conținutul ei, față de tot ce fizica și metafizica de azi ne învață să știm despre structura intimă a materiei, cartea aceasta, îndrăzneață și întrucâtva revoluționară la data când a fost scrisă, s-a bucurat de o mare și justificată celebritate, care nu dispăruse încă la data când îi dezbăteam cuprinsul în lungi și zgomotoase discuții cu amicii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pericole care amenință tinerețea la tot pasul, ca și despre numeroasele rătăciri și erori de care epoca aceasta e presată de la un capăt la celalt, cine n-a vorbit? Toată literatura e plină, cu deosebire cea formal subiectivă, confesiunile, jurnalele intime... Scormonindu-și trecutul, unul caută în el explicația sau justificarea a cine știe ce tulburări actuale. Nemulțumit de modul cum s-a desfășurat, un altul se silește să-l transforme, pentru a-l face s-apară așa cum i-ar conveni să fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
la fel, dar cu mai puțină pasiune, pentru că în inima sa străbătuse otrava îndoielii... Las la o parte pe frații mei, a căror opiniune, la vârsta lor, nu putea avea multă importanță; cum și pe alți membri ai familiei și intimi ai casei, pe unchiul Claude bunăoară, care nu luau parte la aceste discuții, decât rar... Eu singur țineam piept tuturor, convins de sinceritatea strigătului de inocență care străbătuse lumea, uimit de unele argumente cu care eram combătut. Și cu ocazia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
e poate mai puțin grav, și întrucâtva mai acceptabil. În lucrarea sa cu totul recentă "Journal", care nu cuprinde alta decât o serie de articole de ziar, François Mauriac spune: "Eu concep jurnalismul ca un fel de jurnal pe jumătate intim; ca o transpunere pentru uzul marelui public, a emoțiilor și a gândirilor pe care actualitatea le provoacă în sufletul nostru". Dar îmi pare că și Mauriac e puțin cam în urmă cu politica scrisului. Apoi, eu am un mod de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de lucrurile trecute, de "Carmen Sylva", de șezătorile noastre artistice, de activitatea și de planurile noastre. Apoi, din nou firul s-a rupt. De astă dată pentru totdeauna. Sau, cine știe, poate pentru a fi reînnoit aiurea... A face portretul intim al unei ființe pe care am cunoscut-o de aproape, observă undeva Maurice Maeterlinck, a-l face pentru alții, bineînțeles, ce lucru delicat! Aproape imposibil... "Le personnage authentique et total, ne surgit de l'ombre qu'au contact immédiat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
aceste, într-o lucrare unde ea însăși încearcă să prezinte imaginea morală a marelui său prieten, Georgette Leblanc adaugă la rândul său (semnalând o dificultate nouă): "Judecata celor din apropierea noastră e de obicei primită cu multă neîncredere. În opiniunea celor mai mulți, intimii noștri se-nșeală pentru că ne iubesc și nu văd clar pentru că văd prea mult. Dar atunci, cine să ne discearnă? Indiferenții care trec, sau amicii care rămân? Când mai ales, fiecare ne vede prin gândirea sa proprie, tot așa cum ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mă retrăiesc... Nici nu știu cum am ajuns aici; în fața casei pe care nu demult am părăsit-o pentru totdeauna cu inima strânsă; în fața grădinei care mi-a desfătat ochii și sufletul ani de-a rândul... Ce proces obscur al ființei mele intime a decis vizita aceasta târzie? Ce forță misterioasă mi-a îndreptat pașii către locul acesta? Și pentru ce anume? Tot ce s-a petrecut în seara aceasta cu mine mi-a provocat uimire și încântare; de la condițiile neașteptatei mele descinderi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mult cum lar interesa ce culoare a avut scaunul lui de dimineață. În fine, trecând peste comparația urât mirosi toare, jurnalistul, ca exponent al maselor largi ce se află, voia să spună că lumea nu e interesată de amănuntele personale, intime ale cuiva. Nu discutăm acum faptul că visul, la Mircea Cărtărescu, e strâns legat de opera lui, așa cum sunt, de altfel, mul te lucruri din viața lui particulară, ne oprim doar la concluzia lui C. T. Popescu: intimitatea scoasă în lume
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Am apreciat la Eugenia Vodă întotdeauna faptul că reușește să umanizeze fiecare invitat, săl facă săși dea jos singur masca publică și să se prezinte în fața noastră, a tuturor, așa cum la făcut mămica lui, cu slăbiciunile, fricile sau trăirile lui intime. Mam întrebat întotdeauna cum reușește Eugenia Vodă să scoată toate acele lucruri de la invitații săi. Oamenii devin sinceri, nu mai iau poze eroice, le dispare zâmbetul profesionist și încep să vorbească despre ei înșiși ca în fața psihanalistului; dintrodată, nu mai
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
al Meduzei și le-a dat ochilor ei proprietatea funestă de a preface În piatră tot ce priveau. Ceea ce era un blestem mai mare pentru Meduza decît pentru victimele ei. Nu vreau să-mi ascund că undeva, Într-o cută intimă, cînd am sosit aici, mi-a surîs, Împotriva bolii, ideea de a face experiența unei singurătăți vremelnice. Și constat acum cît de fals ar fi să credem că În singurătate oricine nu moare sfîrșește prin a deveni singur. Desigur, a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
îndrumarea competentă a acestuia, a debutat ca medievist, vădind reale calități și pasiune. Încă de la început a depus eforturi susținute pentru cunoașterea paleografiei, a limbii slave și a diplomației moldovenești. Fascinația documentelor, pasiunea pentru descifrarea acestora până în resorturile cele mai intime, cu răbdare și acribie, a condus la apariția primelor contribuții științifice privind autenticitatea și datarea unor acte deja publicate, precizări cronologice din istoria Moldovei, depistarea unor falsuri, punerea în valoare a mențiunilor de acte de la sfârșitul secolului al XIV-lea
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
asta. Când se apropiau de un grup, toți se uitau la ei curioși văzându-i atât de des împreună. Bârfitorii nu țineau cont că sunt colegi de serviciu dar orgoliul lor nu se simțea rănit. Erau foarte familiari și foarte intimi ca să- i mai deranzeje bârfa lumii și nu se mai uitau la cei care nu făceau decât să arunce cu pietre, ca apoi să își ascundă mână în dos să nu fie văzută. Un singur lucru era cert pentru
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
poveste contemporană și avea lucruri interesante și chiar îndrăznețe, fiind prima descindere în lumea mafiei țigănești, era totuși mai aproape de ceea ce numiți voi formulaic. Boogie este în primul rând o poveste extrem de semnificativă pentru că vorbește despre lucruri personale și chiar intime : cred că este primul film românesc care o face, de altfel ! Este destul de diferit și de un alt film care aborda ceva similar, Legături bolnăvicioase, care era mai mult un love story postadolescent. în timp ce Boogie este chiar o poveste adultă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
fost și viitorul epigramist Vasile Coban, elev sărac și modest din Șchiopeni. Casa părinților săi era deschisă colegilor care veneau ori de ori aveau vreo lecție mai dificilă, să-l consulte și să-i ajute. Adeseori, aici, se adunau prietenii intimi pentru a face lecturi din poeții de seamă sau se antrenau discuții științifice că într-un adevărat cenaclu literar-științific. Cu ocazia sărbătorilor de iarnă iniția organizarea de colective folclorice de elită, care strângeau fonduri pentru bibliotecă școlară sau pentru excursiile
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
pictură, în egală măsură - alean și tortură, libertate și captivitate. E probabil că pendularea adolescentina între artă și știință, între vocația plastică și precizia chirurgicală, între traiul boem și viața riguros planificată să fi tulburat în adâncul conștiinței sale resorturi intime, nedezlegate nici de specialiști, încât chiar din perioada pariziana să se arate semnele unei boli îndelungi și nevindecabile. În final, balanța acestui echilibru fragil între știință și arta a înclinat talgerul către limbajul liniilor și al culorilor. Capitolul epistolar este
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
atunci, în '70, cîteva luni n-am avut ochi și suflet decît pentru Tamara. Da, dar de-atunci au trecut atîția ani, timp în care s-au format deprinderi... Hotărît lucru: o iubesc pe Livia; ea este femeia gîndului meu intim și curat. Îmi pare rău pentru rătăcirea de-o clipă în fața femeii blonde! Voi rupe pagina cu numărul ei de telefon și-o voi arunca! Mă opresc pe marginea aleii, scot din buzunar agenda și-o deschid acolo unde-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
doar inginera-șefă a întregului combinat, Brîndușa Roman. Asta, într-un fel, mă bucură. Brîndușa, încă, e o prezență feminină deosebită, care poate acapara ochii unui bărbat. Și-apoi, de ce să nu recunosc, ea face parte din gîndurile mele literare intime. În balanța judecății mele trebuie să atîrne greu ceea ce știu de la Vlad: Brîndușa a fost pentru el o frumoasă și puternică iubire, pe vremea cînd el era tînărul modest. Nimic de acuzat în faptul că Brîndușa, pe atunci certată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
viața!... Va încuia ușile și va privi de undeva, dintr-o cameră, pe lîngă perdea, să mă vadă că vin, să fie convinsă că a reușit. Apoi, după ce eu voi fi plecat nervos de la ușa ei, va nota în carnețelul intim încă un "succes" pe care am toate motivele să cred că-l va povesti soțului: "Știi, dragă, ăla de la noi de la combinat, ăla care scrie teatru..., umblă el cu doctorița aia frumoasă..." Chiar fericirea ei de acum e un semn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe butonul de apel al celuilalt lift. Ce voiai să spui? o întreb. Ai pierdut liftul... Dacă ești așteptat? Vine celălalt... Ce-ai vrut să spui? o întreb din nou. O prostie, zău! Spune-o... E... e... zău!, e prea intimă, rîde doamna Cristina. N-o spui nici dacă te rog? o întreb, cuprinzîndu-i în palma dreaptă umărul lovit. Într-o căsnicie, oricît de fericită, mai sînt și clipe de enervare..., îmi spune Cristina, privindu-mă în ochi. Într-o astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să-l pălmuiesc pînă la sînge, iar azi, cînd l-am avut în față, cînd nu ne mai despărțea plasa de sîrmă, cînd el era cel cu privirea în pămînt, mi s-a făcut o așa lehamite de gîndul meu intim de răzbunare încît nici măcar să-l jignesc cu un cuvînt nu am putut. Și-n loc să-l pălmuiesc pe el, cel care pretinde că pune umărul la făurirea istoriei, m-am întors în bucătărie și te-am pălmuit pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
apoi am auzit că e la spital. M-am dus s-o văd... Închipuie-ți ce-am simțit cînd am aflat că a făcut o întrerupere de sarcină!... Să aflu așa ceva eu, care mă temeam să fac un gest mai intim... Dar ce puteam face?! Ea refuza să mă vadă; nici măcar n-am putut să schimbăm două-trei cuvinte. În capul meu se făceau tot felul de supoziții; nimic nu mă enerva mai mult decît gîndul că am putut să văd în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]