10,995 matches
-
silă și din faptul că mi-am dorit dintotdeauna să fiu lăsat în pace dacă nu se poate comunica loial, nicidecum pentru că m-ar interesa cum se numesc unii sau alții. Trăiesc cu sentimentul că numele sînt un cod fals, inventat de noi, că numai poezia înseamnă ceva, întrucît ea poate fi făcută cu imens orgoliu uneori, dar după ce este scrisă ea se eliberează de orice mărginire și nu mai aparține cuiva anume. Vorbesc despre Poezie. Și despre POEȚI. Nu despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
vară, sînt contrariat de propriile-mi texte. Par ori ne(bune), ori necoapte... O aștept pe Mariana Marin! Cartea ei îmi va fi dragă, presimt. Mai am niște probleme! Gineco-filozofie! Cu o fată! Ea e convinsă că poartă un copil inventat cu mine. Eu nu. Nu mi-e indiferentă. Dar n-o să mă-nsor niciodată. Dar nici nu pot suporta ideea să-i caut eu un mijloc să nu aibă un copil. Nu! Ar fi inuman. Ea poate să facă asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
operată de peritonită) și de pământ. Mi-am reluat profesia de dascăl, la Costișa, unde am funcționat ca profesoară suplinitoare de limba rusă, până la căsătorie. De la tata și unchiul Nicu am început să înțeleg tâlcul povestirilor, iar pe la șase ani inventam și eu povești, spuneam versuri și tot tata a fost acela care a observat înclinația mea spre literatură. Școala primară am urmat-o în comuna natală în perioada 1939-1944, perioadă în care am manifestat mare atracție pentru limba română și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ne putem juca iar împreună. Era într-o vineri. Mamele noastre erau la târg, la cumpărături și noi în livadă, la năzbâtii. Auzind zarvă mare, ni s-au alăturat și băieții vecini, Aurel și Vasile. Nu știam ce să mai inventăm. Lui Aurel, care era ceva mai isteț ca noi, îi trece prin gând, să ne dăm huța pe cumpăna fântânii. Zis și făcut. S-a suit el primul. A urmat Vasile și-apoi noi, fetele. Văzând că ei au alunecat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cât și prin istoria ei fabuloasă. În trecut, japonezii erau renumiți pentru artele marțiale, medicina alternativă, shoguni, samurai, harakiri și gheișe. Acum , Japonia este pământul tehnologiei, al luminii și al inventivității. Deși pare de necrezut, aceiași oameni care creează și inventează roboții cei mai performanți din lume, păstrează și respectă, cu sfințenie, tradițiile vechi de secole.” Toate acestea sunt descrise cu mare atenție, talentul autoarei de a povesti remarcându-se în fiecare pagină. Folosește o gamă bogată de mijloace literare pentru
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
și prin istoria ei fabuloasă. În trecut, japonezii erau renumiți pentru artele marțiale, medicina alternativă, shoguni, samurai, harakiri (seppuku) și gheișe. Azi, Japonia este pământul tehnologiei, al luminii și al inventivității. Deși pare de necrezut, aceiași oameni care creează și inventează mașinăriile cele mai sofisticate din lume, păstrează și respectă cu sfințenie tradițiile vechi de secole... Epoca Meiji (1867-1921) este punctul de plecare al istoriei moderne a Japoniei și al restaurării puterii imperiale, moment în care Edo primește numele de Tokyo
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
de miuță, formând o moviliță cu respirație unică și agitată. La momentul pe care vi-l relatez acum, tata era deja arestat de trei ani de zile, fiind "oaspetele" unei celule de maximă siguranță, tratat cu cel mai draconic regim inventat de bestiile comuniste: exterminarea rapidă. Un polițist cinstit, conștiincios și nevinovat, care manifestase corectitudine și abnegație în privința obligațiilor strict profesionale, îndura acum, cu îndârjire și bărbăție, mizeriile unei detenții îngrozitor de dure și inumane, având ca puncte de sprijin doi piloni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
petrol numărul 8, bine curățată, cu burlanul spălat de funingine cu cenușă și apă călduță -, prin intermediul oglinzii reflectorizante de formă rotundă, îmi făcea impresia că inundă încăperea văruită în alb asemenea unui superb candelabru cu numeroase brațe, în care obiectul inventat de Edison își etala proprietățile în cascade uriașe de lumină... Nu, nu, n-a fost așa! Am halucinații, aiurez... Invenția celebrului american nu ajunsese încă până la noi, până la deportații din Bărăgan. Nu. "E numai gândul meu umblând aiurea Și noaptea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
seama, această carte este una a trecerii. A trecerii, a pe-trecerii, a întoarcerilor (în timp, în spațiu, în devenire). Este o carte transdisciplinară, o carte a depășirilor. Se slujește de proză, poezie, eseu, reportaj ca să ajungă în altă parte. Inventează zile în plus și zile lipsă într-un univers sufletesc cu vibrații inconstante. Echilibrul fragil al ființei este cel care creditează ideea că, odată în viață, (trebuie să) știi totul despre nimic. Este cartea în care mă dezvălui cel mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
peste timpuri) ce opera sa, a scriitorului ca personalitate, poate fi captivantă, densă-intensă, fertilă în semnificații, emoții, cugetări, poezie, filosofie etc. Aici este tocmai vorba de lumea din interiorul personalității sau de lumile pe care, prin opera sa, le poate inventa, edifica, propune Personalitatea Scrisului. Calea spre propriul chip și propria valoare de creator nu e nicidecum la suprafață, ci înăuntru, și nu ține de material-carne, ci de simbolic, metaforă și... anaforă artistică. Numai acolo, dincolo de lumea exterioară, poți ajunge și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
1882: "Am atins un punct în care trăiesc cum gândesc". Adică tu, scriitorul, acolo, în lumea intimității și firii tale, atingi punctul în care trăiești precum... ticluiești! iertat fie acest sinonim "de jos", oarecum, pentru ceea ce ar însemna: scrii, creezi, inventezi, idealizezi... Da, e mult (și "captivant") spațiu de mediație între biografie și textul artistic... Chiar în imposibilitatea realizării unor sinteze comparative cât de cât obiective între pe de o parte conținutul (și frământul) terestru al(e) vieții personalității creatoare și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
am făcut cumpărăturile/ și am plătit în avans dreptul la zilele următoare/ după ce am constatat că nu poți/ pune întrebări tot timpul/ fără să te înspăimînte răspunsurile/ și în timp ce spiritul meu și al altora/ plutea peste ierburi și ape/ am inventat o ființă după chipul/ și asemănarea mea i-am dat duh/ am culcat-o în patul meu/ și acum văzînd că și acest lucru e bun/ scriu poemul de mulțumire". Ei, da, acelei ființe îi mulțumesc cu suma fiecărei zile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pentru a-și vedea numele tipărit pe o carte, au existat și confrați care au refuzat orice compromis cu regimul. Acceptând deliberat, sub comuniști, să rămână fără opera, dar continuând să publice haotic prin diferite ziare sau reviste, ei au inventat o formă de protest neviolent, dar semnificativ și greu de tolerat, ce a constituit, dacă vrem, modul lor de rezistență specific. În ceea ce mă privește, cunoscând îndeaproape experiență nefastă a unui coetaneu (este vorba de Ion Ruset, un poet de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
devine subit înviorător; când răscolesc prin arhive și de afară răzbat vocile florăreselor trebuie să-mi autoflagelez temeinic simțurile pentru că să nu-mi urmez în plină stradă bicisnicul trup. Sub mii de subterfugii pe care sunt meșter în a le inventa, părăsesc totuși destul de des biblioteca borgesiană, pentru câte un flecușteț de viață trăită. I-l datorez în special lui Nestor, un pumi cu ochii cât strachina, doctorului Argus cu care mai stau la un pahar de cognac, dealului din apropiere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
viața de la vârsta asta, dacă Dumnezeu mă va ajuta, sper să îmi pun în ordine lucrările. Și mai aștept o carte pe care mi-ar plăcea s-o lansez și la Galați, o carte despre Marin Preda. Pentru că s-au inventat tot felul de povești la un mod absolut neobrăzat și s-au creat atâtea scenarii, m-am simțit obligat să scriu despre Preda așa cum l-am cunoscut eu, cu toate că știu că o să trezesc anumite antipatii. A.B.Faceți portretul artistului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
merge la ½ hectar. Ei se folosesc la cules de un cârlig așezat În palma dreaptă cu o curea. Apucă apoi cu mâna stângă știuletele și cu dreapta, cu cârligul, retează știuletele. Acest cârlig modest a revoluționat culesul și a fost inventat de un fermier din Iowa În 1892, pentru unchiul său căruia Îi lipsea degetul cel mare. Se dă o deosebită atenție culesului, Întrucât 40 milioane hectare, Într-o țară lipsită de mână de lucru, constituie problema principală a agriculturii americane
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
de omiterea acestui capitol. Pe de altă parte, date fiind ipostazele degradante și dezumanizante în care au fost puse victimele, am considerat de cuviință să nu le dezvăluim identitatea, din respect pentru suferința lor. Pentru a nu fi acuzați că inventăm episoade, am prezentat însă inițialele victimelor, precum și sursele informațiilor, ele putând fi verificate de către cei interesați. În puținele cazuri în care au fost publicate informații degradante la adresa victimelor, acest fapt s-a întâmplat numai pentru că victimele însele le-au mărturisit
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
casă, de obicei incestuoase, că profesorii lor au fost niște demagogi care i-au înșelat, că preoții erau păcătoși și veroși, iar societatea care i-a format-decăzută moral și spiritual. Evident că deținuții erau astfel obligați să mintă și să inventeze acuze la adresa familiei și modelelor, iar în timp s-a ajuns la grozăvii greu de închipuit, de tipul orgiilor sexuale cu animale ori descrieri amănunțite de înșelăciuni și blasfemii. Unul dintre cei torturați astfel (ajuns mai târziu agresor și executat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Legiunii) i-ar fi predat prin niște intermediari un cifru secret, prin care trebuia înlesnită transmiterea de informații dinspre un închipuit comandament legionar de la Aiud spre agresorii din Pitești. În urma torturilor, Popescu a cedat în vara lui 1955 și a inventat o poveste pe placul anchetatorilor, în care 'recunoștea' că a primit cifrul secret prin izmenele lui Iosif V. Iosif și Ion Păunescu, care trebuia să ajungă la ambasadele Statelor Unite și Angliei prin câțiva deținuți care se eliberau. Ulterior, a fost
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
i s-a adresat direct lui Maxim: 'Măi, Maxime, tu... tu puteai să fii mort la data aceasta..., dar eu...'. Livinschi afirmă că au fost 700 de deținuți bătuți la Pitești și la Gherla. Într-un proces-verbal despre Pitești, el inventează un scenariu în care 'reeducarea' ar fi fost o acțiune de spionaj legionar, stabilită de un comandament din București, cu scopul de a centraliza informații și a le trimite lui Horia Sima, care ar fi fost finanțat de americani-în fapt
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
până la trosnirea oaselor și i-au strâns degetele între clește. Avădanei a recunoscut de față cu el că declarațiile sale vor fi verificate de organele abilitate, însă Maxim nu s-a lăsat intimidat și, fiind presat să dea declarații, a inventat nume și persoane. A recunoscut după două luni că nimic nu este adevărat; conform spuselor sale, la fel au procedat Obreja, Stoica și Neagu. Pentru că bătăile erau deja interzise spre sfârșitul toamnei 1951, în cameră a fost adus Constantin Oprișan
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
intestinul cu unghiile în momentul introducerii la loc. În timpul autodenunțării, victimelor li se cerea să profereze injurii cât mai grave, pentru a defăima și a se autodefăima atât de mult, încât să nu mai fie posibilă revenirea sufletească. D.B. a inventat că în libertate făcea sex în fiecare seară cu nevasta lui și că înainte de asta 'îi trăgeam o limbă. Ca să nu-mi fie scârbă îi puneam înghețată pe clitoris. Puneam și puțină frișcă'. Exagerări bolnăvicioase de acest gen au fost
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
îi trăgeam o limbă. Ca să nu-mi fie scârbă îi puneam înghețată pe clitoris. Puneam și puțină frișcă'. Exagerări bolnăvicioase de acest gen au fost extrem de multe, spre amuzamentul agresorilor, care găseau o plăcere perversă în a forța deținuții să inventeze absurdități înjositoare. Efectul, în acest caz, a fost că toată camera a izbucnit în râs, iar Țurcanu a răcnit, după spusele martorilor, doar ca să nu râdă. Aproape toți cei care trebuiau să își facă 'demascarea' erau obligați de agresori să
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
absurdități înjositoare. Efectul, în acest caz, a fost că toată camera a izbucnit în râs, iar Țurcanu a răcnit, după spusele martorilor, doar ca să nu râdă. Aproape toți cei care trebuiau să își facă 'demascarea' erau obligați de agresori să inventeze orgii sexuale, deseori incestuoase. O victimă exasperată de torturi a început să strige: Aduceți-o pe mama, f... în c... de curvă, să o jupoi eu cu mâna mea. Aduceți-l pe imbecilul de tata, pe curva de soru-mea pe
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Cum au fost selectate victimele? De ce a fost ales ca nod central Piteștiul, un penitenciar relativ mic? Cum poate fi explicată atitudinea acelor agresori care au aderat de bunăvoie la acțiune? Care a fost rolul lui Eugen Țurcanu și cine inventa metodele de tortură? În fine, au fost atinse obiectivele inițiatorilor sau nu? Vom încerca să redăm părerile celor care au scris despre întâmplările din Pitești și Gherla legate de aceste întrebări înainte de a ne formula propriile concluzii. Virgil Ierunca vorbește
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]