9,794 matches
-
octombrie 2008 Despre Obama, cu sinceritate S-au consumat, deja, tone de cerneală pe tema Obama. De aceea am evitat, până azi, să intru și eu în această luptă cu prea mulți combatanți. Însă acum, că apele s-au mai liniștit, îmi asum riscul unor considerații pe această temă, a căror sinceritate ar putea să nedumirească, sau chiar să îi supere pe unii. Mai întâi, însă, trebuie să recunosc că m-am înșelat. Prin vară, în plină campanie internă a Partidului
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
tovarășilor ce apărau comunismul și clanul Ceaușescu, telefoanele casei erau sub ascultare non-stop. După câteva săptămâni de la moartea foarte suspectă a lui Malin, Îi sosește pașaportul pentru plecarea definitivă În S.U.A. Ce bestial destin! Călâii, care cu siguranta se plimbau liniștiți pe străzile Iașului, Îi pregătiseră pașaport pentru mormânt. Revenim cu aceste amănunte pentru a semnala apariția volumului postum semnat de Alexandru Malin Tăcu, intitulat, după un poem din cuprins, ,,Călătorul profund”. Ni se pare semnificativ să-l citam pe Ioanid
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a aplicat lui Corneliu Coposu la Închisoarea de la Râmnicu Sărat...; 40. Introducerea anchetatului ori a deținutului În camere cu alte persoane care erau oamenii anchetatorilor, pentru a fi ,,trași de limbă” și Înduplecați cu subtilitate să se confeseze, să se ,,liniștească” măcar sufletește... După săptămâni, poate luni de zile de anchetă, șosea timpul judecății, unde, adesea avocatul victimei devenea, alături de procuror cel mai Înverșunat acuzator, iar judecătorul, lucrător la comandă politică, decidea pedeapsă după canoanele securității, a indicațiilor de la partidul unic
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
face casă bună cu faptul că Alexandru Gh. Tăcu poate fi socotit incitatorul la revoluție, omul care, alături de alți curajoși, a răscolit jarul din inimile multor români. Era seară, la oră târzie, cănd socoteam că miliția și procuratura s-au liniștit pe la casele lor, si ascultăm Europa Liberă. Am Înmărmurit. Ni s-a făcut corpul piele de găină și-am analizat cu soția eventualele consecințe, fără a mai măsură curajul autorilor scrisorii difuzate. Care i-ar fi fost ,,recompensă” lui Alexandru
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
activiștii de partid, «m-au murdărita și că trebuie să aibă Încredințarea că «nu vom muri de foame În Americaă” Grijulii tare băieții ăștia cu ochi albaștri față de destinul familiilor care cereau emigrarea În țări capitaliste! Alex. Tăcu l-a liniștit pe inginerul convertit În securist și l-a asigurat că va avea grijă, să fie sigur, el și ministrul său, Stamatoiu, de ai săi și că e hotărât să plece În lumea liberă. Urmau să vină pașapoartele. Scenariile macabre ale
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
kafkiene ale regimului comunist și să-i acorde suma de patru miliarde de lei daune morale. O sumă ridicol de mică față de suferințele Indurate; de altfel, oricât de mare ar fi suma prin care succesorii activiștilor roșii vor să-și liniștească mustrările de conștiință, aceasta nu va putea niciodată răscumpără nici măcar o secundă din suferințele Indurate de oponenții regimului comunist. Tardivă recunoaștere a greșelilor, formală asumare a trecutului cu toate nedreptățile comise de justiția comunistă nu vor putea să le redea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a lungul timpului un număr însemnat de italienisme aparținînd acelorași domenii ca cele intrate în franceză: balcón, banca, charlatan, fachada, medal-la, soneto etc. În portugheză, există, de asemenea, numeroase împrumuturi italiene: adágio, alteza, amainar "a strînge vele-le; a (se) liniști", cantata, escopeta "flintă", infanteria, libreto, pastel, soneto, tenor. Cronologic, italiana a fost primul idiom romanic care a influențat limba română, încă de la începutul secolului al XVIII-lea, prin cronicarii munteni, pentru ca, spre sfîrșitul acestui secol, să devină sursă de împrumuturi
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fie paharnic (II, p. 51). Tot astfel, întârzie punerea în aplicare a condamnării decise de Brutus împotriva băieților săi, dar o face doar pentru a le oferi acestora prilejul să ia cuvântul pentru ultima oară și astfel să intensifice spectacolul : Liniștiți-vă, venerabili străbuni, suflete avide de priveliștea morții ! N-am venit să vă stric plăcerile, ci să vi le dozez... (III, p. 70). Cel mai adesea, Petronius comentează evenimentele petrecute sub ochii lui și le anticipează consecințele. Îi lămurește astfel
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
definiție a katharsis-ului e înrudită cu cea formulată de Spyros în prima sa discuție cu corul de actori (Oamenii nu vor altceva decât să sufere împreună cu voi, să vă compătimească timp de două-trei ore și pe urmă să plece liniștiți acasă - I, p. 14). În culmea prosperității, coreuții se află în căutare de subiecte tragice pentru că lumea riscă să se plictisească într-o bună zi (III, p. 81). Oedip însuși își exprimă din nou vechea aspirație de a intra în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
adânci bătrânețe, cu toți copii lor. Trebuie menționat, de asemenea, că, în ciuda diferenței de religie, Biserica ortodoxă și-a îndeplinit misiunea în mod firesc. Autoritățile austro-ungare, biserica oficială, catolică nu au creat probleme deosebite populației locale, pornind de la ideea menținerii liniștii necesare în orice zona frontalieră. În toate satele mai mari din potcoava Branului au fost construite biserici. Locuitorii cătunului Drumul Carului, încă puțini la număr, aproximativ 50 de familii, erau arondați la Bisericile din satul Cheia sau Fundata, deși distanțele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
ce s-a întâmplat azi-noapte?" "Nimic, mamă, toate sunt bune." "Nimic! Dar ăștia au profitat ca să mă țină cu forța. Scoate-mă de-aici. Totul e o escrocherie, am citit un articol în "Le Monde", ziarul cel mai de încredere!" "Liniștește-te, mamă, ești într-un loc bun..." Ah, ce grozăvie! Până și fiul ei se lasă îmbrobodit de mincinoșii, potlogarii, farsorii ăștia, acești... acești... Furia o sufocă. Fiul ei i se adresează tânărului bărbat care vrea să treacă drept medic
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se mai face? Uite, mi-au adus un televizor să văd dezbaterea." Fiul ei nu vede niciun televizor, ca și ea, de altminteri. Trebuie că au mutat girafa pe furiș, ca să salveze onoarea doctorului Sinus. Fiul ei încearcă s-o liniștească: "Mami, ești încă nițel confuză... dar îți merge mai bine. Ca dovadă, te lasă să pleci." "Mă lasă să plec? Nu cred." " Da, chiar azi, mi-a spus doctorul. Or să te mute la etajul patru." "La patru!? Nu vreau
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
trei membri ai echipei de noapte, doi bărbați și o fată, pe care ea îi numește în gând Casimirii, se strâng la căpătâiul ei și așteaptă efectele ceaiului băut cu înghițituri mici. Prietenia Casimirilor, mult mai mult decât ceaiul, o liniștește. Farul începe iar să sclipească la intervale regulate pe deasupra mării fără lună, despicând și închizând iute noaptea la loc, peste un mister de nepătruns. În fine, e considerată suficient de "restabilită" ca să i se dea o "permisie" de 15 zile
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în vremurile care sunt actualmente în curs. Ca și cum am ști încotro curg vremurile care sunt în curs! Politica, asta trebuie s-o spun, nu e punctul lui tare. Ceea ce nu-l împiedică să facă tot ce poate ca s-o liniștească pe doamna Segal, care îi ascultă, incredulă, afirmațiile despre garanțiile franco-britanice, ca și despre recentele mă-suri, luate pentru a consolida capacitatea de apărare a țării. El se află acolo tocmai pentru a consolida această capacitate, ea nu are de ce
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
acasă. Dar ea e infirmieră și în nopțile de gardă nu poate veni, atunci rămân singură cu Motea, bătrâna mea servitoare, care e surdă și se culcă odată cu găinile. Sunt foarte mulțumită că sunteți aici, domnule locotenent, prezența dumneavoastră mă liniștește. Numai că vă întreb: de ce a apărut în momentul ăsta, tocmai în momentul ăsta? De zece ani de când a murit, ar fi avut tot timpul, nu? Doamna Segal care, știu sigur, n-a văzut niciodată Hamlet la teatru, îl privește
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
un simplu amator." Învățătorul roși de plăcere, dar își ascunse emoția culcându-și în cutie vioara. Simțind că locotenentul slăbise frâul, calul scoase un nechezat aproape ironic: n-ați vrea să mă duc și să vă las să faceți muzică liniștiți? Filip îi dădu două palme ușoare pe grumaz: Ia mai taci, bătrâne, pe lumea asta nu există doar marșuri militare." Porniră pe drumul de întoarcere. "Ascultă, Nicolae, de cât ai nevoie ca să începi anul școlar în mod acceptabil?" "De ce mă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Drăguță, dar nu excepțională", conchise imparțial locotenentul. Și tare: "E din cauza unei vecine asasinate de un soț gelos, nu-i așa?" Da, o poveste veche, aproape uitată, dar în ultima vreme mamei îi este frică de orice. Prezența dumneavoastră o liniștește. Fără a desluși, cred eu, toate implicațiile spuselor Nastiei, locotenentul s-a simțit măgulit: "Sunt mulțumit să vă fiu de folos la ceva", spuse modest. Nastea râse din nou, arătându-și gingiile roz: "Sunteți prea amabil, domnule locotenent. Vă urez
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
așadar să-l trimită pe învățător la plimbare! Dar până la urmă, își făcu apariția. Palidă (se vedea chiar și la lumina stelelor, nu mai era lună) și obosită. Nu s-a scuzat, a explicat doar că a trebuit să-l liniștească pe un băiat care avea să fie operat mâine. Are încredere doar în mine. De altfel eu l-am învățat să nu-i fie rușine de trupul lui. La început, îi era jenă de poluțiile nocturne, le ascundea, se frământa
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
petrecute atunci se amesteca în poveștile ei cu fricile din prezent, întrupate în necunoscutul căruia i se scurgeau ochii după mașina ei de cusut și pe care numai prezența locotenentului îl împiedica, deocamdată, să treacă la fapte. Ca s-o liniștească, Filip îl punea pe Ion să doarmă la vilă în nopțile când el era pe zonă. Soldatul își învârtea atunci arma încărcată prin aer, pe dinaintea doamnei Segal, cu un surâs de copil care intră în joc: "Numai să vină, îl
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nu vine la școală, deși i-am cumpărat pantofi, și poftim!" Comisarul se resemnă să îndure reproșurile soției lui, de obicei însoțite de o ploaie de crătiți, decât să piardă petrecerea de la șeful de gară. "O să-i explic", oftă el. Liniștește-te, de data asta ai martori demni de încredere, nu ca data trecută, un pescar băut care a dat înapoi sub amenințarea unui sucitor de patiserie! Șeful de gară reuși să pună grupul în mișcare înainte ca învățătorul și comisarul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
asta. Hector, care scâncea trecând de la unul la altul, curios să știe ce se spunea de rău pe seama lui, veni să se așeze în fața fetiței și scheună în semn de somație. Nel își trecu brațul în jurul gâtului lui să-l liniștească. "S-a recunoscut în portret", îi asigură ea și, întorcându-se spre Filip, îl întrebă cu o voce care îi sugera că nu se lăsase păcălită: "Știi ce mi-a adus Moș Crăciun?" El îi răspunse pe același ton: "De unde
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ca un caliciu ultimele raze ale apusului. La câteva zile după "incident", Constantin i-a explicat, în restaurantul gării, că tânăra fată avusese, Dumnezeu știe de ce, un fel de criză, dar că, mulțumită mai ales Caterinei, părea să se fi liniștit acum. Și-au bătut amândoi capul să vadă în ce fel și-ar putea relua locotenentul vizitele. "Să-i aduc un buchet de flori?" "Nu, n-ai făcut nimic care să ți se ierte, și ea s-ar simți și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sunt pe insulă, dar deocamdată nu avansează, iar noi am primit ordin să încetăm orice rezistență și să începem retragerea." Lillișu, cu obrazul boțit de somnul întrerupt, izbucni în plâns și se atârnă de gâtul locotenentului. Încercă zadarnic s-o liniștească, nu se desprindea de el, dar el nu avea timp de pierdut. Se desfăcu oarecum brutal: "Mă grăbesc. Căpitanul a murit azi noapte într-un schimb de focuri și sunt însărcinat să-i expediez cadavrul." "A murit căpitanul Marinescu! țipă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
că vine! Stai puțin, în ce zi suntem azi?" Se întoarse spre calendarul de perete, dar un curent slab de aer făcea să tremure, ca apucată de panică, foaia zilei. O zi de noiembrie 1956. Închise ușa și foaia se liniști: "Păi,se fac exact trei zile de când a expediat telegrama asta! Ia uite, am fi putut s-o primim după ce ar fi plecat, s-a mai întâmplat." Margareta tresări: "Arcadi nu s-a întors!" Dădu fuga la restaurantul care tocmai
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
îi acoperă vocea profesorală. Cântăreața se înclină adânc în fața publicului, înainte de a trimite, poznașă, bezele spre toate cele patru colțuri ale sălii. Mărunții responsabili sunt în delir. În sfârșit, dispare pe ușa bucătăriei ca să mănânce și ea, iar sala se liniștește. Viorelele, înviorate de căldură, exală o adiere înmiresmată care își ia zborul, sfioasă și nevinovată, prin aerul greu. Cu ochii mijiți, își apropie nasul să culeagă aroma parfumată a vestitorilor primăverii, dar un miros pătrunzător îi invadează brutal nările: "Pentru
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]