12,849 matches
-
intervenită la o petrecere de nuntă. Oricât de plăcută ar fi fost pupăceala cu pricina. Și chiar fusese foarte plăcută. De fapt, cea mai plăcută. Și, în realitate, fusese ceva mai mult decât o pupăceală. Chipul lui Alice s-a luminat datorită amintirilor. Jake stătuse întins pe iarbă și o privise în timp ce ea se îmbrăcase în repetate rânduri. Apoi, tocmai când Alice își încheia ultimul nasture și-și netezea ultima cută a costumului, Jake o trăsese de fiecare dată din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fi reluat după câteva săptămâni, dacă nașterea a fost fără complicații. Câteva săptămâni! a gâfâit Martha. —Exact! a spus strălucind Lotti. Vaginul se recuperează uimitor de repede. Bărbatul de lângă Martha, un avocat cu părul cărunt și cam răruț, s-a luminat vizibil la auzul acestor cuvinte. Laura părea și ea mulțumită. A clătinat din cap și s-a uitat veselă împrejur. Hugo i-a evitat dinadins privirea. Apoi toată lumea a tăcut. —Altceva? a intervenit Lotti. După care a zâmbit. Atunci ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu erau prea multe. Desigur, așa cum era de așteptat, inițial Jake se opusese. —Nu pot să accept, insistase el. —Dar eu vreau să ți-i dau. Vreau ca, în sfârșit, să fac cu ei ceva folositor. Chipul lui Jake se luminase arborând o expresie extatică de acceptare. —Al, ești un înger! Nu fi prostuț! Altfel ar sta de pomană. Și oricum, nu sunt numai banii mei. Acum suntem căsătoriți, îți amintești? Deși ceremonia rapidă de la primăria din Manhattan se terminase cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Exact, a intervenit Jake lăsând în jos exemplarul din Numai Gunoi, rivalul inveterat al lui La Gunoi! Face parte din planul de naștere. —Plan de naștere? — Scrii ce fel de naștere vrei să ai și arăți planul la spital, a luminat-o Alice. — Nu cred că pe vremea mea exista așa ceva, a spus doamna Duffield. Din câte-mi amintesc, singurul plan era că te duceai la spital, iar copilul se năștea. —Vrei să-l vezi? a întrebat-o Jake, ușor provocator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
printre capcanele reprezentate de jucăriile împrăștiate peste tot. A scos un țipăt scurt atunci când și-a lovit genunchiul de un cub de lemn și a înjurat atunci când s-a izbit de ceva mare, din plastic, care, instantaneu, a început să lumineze și să cânte o versiune electronică a melodiei „Daisy, Daisy“. Hugo a recunoscut „Șarpele caraghios“ al lui Theo, o monstruozitate multifuncțională pe care cineva - probabil una dintre puținele persoane cu care Amanda nu se certase - i-o trimisese din America
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
era urât și vulgar, însă, dată fiind situația, Hugo i-a recunoscut evidentele avantaje. Lumina se pornea prin apăsarea unui buton mare, localizat pe capul jucăriei. Așa că Hugo a înaintat pe podeaua camerei, pocnind șarpele la intervale regulate ca să-și lumineze drumul și gândindu-se cu jind la pat. Theo, în schimb, îi dădea înainte cu urlatul. Era clar că nu avea de gând să adoarmă la loc. Hugo s-a uitat la ceasul de mână și a văzut că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
deșteptăciunea? l-a întrebat Hugo absent. Se chinuia să-și dea seama cum avea să reușească să îngrămădească în programul aglomerat din dimineața următoare o vizită la o librărie. Hugo spera că manualele de creștere a copilului aveau să-i lumineze acest univers întunecat. Neil a pus pe biroul lui o bucată de hârtie. — Ne-au trimis câteva, ăăă, condiții. Refuză să cumpere casa de la cineva care a fost divorțat. Nu acceptă ca în adresă să existe cifra trei, iar casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ușa și aprinse lumina. Sau, mai bine zis, se strădui să aprindă lumina, fiindcă drumul parcurs de degetul arătător i se păru foarte lung, aproape nesfârșit, comutatorul opuse rezistență, inițial, încercă să facă față asediului, apoi capitulă... Câțiva metri pătrați, luminați de un bec chior, rafturi cu detergenți, uite și mopul Luciei, odată am vrut să-l rup pe spinarea ei, dar nu mai știu de ce, totuși, eram foarte nervos, niște adidași jerpeliți care au prins perioada în care tu, scriitor
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
La volan, Detectivul desfăcu o lamă de gumă și o introduse în gură. Îl urmări pe scriitor cu privirea. O umbră pe o șosea. Clătină din cap și țuguie buzele. - Prea multe coincidențe. Aici e ceva necurat... Displayul laptopului se lumină brusc. Acel fișier se deschise, iar prima frază plecă de la capăt de rând. Alineat. Times New Roman, justify, font 14. Un nou pasaj... Alte vieți. O nouă moarte. 3 Detectivul îl văzuse cum se îndepărtează de-a lungul șoselei, alergând
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ideea. Un stâlp căzut peste Land Rover. De unde știu eu că în acel Land Rover să aflau o huidumă și șeful ei cu tatuaj pe mână. Nu știu. Numai pentru că Magicianul a spus asta? Fii serios.. Trecu pe lângă o vitrină luminată a giorno în care străluceau manechine îmbrăcate în desuuri provocatoare. Ciorapii negri, cu portjartier, îi atraseră atenția pentru câteva fracțiuni de secundă - și-o imagină pe Lucia, instantaneu, iar gura se umplu de salivă -, iar el trecu mai departe în timp ce
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
scenă, în locul aceluia, cu saxofonul între mâini, cântând numai pentru ea, o seară întreagă, o viață întreagă, o eră... Observă paharul plin. Nici nu sesizase revenirea chelnerului, firesc, de altfel, era acum un saxofonist transfigurat, aplecat deasupra instrumentului, pe scena luminată de un singur proiector, ceilalți consumatori au plecat, e târziu, doar ea, picior peste picior, trăgând din țigară (o aprinsese, în cele din urmă, buzele/plămânii ceruseră imperativ o nouă repriză, parcă ar face dragoste cu un personaj obscur, numit
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
presupune următoarele condiții: să nu se excludă un izvor din partea celuilalt izvor; trimiterea implicită și explicită a unuia la celălalt; să nu se afecteze integritatea reciprocă prin această trimitere. Vorbind în termeni etico-epistemologici, cunoașterea morală este rodul unui proces rațional, luminat de credință, care rămâne în cadrul limitelor și posibilităților cognoscitive umane, dar care află în credință punctul de referință esențial pentru o auto-plasare teologică. Această noutate, din punct de vedere terminologic, constă în cele două expresii: „lumina evangheliei” și „experiența umană
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
ținând cont de încrederea pe care Dumnezeu o are în noi și obișnuindu-ne să acceptăm că Dumnezeu crede în noi în mod necondiționat. Această realitate contribuie în mod substanțial la creșterea stimei fata de noi și față de ceilalți și luminează persoana cu care ne confruntăm, dincolo de datele biologico - fizice, anagrafice, psihologice și comportamentale, și confirmă că ea (persoana) este un „frate” pe care sunt chemat să-l primesc ca pe un dar. Sensibilitatea interioară a omului se manifestă prin chipul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
inginer la Fabrica de rulmenți din Bârlad. Era pe-nserate, când el intră în magazinul alimentar din str. Cetinei, pentru mici cumpărături. Peste puțin timp, ușa se deschise și în prag apăru o tânară foarte frumoasă, corpolentă, cu fața toată o lumina. Era Vasilica... doamna de la biblioteca tehnică a fabricii. La vederea ei inima îi tresări și începu să-i bată mai tare... O salută și îi oferi rândul în față... Ea îi mulțumi, toată, îmbujorată. El dorea mult s-o cunoască
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
trimis de Hefaistos, zeul mărilor. ”- Și, Perseu nu-i tot o stea ?!” Întreabă ea. ”- Da, ca și Cassiopeea și Andromeda...!” ”- Deci..ființe pământești preschimbate în constelații!” observă ea. ”- Da !... În lumina legendelor!” adaugă el. Vasilica îl urmărea fascinată... cum se lumina în vorbele lui simple, obscuritatea cerului... cum deveneau atât de clare acele constelații îndepărtate de mii de ani lumină, până la marginea universului, care, ei i se păreau de nepătruns în nemărginirea lor. Vedea acum, cu limpezime, spectacolul magnific pe care
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
zeiță. Era frumoasă... frumoasă, ca o salcie înflorită primăvara. I-a surâs, s-a aplecat și acoperind cerul cu surâsul ei, l-a sărutat. El a închis ochii, dar vedea mai departe acel surâs care trecea de el și îl lumina ca o făclie. O netezi pe creștet... părul ei mirosea a busuioc și levănțică. Ea aștepta tulburată. Trupul ei tânăr dogorea sub dezmierdările lui. ta ca un zid peste care nu se trece. Oare, ce taină... te întrebi ?! De ce, oare
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și nouă, să cunoaștem împărăția lui Dumnezeu, să o primim și să o răbdăm: ”Impărăția Mea nu e din lumea aceasta” a spus Mântuitorul. Să ne rugăm ca Împărăția lui Dumnezeu să vie la noi, în chipul adevărului etern care luminează și descoperă toate!” a spus gândul. ”Facă-se Voia Ta...” Se rugă Iorgu... ”- Voia lui dumnezeu este libertatea prin care ni se îngăduie libertatea noastră omenească cu toate urâciunile din voia noastră. Avem Voia lui Dumnezeu să ne liberăm voia
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
sufla rece și crengile desfrunzite ale cireșului din fața ferestrei, se ciocneau între ele cu sunet uscat. - Se-năsprește vremea!... murmură Iorgu, lăsându- se pradă gândurilor. Pe cer, drept în creștet, o stea a tras o dâră albă pe răbojul cerului luminând liniștit, și dispăru stinsă în întuneric. ”- A murit un om!” i-a șoptit mintea, rar, ca o făptură sleită. - Așa îmi spunea bunica Ileana, pe prispă seara la Zahorna, când eram copil! Gândi el uitându-se pe cer. Totul în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Sugrumat de rămășițele scheletice ale vieții lui de altădată ce aruncau umbre macabre... Erau doar frânturi din trecut, amintiri dureroase care se agățau de el ca niște pânze de paianjen. Speranța, însă, era reală. Strălucea mai tare decât stelele care luminau cerul în acea ultimă noapte tăcută de noiembrie... Acum, în timp ce privea resturile vieții, pe care ar fi putut s-o aibă, își dădea seama că nu era vorba numai de o simplă iubire. Mai mult... Era vorba de sacrificiu... despre
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mititel Mititel înfăsățel... ” În seara asta, Dumnezeu s-a născut pentru toți de-o potrivă, bogați și săraci... Căci, Crăciunul este bucuria care se răspândește în lumea întreagă... este iertarea și iubirea pe care Iisus ne-o dăruiește și ne luminează inimile și casele noastre. ”... Si v-aduc pe Dumnezeu; Florile dalbe... Să vă mântuie de rău; Florile dalbe... ” Și pentru a noastră mântuie se va răstigni pe Cruce, din lemn de măr... Florile-s dalbe, flori de măr... ” Pentru răscumpărarea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Doamne, pentru că sunt fără putere, vindecă-mă. Sunt obosit de geamătul meu, toată noaptea îmi moi patul cu lacrimile mele... Păzește-mă, Dumnezeule, pentru că în Tine mă încred. N-am niciun bine în afară de Tine! Pedepsește-mă, Doamne, pentru nelegiuirea mea! Luminează, Doamne, întunericul meu.! Dumnezeul meu, Dumnezeul meu! Pentru ce m-ai părăsit și stai departe de cuvintele geamătului meu?! Te strig ziua și noaptea, și nu am odihnă! La Tine, Doamne, îmi înalț sufletul! Intoarce-Te spre mine și îndură
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Nu mai e nicio scăpare... trebuie să mor?!... Doamne, fă-ți milă de mine, facă-se Voia Ta, Doamne... Iartă-mă, Doamne... Tatăl nostru, carele ești în Ceruri...!” se ruga ea fierbinte în gând. Era în miezul zilei de Sânziene... Soarele lumina strălucitor în dreptul amiezii. Lângă pat, în genunchi, Sora Elisabetta și Sora Tereza, neclintite în așteptare, îi urmăreau cu ochii în lacrimi orice tresărire pe chip, orice urmă de viață. ”- Dă-ne un semn, doamna Maria!... o ruga Maica superioară, cu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
răsuflet al pământului... ”- Băiatu, Băiatu... mai spune-mi despre Andromeda și Casiopeea!” - Fata... Fata!... Cât aș fi dorit să te așez eu lângă ele! Murmură bătrânul cu lacrimi în ochi. Când Vasilica a pășit pragul casei din Cetinei, s-a luminat toată casa dintr-o dată! își zise el. - Dacă aș intra în Sfântul, Sfântul Rai, și nu te-aș găsi acolo, aș părăsi Raiul!... I-a spus, odată demult, Iorgu. Ei i-a plăcut. Dar, când au fost toatea astea?!... Ieri
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
dulcei tinereți pierite. Era durere și amărăciune pe fața și în glasul bătrânului. Oricum, era stăpânit de adânci regrete și neâmpliniri... Pentru a le ști, înseamnă a te purta prin toate cotloanele minții lui, ca să-ți povestească viața lor. Se lumina de ziuă. Prin fereastră se strecurau zorile. Lacrimile îi curgeau liniștite pe fața-i îmbătrânită. Fulgerat de o presimțire rea, pândea zorile. ”- Facă-se Voia lui Dumnezeu!” Se rugă el în gând și o frică cumplită se innămoli în ochii
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
l-a atins mila lui Dumnezeu. Renăștea la viață odată cu totul din jur. Iorgu se trezi din vis, strigând... Fata, Fata...!”. Inima începu să-i bată mai tare în piept... și, într-o clipă pricepu rostul suferințelor lui... Afară, se lumina de ziuă... Prin fereastră se strecurau zorile. Era în ziua de Cuvioasa Paraschiva... ...În cimitir. A doua zi de Sf. Dumitru... Vremea sta într-un picior... În genunchi pe marginea mormântului, cu ochii spre cer, Iorgu se ruga pentru iertare
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]