8,959 matches
-
comportamentale; • să decidă în anumite situații conflictuale; • să învețe să abordeze problemele legate de conflict; • să amelioreze relațiile între/ cu semenii; • să fortifice/ dezvolte capacitățile de a face față situațiilor conflictuale; 15 • să accepte/ atingă libertatea schimbărilor. Medierea este o meditație, o negociere asistată. Poate fi învățată și aplicată de către copiii din învățământul primar până la persoane de vârsta a treia. Succesul medierii va fi cu atât mai mare cu cât se va lucra în echipe de câte doi. 2. Scopul medierii
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3041]
-
aș lumina oglinda, / în care se privește îngerul” (Acolo unde plânsul nu atinge moartea, 1997). Antimetafizica (1985) e o carte de inițiere în starea de poezie, care dezvăluie resorturi intime ale creației lui Nichita Stănescu: experiențe și intuiții originare, revelații, meditații, lecturi. Cealaltă carte despre poet, Nichita Stănescu, atât cât mai știm noi (1989), conține mărturii, provocate, ale unor apropiați ai poetului: Ioan Alexandru, Cezar Baltag, Aurel Covaci, Florin Mugur, Eugen Simion și alții. SCRIERI: Iubire de pietrar, pref. Dan Grigorescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
nu au fost puține și că au purtat nume ilustre Aristotel, Quintilian, Lamy, Dumarsais, Fontanier, iar, foarte aproape de noi, grupul de la Liège al cărui succes traduce de fapt necesitatea unei resuscitări -, paragrafele consacrate retoricii constituie o lungă și foarte oportună meditație asupra metaforei, de pildă, și totodată o explicație consistentă a privilegierii vechii discipline. Întrucât suntem preveniți că postmodernismul avea să fie studiat în cadrul producției discursive ceea ce înseamnă că în discurs trebuie căutate și găsite trăsăturile ce conferă identitate postmodernismului -, capitolul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
15-48. Menționăm că în cronologia utilizării termenului postmodernism la noi, Ion Bogdan Lefter consideră că probabil primul care a folosit termenul este profesorul, eseistul și traducătorul anglist Ștefan Stoenescu în prefața "Poemul ca gest" la traducerea din Frank O'Hara, Meditații în impoderabil, Editura Univers, București, 1980. 89 A se vedea Magda Cârneci, Art of the 1980's in Eastern Europe. Texts on Postmodernism, Editura Paralela 45, București, 1999. 90 Ibidem, pp. 39-90. 91 Comentând aceste atitudini în receptarea postmodernismului, descrise
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
descurajeze, ci să-și așeze locuința în stâncă (cf. Ct 2,14) și să se odihnească în milostivirea lui Cristos, care pe cruce a făcut pocăință pentru noi și a pătimit pentru slăbiciunile noastre. Alții sunt capabili să se dedice meditației, să citească și să se roage, și cu aripile rațiunii și ale inteligenței se înalță la cele cerești. Aceștia pot fi comparați cu lăcustele, datorită saltului contemplației și a zborului, a experienței sublime de viață. Iar alții merg să predice
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
puternici și a locui mereu la curtea principilor sunt lucruri contrare cu perfecțiunea Ordinului Fraților Minori. 37. A venit și fratele Henry de Burford care, pe vremea când era încă novice și cantor la frații din Paris, a compus în timpul meditației următoarele versuri împotriva ispitelor pe care voia să le respingă: «Tu, ce ești frate minor, să nu râzi nicicând, fiindcă îți sunt mai potrivite lacrimile; fă ca viața ta să corespundă numelui tău. Minor ești cu numele: să fii la
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
să vocifereze, iar cei din partea opusă s-au comportat în același fel. Papa, tulburat, le-a ordonat să tacă și le-a spus: «Acesta nu este un comportament demn de persoane consacrate». Apoi, rămânând așezat timp îndelungat, în liniște și meditație, i-a lăsat pe toți înmărmuriți. Între timp, cardinalul Rinaldo, protectorul Ordinului, i-a sugerat în mod deschis fratelui Elia să-și dea demisia în mâinile papei. Dar acesta a răspuns în mod public că refuza propunerea. Atunci papa, lăudând
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
mare evlavie cuvintele Evangheliei. A compus o operă foarte utilă despre lucrarea Unum ex quatuor, a lui Clement, și s-a îngrijit ca Expositio, compusă de același autor, să fie transcrisă în întregime pentru Ordinul său. El dedica mult timp meditației, mai ales după rugăciunea de dimineață, și nu a mai voit să asculte spovezile fraților și nici să facă colocvii în timpul nopții, așa cum făcuseră predecesorii săi. A afirmat că, așa cum este mai grav să dai sfaturi rele referitor la modul
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
-lea, din perspectiva unui străin - respectiv a francezului Simon, preceptorul familiei Martular. Dar, de fapt, scopul romanului nu este acela de a reface, pe baza documentelor de epocă, evenimentele și atmosfera mijlocului de secol, ci mai ales să incite la meditație asupra consecințelor nefaste pe care le comportă puterea asupra individului. Cu Îngeri maculați, C. revine la genul scurt. Nuvelele cuprinse în acest volum nu constituie (cum se întâmplă deseori) nucleul unui posibil roman, ci sunt ele însele monade de sine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
decât să ghiciți soluția corectă. La fel de bine ați putea să abordați lucrurile Într-o manieră profesionistă. Transformarea eșecului În victorie 1. Mai Întâi, cugetați profund. Înainte să căutați alte puncte de vedere, acordați-vă timp să meditați singur asupra problemei. Meditația este arta de a gândi limpede o problemă, cântărind toate posibilitățile și lăsând judecățile pentru mai târziu. Nu vă grăbiți să trageți concluzii; dezvoltați-vă mai Întâi o perspectivă originală și clară. 2. Porniți de la o fundație solidă. Identificarea corectă
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
stârnește reacții contradictorii: pe de o parte, „articole de nivel școlăresc”, volum „cu desăvârșire neinteresant” (Nicolae Manolescu), pe de alta, „nu este o carte pentru minți leneșe” (Mihai Ungheanu). Cea de-a doua culegere, Viciul nepedepsit (1994), conține mai întâi meditații asupra clasicilor (Eminescu, I.L. Caragiale, G. Călinescu), cu accente și interpretări noi, dovedind un spirit critic liber și neinhibat de bibliografia abundentă. Într-o altă secțiune sunt grupate studii despre trei poeți contemporani - Nichita Stănescu, Grigore Hagiu, Traian T. Coșovei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288114_a_289443]
-
cit.). Scrisul este, dar, un Învăț și o a doua natură. Scriptorul este un om Învățat și un om folositor. Heliade nu rămîne, se știe, la aceste noțiuni modeste, ambițiile lui sînt infinit mai mari, dar, În poezie și În meditațiile lui critice, nu ignoră latura profană a scrisului: aceea legată de știința de a face, de a Întemeia. Atît de profund este la Heliade acest gînd, Încît mitul care se afirmă cu cea mai mare vigoare În poezia lui, indiferent
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din care am citat versurile de mai sus, are În opera puțină și stîngace a lui Alecu, valoarea unei Încercări de filozofie asupra erosului. Impactul cu obiectul fiindu-i din pricini diferite interzis, poetul caută accesul spre el pe calea meditației. El vrea să intre În profunzimea lucrurilor și să descopere relația dintre ele, cum și mărturisește În limba lui Împleticită și savuroasă: „Căci intrăm În adîncime Și dă tîlmăciri mulțime.” Primul element al acestei tîlmăciri este el (care de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
față Au fireasca-a lor putere Să mîngîie o vedere. Acest dar al frumuseții Cu al apei și-al verdeții Avînd și singurătatea Face rai pustietatea.” În fine, cum arată și versurile de mai sus, nici apa, nici verdeața, nici meditațiile omului delicat și subțire n-ar avea haz de n-ar exista al treilea factor, elementul coagulant, marea miză: frumusețea care se arată sub Înfățișarea unui chip de femeie. Este obiectul terorizant și fascinant de care am vorbit mai Înainte
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
unui deal lin, nu departe de o „gîrliță”, deasupra unei vîlcele Înflorite, unde mieii „pasc, alerg, se joc, șăd”. Este peisajul clasicei pastorale. Iancu Îi adaugă bucuria muncii agricole, plăcerile cinegetice, pescuitul, lectura, satisfacțiile gastronomice și, element nou În poezia meditația asupra făpturii care Învârte totul de sus: „Muncă, luptă, călărie, Jocuri, umblete pe jos, Mă-ntăreau cu veselie Și-mi dau-nvederat folos. Curăția și măsura Masa mea Împodobea, Mulțumea stomah, ochi, gura; Dar mă sătura d-abia... .............................................. De-amănunt privind
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
al zidurilor se aude mai clar, tot astfel tînguirea lucrurilor omenești. O Întunecare progresivă, corespunzînd accelerării reflecției, poate fi percepută În versurile din Rumurile TÎrgoviștei. Cu cît obiectele Își pierd contururile reale și plonjează Într-un mister grav, cu atît meditația merge mai adînc și jalea devine mai puternică: „Acest trist glas, ruinuri, pe mine m-au pătruns.” În Înserare, limbile ceasornicului se mișcă mai Încet. Privirea trebuie să aibă vreme să se plimbe peste lucrurile armonioase din jur și să
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
care corespunde estetic pătrunderii Într-o convenție literară prestigioasă. Luntrea bătută de furtuni este o imagine curentă În poezia timpului. CÎrlova a ținut astfel să Încoroneze poemul său și să-și Înnobileze jalea printr-o referință din afara spațiului său de meditație. Acela sugera o statornicie, marea (un spațiu străin) dublează sugestia insecurității și limitează perspectiva salvării. VI Ion Heliade Rădulescu. Trei verbe esențiale: a crea, a plasma, a edifica. Impaciența și lăcomia acumulării „În sfîntul meu nesațiu, delirul meu cel mare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
expozitivă, moralizatoare. Există Însă și altă retorică (aceea din poemele vizionariste) care este mai nebună, mai ambițioasă. Acolo căderile estetice sînt mai mari dar și zvîcnetul creației este mai puternic. Poemul are o construcție limpede: Întîi cadrul general (peisajul, locul meditației), după care intră actorul (subiectul, cel ce evocă trecutul zidurilor), din nou cadrul, cu introducerea, acum, a unor elemente premonitoare, specifice romantismului negru: umbrele care „trec și retrec”, păsările de noapte, zidurile ce se lățesc etc; urmează invocația (justificarea temei
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Într-o lamentație obosită, cu slabe mijloace figurative. Comparația poeziei cu glasul preacobitor al cucuvăii, vestala acestor ziduri mucede, nu este deloc nouă. Poemul se Încheie, Într-o notă mai energică, cu vestirea zorilor. De remarcat că Heliade dă deseori meditațiilor sale asemenea Încheieri Întăritoare, dovadă că el atribuie poemelor și o funcție pedagogică. Strofele finale din O noapte pe ruinele TÎrgoviștei reiau cadrul de la Început sub o altă lumină: „Ss! Clopotul s-aude! E ceasul după urmă? Îngerul pocăinții cu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
RÎul adapă cîmpul ce rouă Însmăltează, Răcoarea dă viață și stelile albesc. Turme, cai, dobitoace la apă se coboară, Clopote bat, se scutur, cu-al dimineții zvon; La vîjÎitul morii undele se-nfășoară, Deschis e ochiul zilei acum pe orizon.” Meditația Începe la ceasul Înserării (ora romantică a contemplației) și se termină odată cu ivirea luminii matinale, În zvonul dobitoacelor ce coboară la apă. Ea antrenează un număr de elemente materiale (soarele, muntele, dealurile rîpoase, rîul șoptitor, cîmpia, astrele, ruinele, evident, vegetația
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Într-un cămin-originar (acela din Anatolida). Locul ideal, deplin securizant, este așezat „sub tinda omnipotenței”, acolo unde se află tronul divinității. Dar acest spațiu-matrice este inaccesibil ca și spațiul adamian deschis În Imnul creațiunii: modele pierdute, teme, În poezie, de meditație tristă și de reverie euforică. În peisajul evului de cremene sînt, totuși, cîteva locuri care satisfac nesațiul lui Heliade și statornicește, pentru o clipă, nestatornicia, disponibilitatea lui. Am citat deja tabloul cîmpenesc din Zburătorul, cu acea senzație de vitalitate calmă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
plumbul) datoriei se afirmă pe acest teren delicat mai hotărît decît În alte domenii. Discursul Îndrăgostit al lui Ion Heliade Rădulescu este, În esență, un discurs moral, antipatic moral, plin de sfaturi și de restricțiuni. Într-o Elegie din volumul Meditații poetice (1830), el se adresează deja soției, „tovaroș vecinie”, de care l-a legat o lege sfîntă. Totul e statornicit, pecetluit, doar amintirea mai reține „minutul cel fericit” cînd tînărul zărise ființa scumpă și ființa-i spusese cu decizie: „Tinere
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și nu evadează din ea decît pentru a-i dezvolta partea morală. Trecerea de la intenție la faptă nu implică un dramatism, o agresiune asupra formelor ostile. Cu toată spaima (teoretică) pentru libertățile prea mari ale dialectului În care scrie, autorul meditațiilor patriotice și al satirelor nu pare a Întîmpina obstacole În calea intențiilor sale: formele se supun, ideile „drepte și Înalte” Își află ușor expresia trebuitoare. Înălțarea, mărirea obiectului poetic presupun o lepădare a lui de culoarea și densitatea materială. Sensibil
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pure convenții literare. Muzicalitatea versurilor le face uneori (observă just G. Călinescu) grandioase. Intervine, apoi, un al doilea aspect. Alexandrescu se adresează cu consecvență trecutului (ruinelor), amintirii și, sub puterea impresiilor de călătorie prin locuri istorice, scrie poemele lui de meditație și reverie, privind „de departe” reliefurile materiale. Acest „de departe” pune o distanță Între eu și obiectul liric. O distanță care permite „mărirea”, „Înălțarea”, migăloasa scenografie a grandorii. Meditația, reveria se desfășoară la „ceasul nălucirii”, Într-un regim temporal favorabil
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
puterea impresiilor de călătorie prin locuri istorice, scrie poemele lui de meditație și reverie, privind „de departe” reliefurile materiale. Acest „de departe” pune o distanță Între eu și obiectul liric. O distanță care permite „mărirea”, „Înălțarea”, migăloasa scenografie a grandorii. Meditația, reveria se desfășoară la „ceasul nălucirii”, Într-un regim temporal favorabil „astei scene colosale de mărire”. Este regimul nopții, regimul prielnic fantomelor, tăcerilor pline de groază și al așteptării. Scenariul din puternicul poem Umbra lui Mircea. La Cozia este caracteristic
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]