9,544 matches
-
noiembrie 2007, de ziua prăznuirii Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir (8/27 octombrie), imediat după săvârșirea Sfintei Liturghii arhierești, a avut loc punerea pietrei de temelie a unei biserici noi și mai mari a așezământului monahal de către IPS Mitropolit Vlasie Mogârzan și PS episcopi Demosten Ioniță, Ghenadie Gheorghe, Sofronie Oțel, Iosif Mogârzan, Teodosie Scutaru, Flavian Bârgăoanu și Antonie Tătaru, în prezența unui numeros sobor de preoți și diaconi . Mănăstirea de maici de la Brădățel are ca hram sărbătoarea Izvorului Tămăduirii
Mănăstirea Brădățel () [Corola-website/Science/313053_a_314382]
-
care se adusese deja din 1809 o reproducere a Icoanei miraculoase a Maicii Domnului "Madona Neagră" de la Częstochowa (Silezia). Această icoană a fost venerată încă de la început ca Icoană făcătoare de minuni. În 1844, arhiepiscopul romano-catolic Francisc de Paula Pischtek, mitropolit de Lemberg (Liov), a înființat Parohia Cacica. Primul paroh a fost numit pr. Jerzy Mazanek. După datele furnizate de "Directoriul Arhidiecezei de Lvov", Parohia Cacica avea în 1867 în îngrijires spirituală un număr de 1.356 de catolici de rit
Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Cacica () [Corola-website/Science/313046_a_314375]
-
au înlocuit bucățile deteriorate din lemnul de chiparos. Meșterii de la Monetăria Statului, conduși de Vasile Vasile, au fost șocați când au găsit scris pe săculețul care învelea moaștele un blestem. Istoria consemnează că speriat că moaștele sfintei vor fi împrăștiate, Mitropolitul Cosma a rostit: "Poruncim cuvioșiei/ tale Arhimandrite chir Parthenie, Igumen Argeșului, să le pecetluiești într-un săculețu de bogasin nou lăsându- i afară numai mâna cea dreaptă pentru sărutarea norodului. și așa pecetluite să le/ așezi în sicriu. Și să
Sfânta Muceniță Filofteia de la Argeș () [Corola-website/Science/313111_a_314440]
-
în care citește și scrie poezii, având o bibliotecă personală renumită. Este fondatorul grupului Rugul Aprins de rezistență anticomunistă prin rugăciunea inimii sau isihia. Povestea Rugului Aprins începe în 1943 când armata română eliberează dintr-un lagăr din est pe Mitropolitul Nicolae al Kievului și pe duhovnicul său Ioan Culîghin. Ajuns în țară, Mitropolitul Nicolae este găzduit de prietenul său din perioada studiilor, Patriarhul României Nicodim Munteanu alături de duhovnicul său Ioan Culîghin, care aduce cu el de la Kiev două cărți, "Pelerinul
Sandu Tudor () [Corola-website/Science/313239_a_314568]
-
grupului Rugul Aprins de rezistență anticomunistă prin rugăciunea inimii sau isihia. Povestea Rugului Aprins începe în 1943 când armata română eliberează dintr-un lagăr din est pe Mitropolitul Nicolae al Kievului și pe duhovnicul său Ioan Culîghin. Ajuns în țară, Mitropolitul Nicolae este găzduit de prietenul său din perioada studiilor, Patriarhul României Nicodim Munteanu alături de duhovnicul său Ioan Culîghin, care aduce cu el de la Kiev două cărți, "Pelerinul rus", "Sbornicul" și o icoana făcătoare de minuni a Fecioarei Maria. Ioan Culîghin
Sandu Tudor () [Corola-website/Science/313239_a_314568]
-
Sălajului este Petroniu Florea. Catedrală Episcopiei Sălajului este biserică Sfântă Vinere. Credincioșii ortodocși din Bihor și Sălaj au aparținut jurisdicțional de episcopii sârbi din Banat și Arad până în secolul al XV-lea, inclusiv. În secolele XVI-XVII au aparținut, periodic, de mitropoliții Ardealului, de la Albă Iulia sau de episcopii de la Văd.. După apariția uniației în Transilvania, în Bihor păstorește episcopul ortodox, Petru Hristofor în perioada 1708-1712. După această perioadă, episcopia dispare pentru mai bine de 200 ani. Episcopia Oradiei este reînființata în
Episcopia Sălajului () [Corola-website/Science/314518_a_315847]
-
azimii de Paște. În perioada dinaintea pogromului, și profesorul și faimosul militant antisemit A.C.Cuza din Iași a fost invitat de Krușevan să țină la Chișinău un șir de conferințe împotriva evreilor. O delegație a evreilor a fost primită de mitropolitul Iakov Piatnițki, căruia i-au cerut să dezmintă acuzațiile pentru a împiedica actele de violență primise de Krușevan și partizanii săi. Însă mitropolitul nu a luat apărarea evreilor, ci, dimpotrivă, a declarat că „nu se poate dezminți faptul” că la
Pogromul de la Chișinău (1903) () [Corola-website/Science/313524_a_314853]
-
țină la Chișinău un șir de conferințe împotriva evreilor. O delegație a evreilor a fost primită de mitropolitul Iakov Piatnițki, căruia i-au cerut să dezmintă acuzațiile pentru a împiedica actele de violență primise de Krușevan și partizanii săi. Însă mitropolitul nu a luat apărarea evreilor, ci, dimpotrivă, a declarat că „nu se poate dezminți faptul” că la evrei ar exista o sectă, cea a hasidimilor, „care obișnuiește să bea în taină sânge de creștini în scopuri rituale”. Pe ulițele orașului
Pogromul de la Chișinău (1903) () [Corola-website/Science/313524_a_314853]
-
la începutul mileniului I o episcopie creștină, care a fost condusă de către Sf. Vasile cel Mare (370-379). Ales la data de 14 iunie 370 în tronul de episcop al Cezareii, Sf. Vasile a deținut în această calitate și rangul de Mitropolit al Capadociei și Exarh al Pontului, autoritatea sa întinzându-se între Munții Balcani, Marea Mediterană, Marea Egee și până la Eufrat. Sf. Vasile este considerat unul dintre cei mai importanți părinți ai Bisericii Ortodoxe și unul dintre cei mai mari teologi creștini, fiind
Locțiitor al Tronului Cezareei Capadociei () [Corola-website/Science/313542_a_314871]
-
însă în ierarhia bisericească bizantină s-a păstrat titlul onorific de episcop al Cezareei Capadociei. Pentru a se perpetua amintirea acestui scaun episcopal străvechi, Sinodul Patriarhiei de la Constantinopol, în timpul patriarhului Sofronie, a decis la data de 10 octombrie 1776, ca mitropolitul Ungrovlahiei (cu reședința la București) să poarte și titlul onorific de „locțiitor al Tronului episcopal din Chesareea (Cezareea) Capadociei”. Din anul 1925, acest titlu este purtat de către patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Primul mitropolit al Ungrovlahiei care a purtat acest titlu
Locțiitor al Tronului Cezareei Capadociei () [Corola-website/Science/313542_a_314871]
-
la data de 10 octombrie 1776, ca mitropolitul Ungrovlahiei (cu reședința la București) să poarte și titlul onorific de „locțiitor al Tronului episcopal din Chesareea (Cezareea) Capadociei”. Din anul 1925, acest titlu este purtat de către patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Primul mitropolit al Ungrovlahiei care a purtat acest titlu onorific a fost Grigorie al II-lea de la Colțea (1710-1787). Acesta a fost un erudit cărturar, remarcându-se prin tipărirea a zeci de cărți de slujbă în limba română, pe cheltuiala sa. A
Locțiitor al Tronului Cezareei Capadociei () [Corola-website/Science/313542_a_314871]
-
a purtat acest titlu onorific a fost Grigorie al II-lea de la Colțea (1710-1787). Acesta a fost un erudit cărturar, remarcându-se prin tipărirea a zeci de cărți de slujbă în limba română, pe cheltuiala sa. A primit titlul de mitropolit „titular” al Mirelor Lichiei (1748-1760), devenind apoi mitropolit al Ungrovlahiei (28 iulie 1760 - 18 septembrie 1787). El a îndeplinit misiuni diplomatice, între care și una la țarina Ecaterina a II-a a Rusiei, în fruntea unei delegații de clerici și
Locțiitor al Tronului Cezareei Capadociei () [Corola-website/Science/313542_a_314871]
-
al II-lea de la Colțea (1710-1787). Acesta a fost un erudit cărturar, remarcându-se prin tipărirea a zeci de cărți de slujbă în limba română, pe cheltuiala sa. A primit titlul de mitropolit „titular” al Mirelor Lichiei (1748-1760), devenind apoi mitropolit al Ungrovlahiei (28 iulie 1760 - 18 septembrie 1787). El a îndeplinit misiuni diplomatice, între care și una la țarina Ecaterina a II-a a Rusiei, în fruntea unei delegații de clerici și boieri munteni (1770). Ca urmare a relațiilor create
Locțiitor al Tronului Cezareei Capadociei () [Corola-website/Science/313542_a_314871]
-
lui Dumnezeu Domn Țării Moldovei, cu ajutorul lui Dumnezeu, a zidit de la ferestre în sus și a săvârșit-o în anul 7030 (=1522) a lunii noiembrie șase și a domniei sale al șaselea curgător și s-a sfințit de mâna Prea Sfințitului Mitropolit Chir Teoctist”". A fost destinată a fi noul sediu al Mitropoliei Moldovei și a fost pictată, atât la interior cât și la exterior, între anii 1532-1534, în timpul domniei lui Petru Rareș, programul iconografic fiind caracteristic monumentelor realizate în această perioadă
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
A fost destinată a fi noul sediu al Mitropoliei Moldovei și a fost pictată, atât la interior cât și la exterior, între anii 1532-1534, în timpul domniei lui Petru Rareș, programul iconografic fiind caracteristic monumentelor realizate în această perioadă. În 1579 mitropolitul Teofan de la Râșca a adăugat exonartexul (pridvorul). În anul 1564, domnitorul Alexandru Lăpușneanu a mutat capitala Principatului Moldovei de la Suceava la Iași, dar cu toate acestea scaunul mitropolitan a rămas în vechea capitală. Viitorii mitropoliți au condus treburile administrative ale
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
în această perioadă. În 1579 mitropolitul Teofan de la Râșca a adăugat exonartexul (pridvorul). În anul 1564, domnitorul Alexandru Lăpușneanu a mutat capitala Principatului Moldovei de la Suceava la Iași, dar cu toate acestea scaunul mitropolitan a rămas în vechea capitală. Viitorii mitropoliți au condus treburile administrative ale Mitropoliei fie din noua capitală, fie din Suceava. Biserica „Sf. Gheorghe” a rămas cu numele de vechea catedrală și era condusă numai de un proistos, care era și dichiul Mitropoliei. Mănăstirea era proprietară a moșiilor
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
Nou de la Biserica Mirăuți (unde fuseseră aduse de Alexandru cel Bun în 1402). Tot atunci a fost adăugat un pridvor și s-a construit turnul clopotniță de pe latura nordică a incintei. La a funcționat o școală teologică, sprijinită de marii mitropoliți ai vremii. Tot acolo au lucrat caligrafi, gravori în lemn și în metal, miniaturiști sau dascăli de limba română, greacă sau slavonă. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, domnitorul Antonie Ruset a construit chilii încăpătoare în jurul Bisericii
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
slavonă. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, domnitorul Antonie Ruset a construit chilii încăpătoare în jurul Bisericii Sf. Nicolae Domnesc din Iași, mutând reședința Mitropoliei Moldovei numai la Iași. În aceste case s-a mutat în anul 1677 mitropolitul Dosoftei Bărilă (1671-1674, 1675-1686), unul dintre cei mai mari cărturari români ai vremii. În toamna anului 1686, datorită evenimentelor politice din acea vreme, oștile regelui Jan Sobieski, care se retrăgeau din Moldova ca urmare a eșecului în campania antiotomană, l-
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
dintre cei mai mari cărturari români ai vremii. În toamna anului 1686, datorită evenimentelor politice din acea vreme, oștile regelui Jan Sobieski, care se retrăgeau din Moldova ca urmare a eșecului în campania antiotomană, l-au luat ca ostatic pe mitropolitul Dosoftei, împreună cu tezaurul Mitropoliei și cu moaștele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava. Ierarhul român a trăit în orașul Zolkiev (astăzi orașul Jovkva din Ucraina) până la sfârșitul vieții (în 1693). Biserica a fost restaurată de mitropolitul Iacov Putneanul între anii
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
luat ca ostatic pe mitropolitul Dosoftei, împreună cu tezaurul Mitropoliei și cu moaștele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava. Ierarhul român a trăit în orașul Zolkiev (astăzi orașul Jovkva din Ucraina) până la sfârșitul vieții (în 1693). Biserica a fost restaurată de mitropolitul Iacov Putneanul între anii 1751-1760. În anul 1775, Suceava și partea de nord-vest a Principatului Moldovei a fost anexată de către Imperiul Habsburgic. Cu toate acestea, a rămas sub administrarea Mitropoliei Moldovei, fiind metoc al acesteia și rămânând sub patronajul mitropoliților
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
mitropolitul Iacov Putneanul între anii 1751-1760. În anul 1775, Suceava și partea de nord-vest a Principatului Moldovei a fost anexată de către Imperiul Habsburgic. Cu toate acestea, a rămas sub administrarea Mitropoliei Moldovei, fiind metoc al acesteia și rămânând sub patronajul mitropoliților de la Iași. Mitropolia Moldovei și-a exercitat patronajul asupra bisericii „Sf. Gheorghe” din Suceava, vechea catedrală mitropolitană. Ea avea dreptul de a numi egumenul mănăstirii și pe slujitorii de la moaștele Sf. Ioan cel Nou, trebuind, în schimb, să asigure întreținerea
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
organizat aici o școală bisericească. În clădirile mănăstirii a funcționat o școală clericală din 1786 și apoi Institutul Teologic începând din 1826. În anul 1796 a fost înlocuită catapeteasma, cu acest prilej fiind demolat zidul despărțitor dintre naos și pronaos. Mitropolitul Veniamin Costachi, care a viețuit între anii 1821-1823 la mănăstire în timpul exilului său, a dispus efectuarea unor lucrări de restaurare în perioada 1827-1828 care au urmărit construirea unui zid de incintă, repararea chiliilor, acoperirea bisericii și a turnului clopotniță cu
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
din dispoziția guvernului austriac care a contestat dreptul de patronaj al Mitropoliei Moldovei asupra bisericii. Lucrările de restaurare au fost mult timp întârziate ca urmare a diferendumului dintre Mitropoliile Moldovei și cea a Bucovinei asupra patronatului bisericii vechii catedrale mitropolitane. Mitropolitul Iosif Naniescu a înaintat mai multe adrese (la 2 martie 1892, 8 februarie 1894 și 14 august 1899) către Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice căruia îi atrăgea atenția asupra necesității restaurării urgente a Bisericii „Sf. Gheorghe din Suceava”, restaurarea evaluată
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
anii 1898-1910, arhitectul austriac Karl Romstorfer a efectuat lucrări de restaurare a întregului complex mănăstiresc. Lucrările efectuate aici au avut ca finalitate: După finalizarea lucrărilor de restaurare, biserica „Sf. Gheorghe” a fost resfințită la 19 septembrie /2 octombrie 1910 de către mitropolitul Vladimir de Repta al Bucovinei și Dalmației, arhimandritul Ghedeon Balmoș, arhimandritul Ipolit Vorobchievici (starețul Mănăstirii Dragomirna) și un sobor de preoți. Mitropolia Moldovei a fost reprezentată de Al. Simionescu, protopresviter al jud. Botoșani, dr. D. Grigorescu, protopopul jud. Dorohoi, și
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
confecționată din brad sau fag). Cu prilejul lucrărilor de restaurare conduse de Romstorfer, acoperișul a fost realizat între anii 1904-1910 din țiglă smălțuită și colorată. În interiorul bisericii se intră printr-un pridvoraș adăugat pe latura nordică în anul 1837 de către mitropolitul Veniamin Costachi, care a înlocuit un altul mai vechi ridicat de mitropolitul Teofan de la Râșca în anul 1579. Ușa de intrare în pridvor se termină printr-un arc în acoladă, portalul de trecere în pronaos se încheie în arc frânt
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]