10,211 matches
-
rubrici. W. Sommerset Maugham, de exemplu, a ținut vreme de nouă ani una, în America sunt autori faimoși care scriu la ziar texte cu subiect social. De altfel, am învățat care este locul în noua presă al acestui tip de narațiune scurtă, așezată între pamflet și povestirea clasică din America. Acolo sunt agenții care vând pentru publicațiile regionale astfel de texte cu caracter social. Și eu mi-am spus: asta știu să fac, asta voi face și eu acasă. Dar sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
cercetarea asupra inspirației cognitiviste, se străduiește să pună în evidență schemele antrenate de individ în prelucrarea informației. Construcția realității politice, cu mecanismele sale de reificare și de instituționalizare a sensului, se realizează prin comunicare; sub toate formele sale (informație, argumentație, narațiune, ilustrare etc.) se elaborează și se difuzează clasificările (Schütz), definițiile situației (Thomas), etichetarea (Becker) care vor orienta schemele percepției politice. Principalele curente care plasează comunicarea politică într-un cadru interpretativ sînt deci interacționismul simbolic, etnometodologia, dramatismul și narativismul 25. Atunci
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
comunicării didactice 44/educaționale de aici, un alt concept cheie: adaptarea 45; (b) un caracter "programat" (prin Programe, planuri de învățământ, proiecte didactice cf. Dospinescu, 1998, p. 71); c) utilizarea a diferite forme discursive: expunerea, argumentarea, demonstrația, explicația, exemplificarea, descrierea, narațiunea etc. (cf. Dospinescu, 1998, p. 71; Sălăvăstru, 1996, p. 10 etc.); (d) asumarea opiniilor unor locutori anteriori (Bayon & Mignot, 2000, p. 100) de exemplu, profesorul transmite idei, exemple aparținând unor specialiști din diferite domenii. I.2.2. Strategii discursive Strategia
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
pagini din această lucrare, efectuate fără autorizația editorului este ilicita și constituie o contrafacere. Sunt acceptate reproduceri strict rezervate utilizării sau citarii justificate de interes științific, cu specificarea respectivei citări. CUVÂNT ÎNAINTE Istoria - știm foarte bine acest lucru - este o narațiune construită de specialiști din mărturii și vestigii ale trecutului. Deseori, cercetarea istorică este pusă în mișcare de subiecte apropiate de noi, contemporane, cum sunt numite de obicei, motiv pentru care relatările istorice pot fi într-o permanentă reconsiderare, reconstruire și
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
care miroase a „zei și morminte”, a ritualuri pe jumătate uitate, a urme imperceptibile ochiului cinic și profan, pe care doar punctele de întîlnire între lumi paralele le revelează cunoscătorului, pulverizînd fatalitatea discontinuității temporale. Căci timpul este eroul principal al narațiunilor lui Eliade, vehicolul acelei «realități iraționale». Pătrunderea în acest univers al rupturilor de nivel se săvîrșește, mai întîi, prin nuvela La Țigănci, care ne aruncă într-o lume ce-și are propriile legi, unde ni se comunică un mesaj disimulat
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
un șir de acte și transformări ce corespund următorului sistem de categorii teoretice : a. alegerea operei literare; b. atitudinile valorizatoare cultural estetice față de textele literare alese; c. transmutarea cinesemiotică a textului literar; d. nouă structură a operei filmice; e. reconfigurarea narațiunii; f. afirmarea unei noi viziuni auctoriale asupra lumii; g. remodelarea stilistica. Dacă avem în vedere că fenomenul de ecranizare nu este o traducere dintr-o limba naturală în alta, ci transmutare dintr-un sistem semiotic în altul, putem trage concluzia
Creaţia literară şi varianta ei ecranizată. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adina Durbacă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1357]
-
și investigarea eroului, jocul de scenă, bazat pe principii fotodinamice. Factura confesionala a românului îndeplinește o functie cognitivă. Structura generală a operei literare se înfățișează că o stratificare în adâncime (stratul fonetico-lexical, stratul semantic, cel obiectual, stratul imaginii, cel al narațiunii interioare și exterioare. Fragmentul literar se actualizează istoric prin opera ecranizata. Opera literară: “. . . între timp, enervat că ea asculta cu atenție pasionată, de-i deveniseră ochii strălucitori de tot, ce spunea el, am căutat să prind cu urechea. Îi explică
Creaţia literară şi varianta ei ecranizată. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adina Durbacă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1357]
-
dobândește în fragmentul studiat patru funcții dintre care primele trei descriptive și a patra dramatică. d. Elemente narative că forme ale conținutului semnului/limbajului literar. Una dintre formele esențiale ale conținutului, pe care textul literar o oferă filmului, o constituie narațiunea. e. Elemente semantice, aspecte ale formei expresiei semnului. Transmutarea narațiunii provoacă transmutări în sfera sensului. Personajul Ela, obiect iconal animat, devine în film personaj vizual concret, care utilizează anumite coduri de comunicare. f. Viziunea artistică asupra lumii, forma totalizatoare a
Creaţia literară şi varianta ei ecranizată. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adina Durbacă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1357]
-
descriptive și a patra dramatică. d. Elemente narative că forme ale conținutului semnului/limbajului literar. Una dintre formele esențiale ale conținutului, pe care textul literar o oferă filmului, o constituie narațiunea. e. Elemente semantice, aspecte ale formei expresiei semnului. Transmutarea narațiunii provoacă transmutări în sfera sensului. Personajul Ela, obiect iconal animat, devine în film personaj vizual concret, care utilizează anumite coduri de comunicare. f. Viziunea artistică asupra lumii, forma totalizatoare a conținutului semnului literar. Amplificarea deosebirilor semantice amintite este accentuată și
Creaţia literară şi varianta ei ecranizată. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adina Durbacă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1357]
-
spectatorul este destinatarul secund al enunțului; Oralitatea - calitate a stilului unor opere literare de a părea vorbit, prin folosirea unor elemente de limbă vorbită, care dau expunerii un caracter spontan și viu, atât în dialogurile dintre personaje, cât și în narațiunea propriu-zisă. Oralitatea este caracterizată prin prezența expresiilor și a zicerilor populare, colocviale sau prin mărci ale dialogului. în dialogul dramatic, oralitatea este sugerată pe baza unei selecții din trăsăturile specifice limbii vorbite. Replică - enunț de întindere variabilă, rostit de un
Cercul de artă dramatică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
schimbul de replici, adesea și acțiunea. Cele mai importante tipuri de texte dramatice - comedia, tragedia și drama - ilustrează însă, de regulă, integral trăsăturile menționate. Tragedia - una dintre principale specii dramatice, cu originea în Grecia antică. Tragedia greacă, bazată adesea pe narațiuni mitologice, aduce în scenă eroi de condiție înaltă, care, în numele credințelor și aspirațiilor proprii sau din ignoranță, se fac vinovați de îndrăzneală sau de greșeală față de legi sau hotărâri divine, ceea ce le determină căderea.
Cercul de artă dramatică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
Există un stadiu al scenariului mitic ce se supune ușor narațiunii, dorinței omului de a povesti, anume cel în care este vorba despre modul în care divinitatea supremă creează această lume. Cele mai multe narațiuni mitice cosmogonice pleacă de fapt din acest punct, al creației cerului, pământului și celorlalte lucruri. Au în vedere
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
Există un stadiu al scenariului mitic ce se supune ușor narațiunii, dorinței omului de a povesti, anume cel în care este vorba despre modul în care divinitatea supremă creează această lume. Cele mai multe narațiuni mitice cosmogonice pleacă de fapt din acest punct, al creației cerului, pământului și celorlalte lucruri. Au în vedere mai ales momentul în care pământul este creat în datele lui concrete: din lut adus de pe fundul apelor, sub formă unei turtițe
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
există personaje, motive și acțiuni, încât naratorul poate să spună cine a făcut această lume pământească, cum și cu cine, până în ce punct și de ce anume arată ea astăzi așa cum o vedem noi. Unele motive pe care le întâlnim în narațiunile cosmogonice românești au un caracter mai larg, probabil universal. Este ceea ce s-a observat în legătură cu motivul confruntării dintre divinitatea creatoare și adversarul ei, acesta din urmă văzut de regulă ca o putere demiurgică. Un asemenea motiv trimite către cel al
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
românesc, Eliade are în vedere mai multe versiuni ale sale: bulgare, transilvănene, ruse, ucrainene, letone, bucovinene, poloneze, baltice, mordvine etc. . Se oprește în mod special la câteva variante balcanice, mai ales românești. Observă înainte de toate un fapt mai ciudat în narațiunea mitică, pe care îl numește oboseala lui Dumnezeu („Dumnezeu, când se trezește, observă că Pământul se întinsese atât de tare că nu mai era loc pentru Ape. Neștiind cum să remedieze această stare de lucruri, trimise albina la arici - cel
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
ariciul. Acest univers mitic umil și șters nu este lipsit de semnificație. Oricare ar fi originea acestui mit cosmogonic, pare sigur că el a circulat în mediile populare și a trebuit să se adapteze unor audiențe fruste” . Cu alte cuvinte, narațiunea ca atare, cu scenariul și personajele ei, indică o formă târzie și populară, destul de pitorească. Acest fapt însă nu conduce la pierderea unor elemente arhaice sau originare, așa cum vom vedea mai departe. Ce considerații face Eliade în legătură cu aceste elemente mai
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
le-a învățat de la alți artiști, căutând după aceea singur elementul său specific în forme ba alungite, ba modificate ca structură în chipurile din lemn duse până la esențializare. Iftinchi modifică însăși linia formată pe volum, lăsând deoparte elementul sculptural pentru narațiune care la artist capătă un farmec static cu acel haz original al unui artist făcut să se întrebe mereu dacă lucrările sale care au un merit deosebit - întregesc - și eu spun, cu cinste, Galeria Artiștilor Naivi. Undeva prin desaga cu
Prefaţă. In: Caravana naivilor by Augustin Lucici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1037]
-
Castel mi-a făcut onoarea de a prezida juriul tezei de doctorat. Îi mulțumesc pentru bunăvoința cu care m-a sprijinit. Lucrările sale constituie pentru mine modelul a ceea ce am încercat să fac eu însumi în această lucrare: să combin narațiunea istorică cu elemente conceptuale pentru a interoga mai bine prezentul. Țin în aceeași măsură să-mi exprim recunoștința față de Patrick Le Galès și Patrice Duran pentru încurajările din ziua susținerii tezei. Adresez mulțumiri și lui George Felouzis, directorul Laboratorului de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
262 4.15. Graham Swift: Inteligențe în mișcare / 271 4.16. George Szirtes: Forma poetică e un respect necesar" / 277 Abstract / 289 Capitolul 1 Literatura Desperado 1.1. Trans-romanul Imaginația umană a fost, este dintotdeauna, mare devoratoare de povești, de narațiune. Multă vreme epicul a sufocat aproape toate celelalte genuri, de la Biblie încoace, prin antichitatea greacă, evul mediu, renaștere, secolul luminilor și tot ce i-a urmat. În tot acest timp povestirea s-a făcut într-un limbaj pe care să
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tuturor, să le respecte convenția esențială de comunicare, care era limbajul moneda unică pe care toți o foloseau (mai mult sau mai puțin) la fel. Așadar, timp de nouăsprezece veacuri (istoria cunoscută nouă mai bine fiindcă Biblia devansează era creștină), narațiunea l-a respectat, ba chiar l-a răsfățat pe cititor (excepțiile prea puține, dar reale confirmă regula). Punctul forte al istoriei imaginare era ce și cum se întâmplă, către ce merge narațiunea, cum se va termina ea? Convenția limbajului, așadar
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nouă mai bine fiindcă Biblia devansează era creștină), narațiunea l-a respectat, ba chiar l-a răsfățat pe cititor (excepțiile prea puține, dar reale confirmă regula). Punctul forte al istoriei imaginare era ce și cum se întâmplă, către ce merge narațiunea, cum se va termina ea? Convenția limbajului, așadar, se sprijinea pe o altă convenție (o prezumpție de care nimeni nu se îndoia): am putea numi această a doua convenție, care întărește convenția limbajului, cronologie. Cronologia implică atitudinea convențională față de timp
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se poate de conștient că, dacă se năștea un al doilea Joyce, romanul ar fi fost ras de pe fața pământului. Nici poezia n-a dus-o mai bine sub tirania lui T.S. Eliot, dar poezia nu e în primul rând narațiune (deși Moderniștii așa o concep, doar că în maniera lor eliptică și care ar putea păcăli pe mulți), deci Eliot e mai bine tolerat. Din nevoia imperioasă de a supraviețui salturilor sinucigașe Moderniste, trans-romanul Desperado e în primul rând clar
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
intenție de a liniști cititorul. Surpriza, așadar, se mai ascunde, se mai însoțește și de altceva, la fel de important. Acest altceva este excelent ilustrat de Ishiguro în ultimul lui trans-roman, Never Let Me Go. Cu el și nu numai cu el narațiunea s-a mutat definitiv din basm în coșmar. Ce mai contează o intrigă bine făcută, un personaj îndrăgostit? Le putem îngădui, susține tacit romancierul, fiindcă noi nu romanțul îl desființăm ci chiar substratul lui. Să nu mai acuzăm intrigile bine
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fie la aventurile cuvântului, fie la aventurile lirice ale eului care rememorează prin asocieri dictate de subconștient, vin Alasdair Gray, Kazuo Ishiguro, Julian Barnes, Graham Swift, John Fowles și mulți alții, care înțeleg primejdia de moarte prin care a trecut narațiunea, și o readuc la istorisire. Dacă Joyce ar fi continuat pe drumul deschis de Finnegans Wake, romanul își dădea obștescul sfârșit. Lawrence Durrell, înspăimântat, s-a întors cu patimă la întâmplări palpitante. Istorisirea care ne ține cu sufletul la gură
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să le potrivim într-o imagine de proporții, necunoscută, deși bănuită de la bun început. Opera își creează de la primele fraze un orizont de așteptare, care, în ce privește acțiunea, poate fi numit derutarea cronologiei. Fie că avem de-a face cu o narațiune la persoana întâia sau la persoana a treia, istoria alunecă inevitabil către autobiografia personajului narator. În mod repetat, fie că e vorba de Doris Lessing, David Lodge, Martin Amis, istoria recurge la povestirea unei vieți ca tipar de narare. Nu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]