9,443 matches
-
și doar subtitlul va fi oarecum diferit și va suna cam astfel: „Din aproape în și mai aproape”. Din Basarabia vin vești bune: prim-ministrul Vlad Filat acționează pentru integrare europeană, iar relațiile cu România sunt excelente. Și un fenomen neobișnuit: în America, Suedia, Italia și alte țări plouă... cu păsări moarte, cauza ori cauzele nu se cunosc încă. Și la noi, la Constanța, s-a observat acest fenomen curios. Marea putere economică mondială - China - susține material economia Spaniei, Portugaliei, Greciei
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
viața omului este o luptă din momentul apariției și până la imprevizibilul sfârșit al fiecăruia, supus legii Firii. Dragă Elena, într-un fel mă numești erou, dar să știi că, dintre noi doi, mata ești eroul pus să acționeze în situații neobișnuite; pe când eu, mai ales în ultimul timp, stau comod, gândesc la frumusețea vieții ca dar Divin și tocmai de aceea pledez ca ea să fie trăită în mod curat, cinstit și demn, fără compromisuri. Sunt încântat și extrem de bucuros că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fără să aștepte, turnă în două pahare gospodărești băutura, considerată ca selectă, Îndemnându-l să nu stea pe gânduri. Băură amândoi. Alex se crispă un pic și chiar mai lăsă în pahar din licoarea oferită cu generozitate de prietenul său. Neobișnuit cu excesul de alcool, simți că, mai ales ultimul pahar, îi cauza o oarecare instabilitate. Se despărțiră ca doi amici. Alex, deși ieșise la aer afară, se simți încălzit, de parcă ar fi avut în stomac un reșou incandescent. Până acasă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nenumărate tipuri de activități, cursuri și grupuri speciale de studiu pentru orice gen imaginabil de indivizi - artiști, neadaptați sau calculatoriști Împătimiți. Orice activitate m-ar fi atras, de ordin intelectual sau artistic, oricât ar fi fost ea de esoterică sau neobișnuită, Își avea locul ei la Brown. Vestimentația de mare clasă era poate singura excepție de la acest fapt binecunoscut. Cei patru ani petrecuți bântuind prin orășelul Providence În pulovere de lână și bocanci, adâncită În studiul impresionismului francez și În redactarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Era o zi geroasă de noiembrie; erau vreo zero grade afară și pe străzile lăturalnice se vedeau crâmpeie de pământ acoperite de gheață alunecoasă. Dar soarele era sus pe cer și Împrăștia acea intensă lumină hibernală din cauza căreia ochii Încă neobișnuiți cu strălucirea puternică Îți lăcrimează și clipesc, și simțeam cum aerul curat și rece Îmi pătrunde În plămâni. Am mers tot drumul cu geamurile deschise, ascultând muzica din filmul Almost Famous la casetofon. Am reușit să-mi prind cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Miranda a sunat aici ceva mai devreme - am simțit că mi se oprește inima În piept - și a zis că a Încercat să sune la birou, dar că n-a răspuns nimeni. Mi-am Închipuit că s-a Întâmplat ceva neobișnuit acolo, așa că i-am spus că vorbisem și cu tine, și cu Emily cu doar un minut mai devreme, dar nu-ți face griji. Voia să i se trimită prin fax un exemplar din revista Women’s Wear Daily și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
voiam din toată inima să o ajut, dar trebuia să mă ocup de treaba asta acum, altfel mă pomeneam șomeră. Sau, mai știi, poate fusesem deja concediată și nimeni nu se ostenise să mă anunțe. Chestie care nu ar fi neobișnuită la Runway, dacă ne gândim că o tipă, redactor de modă, fusese concediată În timp ce se afla În luna de miere. Și aflase asta absolut Întâmplător, răsfoind un exemplar al revistei Women’s Wear Daily, În Bali. Am sunat repede la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să nu ai mustrări de conștiință dacă‑mi vei găsi trupul dezmembrat pe pardoseala de la baie. Nu e mare scofală, zău așa... M‑am uitat prin apartament, În căutarea unor indicii care să dovedească prezența tipului. Singurul obiect care părea neobișnuit era sticla goală de Ketel One din chiuvetă. Chiar reușise ea să cumpere, să deschidă și să bea de una singură o sticlă Întreagă de votcă azi‑noapte, după ora douăsprezece? Am bătut la ușă. Nici un răspuns. Am bătut ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Șadrac, Meșac și Abed-Nego, și să-i arunce în cuptorul aprins. 21. Oamenii aceștia au fost legați cu izmenele, cămășile, mantalele și celelalte haine ale lor, și aruncați în mijlocul cuptorului aprins. 22. Fiindcă porunca împăratului era aspră și cuptorul era neobișnuit de încălzit, flacăra a ucis pe toți oamenii, care aruncaseră în el pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego. 23. Dar acești trei oameni: Șadrac, Meșac și Abed-Nego, au căzut legați în mijlocul cuptorului aprins. 24. Atunci împăratul Nebucadnețar s-a înspăimîntat, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
cu schiurile agățate de umeri ca niște aripi de Înger, inadecvate, grotești, dar aripi pe care le poartă cât mai la vedere pentru a fi ea, pentru a nu se confunda cu altcineva. A. zboară Însă susținută de o energie neobișnuită printre acești indivizi comuni, care o arată cu degetul, se agață de aripile ei de lemn, trăgând-o În jos și mototolindu-i elanurile În hohote vulgare; În defensivă, ea se preface că râde Împreună cu ei, se mototolește mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
călătoria noastră de adio. — Cum așa? m-am prefăcut alarmată. Dintr-odată? Ce s-a petrecut Între voi, că doar vă iubeați, măi, oameni buni! Stai jos și ascultă! Brusc, s-a oprit și m-a privit țintă. Era ceva neobișnuit la ea să fie atât de concentrată asupra unei idei. Încruntarea nu-i venea bine. Am observat de-abia atunci. Dezordinea din ființa ei. Părul Îi căzuse În șuvițe drepte și dizgrațioase și-i descoperea În unele locuri pielea capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
urmez, când trec pragul, aud același fâșâit În frunziș, nu mă preocup, lângă ușă, umbrela colorată, dar parcă nu este aceeași: are un vârf ascuțit ca o lance, văd o haină bărbătească de vânătoare, niște bocanci de o măsură foarte neobișnuită, „sunt ai soțului, nu te speria, este În deplasare“, mă apasă lipsa de vizibilitate, trec prea brusc de la lumina albă de afară la acest clarobscur, În care obiectele se amplifică, se dilată Întinzând tentacule amenințătoare spre mine; mă Împiedic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și piciorul stâng, căutându-se și aici un posibil paralelism; gâtul e scurt, pornit direct din umeri, dar Înșurubând un căpșor rotund, bine proporționat cu restul ansamblului, dirijat spre o mișcare mai mult cerebrală, decât corporală; expresie a unei voințe neobișnuite, ce se lasă surprinsă de Întreaga atitudine, de Înșurubarea În dansul pe suprafața alunecoasă a gheții zgâriate de o piruetă, fără un efort aparent; dar, de fapt, Întreaga geometrie a mișcării, mai mult statică, decât dinamică, circumscrie consumul unei energii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Titu. ― Nu râde, amice! făcu secretarul. Crezi că bieții ovrei care pătimesc acuma sunt boieri? 5 ― Eu îmi fac datoria să te avertizez, draga mea, că nu e prudent să pleci acuma la țară! zise Gogu Ionescu cu o seriozitate neobișnuită. Firește, dacă nu mă asculți, eu nu te pot opri și în orice caz conacul de la Lespezi îți stă la dispoziție oricând. Cred însă că ai să mai reflectezi și... ― Am reflectat! îl întrerupse Nadina ironic. Și n-am putut
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe țăranul care năvălise în camera ei. Într-o frântură de secundă i se păru cunoscut, își reaminti ca este vizitiul care a plimbat-o cu sania când s-au speriat caii, și cât a impresionat-o atunci forța lui neobișnuita și siguranța lui liniștită, apoi că totuși acuma tocmai același om a venit s-o omoare. În aceeași vreme îi auzea întrebarea răcnită și îi vedea ochii. Observă în clipa următoare că i se îneacă glasul și în privirea lui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și o potrivi pe creștetul cavalerului. Coborî cu băgare de seamă, puse scara la locul ei și făcu ordine în lădița cu scule. Își luă, apoi, mopul și găleata umplută de cu seară. Începu să frece lespezile cu o râvnă neobișnuită, aruncând câte o căutătură spre statuie. Dacă te mulțumeai cu atât, fără să zăbovești cu privirea, aveai impresia că era o adevărată coroană, care fusese tot timpul acolo. Lespezile bine lustruite sclipeau în bătaia soarelui ca o pânză de apă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o clipă, că poate a înflorit vreun copac. Dar nu era asta. Primăvara avea să vină pe neașteptate, cu sălbăticie. Ceea ce percepea acum părea viu într-un sens omenesc. Nu mai era un zvâcnet, era o respirație. Un fel însă neobișnuit de a respira, doar pe jumă tate, cineva trăgea aerul către sine, la intervale regulate, fără a-l expira, cu lăcomia unei vieți netrăite care tocmai se trezise și voia să-și recupereze, într-un fel abrupt, melancoliile. Se simțea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
într-un lighean, începu să spele și să usuce cu ștergarul frânturile acelea de lucruri și întâmplări trecute. Iacob Zevedei. E lucru de mirare să zâmbești auzindu- ți propriul nume. De fapt, nu atât numele în sine i se părea neobișnuit, cât năzăreala bătrânului Zevedei de a-și boteza fiii Ioan și Iacob sau, mai degrabă, de a-i numi așa, căci, de botezat, nu-i botezase nici măcar cu popă adus acasă, cu ligheanul de rufe pe post de cristelniță și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
neîntâmplătoare semănau cu literele alfabetelor runice. De fapt, fiecare formă, fiecare încrețitură a suprafețelor, sugera, privită în amănunțime, un înțeles, pădurea părea încărcată de simboluri și entități, frământată de o adiere ce nu venea de niciunde. Iar lucrul cel mai neobișnuit, ce contribuia la sentimentul de armonie pe care îl simțea în toată ființa sa, era că nimic în jur nu pornea sau nu se încheia în unghi drept. Marginile rotunjite se uneau într-un punct din care se puteau duce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
anotimp o fi ăsta, ar fi trebuit să întrebe, văzând florile de primăvară deschizându- se alături de cele de toamnă. Dar în extazul care îl cuprinsese, călcând moale, ca pe un covor gros, nu era loc de nedumeriri. În fața atâtor lucruri neobișnuite, nimic nu îl mira mai puțin decât absența mirării. Așa și casa. Era la fel, cu tencuiala neîngrijită peste pereți înjghebați din chirpici, cu acoperișul din păpuriș cenușiu, cu ușa scundă și clanța încovoiată, de parcă sta tristă, cu colțurile buzelor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dintâi. — Bate cineva la ușă, șopti. Ei nu spuseră nimic, rămaseră nemișcați, așteptând. Văd cine e și mă întorc... Întredeschise ușa. În prag se ivi un bărbat îmbrăcat în alb, cu părul tot alb, dar cu sprâncenele negre, o culoare neobișnuită în atmosfera aceea poleită. Se priviră câteva clipe, fiecare nedumerit în felul lui. Bărbatul cu părul alb se aplecă spre el, îi zâmbi, apoi se întoarse și se îndepărtă. Simți o puternică nevoie să-l urmeze. Pantelimon se îndreptă spre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
atât ? Nu știu să-ți spun. Mă trezesc uneori ca și cum aș fi încă acolo, dar, pe urmă, nu mai știu, simt că zăbrelele se pot închide din nou, că port pușcăria după mine, ca pe o cochilie. Aveau o îndemânare neobișnuită în a ne scula din morți. Uneori, era cât pe ce să reușim. Dar atunci ne loveau într-un fel care ne scotea din ghearele morții. N-ai să crezi, dar până și moartea, pe care o socoteam tărâmul făgăduinței
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
O pofti să intre, fata rămase în vestibul, lipită de perete. El încuie, de fapt trase un zăvor, îi observă neliniștea și se întoarse spre ea, așteptând. — Să mă lași puțin, șopti Cosmina. Să mă obișnuiesc... Ce e atât de neobișnuit ? întrebă Iacob, îndepărtându-i cu mâna o șuviță de pe frunte. Apoi o pofti în sufragerie. Era o cameră nu prea mare, într-o parte o canapea moale cu o măsuță dinainte, pentru cafele. O treaptă mai sus, o masă la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
știa când se întoarce. Îi venea greu să creadă că o aștepta în fiecare noapte, chiar și atunci când gerul sticlea, doar ca s-o vadă. Dar nu-i vorbise niciodată așa. De fapt, dacă n-ar fi arătat atât de neobișnuit, cu barba crescându-i de sub pomeții scobiți, cu părul lung strâns călugărește și cu hainele fluturând jerpelite, nici n-ar fi fost sigură că era el. Vorbi mai departe : — O cântare a treptelor. Profunzimile nu îți cer totdeauna să cobori
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care îl ținea, cu lama învelită în cârpă, în bocanc, lângă fluierul piciorului. Atâta doar, când ajunseră acasă, băiatul o rugă să aibă grijă de portocala lui ; Melania i-o puse sub pernă, fără să-l întrebe ceva despre această neobișnuită dorință. Până atunci, în afară de cărți, pe care le rânduiau, odată citite, pe policioară, Coltuc nu avusese alte lucruri de care să aibă grijă, căci, în fața rătăcirilor ori a lăcomiilor de tot felul, oricum nu ar fi avut cum să apere
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]