9,277 matches
-
propriei senzualități și împotriva iubirii lor trupești și lumești, vor aduce o ofrandă de mai mare cinste și de mai mare însemnătate 2, spunând: 98. „Stăpâne Veșnic al tuturor lucrurilor, Îți aduc ofranda mea, cu bunăvoința și cu ajutorul Tău, dinaintea nesfârșitei Tale bunătăți și dinaintea slăvitei Tale Maici, și a tuturor sfinților și sfintelor Curții cerești, pentru că ceea ce vreau și doresc și este hotărârea mea chibzuită - numai să fie spre mai marea Ta slujire și laudă - este să Te imit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
aceasta. 123. Al doilea punct. Să aud cu auzul ceea ce vorbesc sau ar putea vorbi; și, reflectând în mine însumi, să trag vreun folos din aceasta. 124. Al treilea punct. Să miros și să gust cu mirosul și cu gustul nesfârșita gingășie și dulceață a Dumnezeirii, șanumeț în funcție de Persoana pe care o contemplu, a sufletului și a virtuților Sale și a tot ce este al Său, reflectând în mine însumi și trăgând folos din aceasta. 125. Al patrulea punct. Să ating
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
dându-le ființă, păstrându-le, făcându-le să crească, să simtă etc.; după aceea, să reflectez în mine însumi. 237. Al patrulea, să privesc cum toate cele bune și darurile coboară de sus, precum puterea mea mărginită de la preamarea și nesfârșita putere de sus; și tot așa, dreptatea, bunătatea, îndurarea, milostivirea etc.; precum din soare coboară razele, din izvoare apele; după aceea să închei, reflectând în mine însumi, după cum s-a spus. Să închei cu un dialog și cu un Pater
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fiecare așteptând ca celălalt să facă acest pas greu. Își doreau să asculte șoapte de iubire, să îi atingă mâini visătoare și să nu le mai fie frică de singurătate. Nopțile să le fie piramide pe care să urce la nesfârșit cu iubirea în muguri, iar peste timpul ce a trecut cenușa din ruine să se prefacă în uitare. Răul cuprinsese toate încăperile precum o briză care intră și-ți inundă casa. În toată casa nu mai găseau o oază de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sunt nici un sfânt care poate face minuni atunci când este rugat, nu sunt nici opusul lui, care se poate transforma în rotocoale de fum sau într-o insectă care se așează nepoftită pe ceașca ta de cafea, ori să iubesc la nesfârșit.. Singurătatea obligă, vremea trece și nu o poți opri. Simt că destinul mă cheamă în taină spre tine. Acceptă să fii jumătatea mea și să te căsătorești cu mine. Am învățat de-a lungul timpului că este mult mai bine
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
bolnăvicioase (debutul lui Tudor Giurgiu) a fost o ecranizare (a romanului omonim scris de Cecilia “tefănescu) și totodată un autentic love story ce (re)aducea ceva care, dacă a existat vreodată, a fost mai mult un accident : intimitatea. California Dreamin (nesfârșit) a fost cea mai ambițioasă combinație de genuri încercată de cinemaul românesc : o tragicomedie istorică, un love story și o parabolă identitară... în fine, 4, 3, 2 a fost deja publicitat inclusiv în mass-media străină drept thriller (ceea ce și este
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mers în mai multe orașe, ca în bunele vechi vremuri ale pionierilor cinematografului ! A nu înregistra cele peste 70 000 de intrări ar fi echivalat cu o catastrofă. Alt lungmetraj ce a reușit un parcurs bun a fost California Dreamin (nesfârșit), filmul postum al regretatului Cristian Nemescu. Efect al premiului „Un certain regardș (tot de la Cannes) sau simplă „curiozitateș datorată morții tragice (și foarte mediatizate) a autorului său, această tragi-comedie românească (prea românească...) și-a găsit publicul ; dar lucrul cel mai
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
a doua zi (nu ne îndoiam nici o clipă că va lua ceva, dar ce ? Eu, cel puțin, nici nu îndrăzneam să mă gândesc la Palme d Or). Atunci au început să vină SMS-urile : filmul lui Cristian Nemescu, California Dreamin (nesfârșit), tocmai primise Marele Premiu al secțiunii Un certain regard ! Am lăsat baltă biftecul tartar și m-am repezit peste drum, unde se terminase ceremonia din Debussy, pentru a-i felicita pe cei din echipa lui Nemescu. Toți aveau ochii roșii
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
lui Mungiu, ci a lui Ceaușescu ; regizorul-scenarist nu a făcut decât să tragă cortina peste cutiile transparente în care românii avortau zilnic viețile lor. În gara noastră mică... Primul și, din păcate, ultimul lungmetraj al regretatului Cristian Nemescu, California Dreamin (nesfârșit), este, deși neterminat, un film împlinit. Dincolo de problema morală a efectuării unui ultim montaj (care să reducă povestea la cele două ore intenționate de Nemescu ; filmul a ieșit pe ecrane într-o versiune de două ore și 35 de minute
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
am avea multe motive s-o facem ), este că mulți dintre cei vânați de McCarthy chiar erau comuniști ! Și că SUA era în plin Război Rece cu comuniștii de la Moscova, ceea ce schimbă puțin datele problemei Altfel, sigur, putem vorbi la nesfârșit despre cât de integru a fost Murrow, despre dreptul la exprimare liberă și alte pioase generalități. Filmul este foarte actual (deși, aparent, vorbește despre un caz de acum o jumătate de secol), pentru că, în mod categoric, ținta lui Clooney este
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
singurul din țara noastră cu o colecție mineralogica de excepție, ce cuprinde exponate din aur nativ, aduse la lumină de către mineri din adâncurile pământului. Nu ne-am putut bucură de aceste frumuseți, muzeul fiind închis de mulți ani, într-o nesfârșita ,,renovare” (de curand a fost redeschis publicului). În centrul orașului, atrage atenția Monumentul Latinității, reprezentat de statuia lupoaicei cu cei doi prunci. Părăsim orașul Brad și ne îndreptăm către Abrud. Suntem în zona minieră bogată în minereuri de aur și
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
unghia într-o margine, acolo unde bronzul tocit că tăișul unei săbii vechi vibrează cu o puritate neobișnuită și aduce în odaie o undă de lumină. Venea de la mare distanță. Nu se stingea.” Prin oglindă, trecutul este reînviat difractat, la nesfârșit, ipostazele succesive ale personajului conținându-se simultan. Creația presupune cunoașterea interiorității, alunecarea pe firul timpului spre existente anterioare, spre rădăcini. Reflectarea induce trecerea într-o altă realitate devenită materială. Personajul cunoaște autoreflectarea, proiecția ficționala în sine:,, Se așază în fotoliu
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
când formă familială privată, cănd formă cultica atunci când este însoțit de binecuvântare. El reprezintă unul din cele mai extraordinare simboluri ale iubirii dintre un bărbat și o femeie, fiind menționat pentru prima dată în cadrul civilizației egiptene, simbolizând eternitatea și iubirea nesfârșita. La egipteni el se purta pe penultimul deget al mâinii ștăngi pentru că se credea că vena care ajunge la acel deget pleacă direct de la inimă. Această legendă a fost preluată de greci când au cucerit Egiptul, apoi de români, care
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
spătarul scaunului, iar mîna dreaptă, cu țigara neaprinsă între degete, stă peste dosarul cu contracte. Și-a ridicat piciorul drept peste genunchiul piciorului stîng, așa de bine că fusta ei face o scobitură, ca o vale pe o cîmpie verde, nesfîrșită, în care privirea mea se pierde cu nesaț... Pe doamna Teona privirea mea n-o deranjează deloc. Ba dimpotrivă: observ că pe buze și-n ochi îi înflorește un zîmbet. Scuză-mă că nu te-am întrebat: fumezi? zice, arătînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Te rog! îi taie vorba Brîndușa. Ascultă, Brîndușa, se înfurie Vlad, m-am săturat să-mi tot asum vina discordiei dintre noi! Tu trebuie să te hotărăști, că eu sînt. Sînt de mult. Situația asta nu mai poate ține la nesfîrșit; nu mai vreau să intru pe ușa din spate a casei. Ori împreună pe ușa din față, ori... Alege! Brîndușa surîde, subțiindu-și buzele, face doi pași spre ușă, apoi rămîne locului și începe să lovească platforma de ciment cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să-și pă streze standardele morale și felul de viață de dinainte, dar făcea față cu greu unui program de 12-16 ore de muncă pe zi. Suferea de frig și de lipsuri financiare, ca toată „clasa burgheză mârșavă“; participa la nesfârșite ședințe de îndoctrinare politică, memora broșuri comuniste a căror limbă de lemn o aducea la disperare, făcând-o incapabilă să răspundă la întrebările de verificare ce i se puneau, presta „muncă voluntară obligatorie“ la pavoazatul școlii pentru serbările comuniste, iar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ca perfecțiune umană și morală“. De acum, mama nu mai avea decât să preseze pentru „obținerea“ unui nepot sau a unei nepoțele - dar „parlamentările“ cu Monica Lovinescu, spre deosebire de cele purtate cu ani în urmă cu E. Lovinescu, au fost sortite nesfârșitelor amânări și, în final, eșecului. În vara lui 1955, Ecaterina Bălăcioiu Lovinescu a mers la Lădești, la părinții ginerelui ei. În iulie 1956, sperând să profite de dezghețul politic produs de „spiritul Genevei“, a depus cerere pentru pașaport. Ce nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
te interesează: cred că vei avea Cântărețul Tristeței Sale. Dorina s’a dus de două ori acolo, azi, și mâine se va duce iar, dimineață la 7½; poate vei avea norocul să-l primești mai devreme. Maria a obținut, după nesfârșite tribulațiuni, să nu mai joace Mademoiselle. Mâine, zice ea, reîncepem lecțiile. Ina mi-a telefonat, anunțându-se pentru cursul săptămânei care a trecut, dar nu a venit. La fel, Sanda. Pe Lisette am căutat-o de vreo două ori, dar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
totul e ireparabil și ai să ajungi și tu să crezi ca mine! Oh! Mouette, familia asta oribilă, ce slabă mă simt în fața ei! Cât de tare și-a strâns menghina; sunt singură, draga mea, și-mi trebuie un tact nesfârșit ca să nu mi-i fac pe toți dușmani într-un fel sau altul. În fine, să încheiem aici. Dacă ai să primești vreodată o scrisoare de rechemare, ea n-are să fie valabilă decât dacă va fi semnată de mine și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am dus rochia la curățătorie... și au făcut minuni! E din nou albă ca zăpada și ai s-o poți purta, până la urmă! Vorbim curând. Pupici, mama Șapte OK. Așa e, Suze are dreptate. Nu mai pot să amân la nesfârșit. Trebuie să iau o hotărâre. A doua zi după plecarea ei, mă așez în cabina mea de probă în pauza de masă cu o hârtie și un pix. Trebuie s-o iau logic. Să cântăresc avantajele și dezavantajele, să le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Caut disperată o soluție, o portiță de scăpare prin care să mă pot strecura. Nu vreau să mă dau bătută până când nu trec în revistă absolut toate posibilitățile. Gândurile mi se răsucesc în minte, iar și iar. Le reiau la nesfârșit, asemenea iepurașului de jucărie care bate toba. — Becky? Mami intră și eu tresar vinovată, strângându-mi repede lista în mână. — Bună! zic repede. Aaa. Cafea. Mersi. — E fără cofeină, zice mami, și-mi întinde o cană pe care scrie Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
termometru pentru baia copilului. — Am eu o listă, zice o femeie din apropiere, în salopetă de blugi și saboți Birkenstock. E de la Ministerul Sănătății. — A, mulțumesc mult! Îmi dă o bucată de hârtie și eu citesc repede, în diagonală, lista nesfârșită, cu dezamăgire crescândă. Credeam că m-am descurcat perfect - dar n-am luat nici jumate din chestiile de pe lista asta. Și, dacă o să uit ceva, o să se dovedească a fi ceva extrem de vital, și întreaga naștere va fi un dezastru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
oribil cu ai mei. În adolescență. Dădeam mereu vina pe ei. Gândul mi se duce automat la Annabel și la chipul ei cald și blând și la tatăl lui Luke, scriind aceste scrisori în secret - și mă cuprinde o ură nesfârșită pentru Elinor. Nu îl merită pe Luke. Nu merită să aibă familie. Rămânem în tăcere; nu se aude decât ploaia care bate în geam. Îi iau mâna și i-o strâng, încercând să pun în această strângere de mână cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cunosc bine mama și vom supraviețui. Mami și cu mine avem o relație indestructibilă. În timp ce, pentru Luke, asta s-ar putea să fie unica lui șansă de a se reconcilia cu mama lui. Telefonul sună și eu privesc blocurile argintii nesfârșite și turnurile din Manhattan. Soarele apune pe o clădire și e preluat de fațada alteia, exact așa cum a spus Luke. Nu are unde să se ducă - nici în față și nici în spate. Taxiurile galbene sunt atât de departe încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Habar n-ai ce te așteaptă! Habar n-ai care e de fapt realitatea crudă a căsătoriei! Becky, spune-mi sincer, chiar te imaginezi petrecându-ți restul zilelor alături de Luke? Zi după zi, și noapte după noapte? Oră după oră nesfârșită? — Da! zic, pierzându-mi cumpătul. Da! Îl iubesc foarte mult pe Luke și, da, vreau să-mi petrec restul zilelor cu el! Tom, m-a costat foarte mult timp, efort și foarte multe probleme până am ajuns aici, la acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]